Nu avem stenograma discuţiei din 1849 între Ioan Eliade Rădulescu şi ministrul britanic de război, lordul Palmerston. Accente din convorbire, bănuim, stimulează hotărârea lui Palmerston ca Imperiul Britanic să lanseze un război pentru a controla istmul baltico-pontic. Atunci când s-a întâmplat, Aberdeen (George Hamilton Gordon) fiind primul ministru, Disraeli s-a opus, deşi dorea sincer ca Imperiul Britanic să câştige Marele Joc dominator în Eurasia. Într -un discurs pronunţat în 1872 la Manchester, Disraeli reamintea audienţei : “There has been for this country a great calamity…. the Crimean War […] And yet the Crimean War need never have occurred.”Palmerston înţelegea anvergura logistică a războiului. Mult mai târziu, când Adolf Hitler are de înfruntat aceeaşi problemă, el hotărăşte să construiască un Autobahn între Germania şi istmul baltico-pontic. Soluţie impusă de circumstanţa că Germania era putere continentală, nu putere maritimă. Anglia se afla într- o situaţie exact contrarie. Pentru a rezolva problema: „Cum transporţi regimente, echipamente, şi proviantul, până la cele două capete ale istmului în ritmuri egale?” Palmerston gândeşte un vas de transport al cărui itinerar urma să oscileze între Anglia şi cele două capete ale istmului baltico-pontic. Anul deciziei este fie 1849, fie 1850. Nava cerută de Palmerston va fi construită într-un şantier de pe Tamisa, mai jos de „London bridge”. Verificarea carnetelor de schiţe lăsate de Isambard Kingdom Brunel (1806-1859) arată că din 1851 el începea proiectul unui mare vapor din „iron and steel”, oţel adică. Planurile definitivate erau transmise în 1852 şantierului naval de pe Tamisa. Multe detalii din proiectul lordului Palmerston nu au fost publice. Palmerston păstra secretul de stat la fel de bine ca Winston Churchill. După cel de al doilea război mondial, s-a spus, începând cu Winston Churchill, că multe secrete ale pregătirii debarcării din Normandia nu vor fi dezvăluite vreodată. La fel, putem bănui că multe secrete din pregătirea campaniei militare ce în istoria noastră a rămas cu numele de „Războiul Crimeii” (1853-1856) au fost, şi vor rămâne, ascunse. O parte din acea informaţie a „transpirat” totuşi către public şi către serviciile secrete ruseşti. Spionajul rusesc aflase despre proiectul lui Palmerston. În atelierele din fortăreaţa navală Kronstadt de la Marea Baltică, ruşii proiectează cele dintâi mine acvatice, destinate scufundării navelor din „iron and steel”. Istoricii ruşi ai tehnicii insistă că tot pe atunci la Kronstadt ar fi fost proiectate şi primele torpile. Profesorul Aronnax, personaj din „20000 de leghe sub mări”, credea că submarinul Nautilus funcţiona precum torpilele ruseşti.
Ruşii erau perfect conştienţi că inginerii navali britanici erau cei mai buni din lume. De aceea ruşii comandă în 1851 şantierelor engleze un vapor perfecţionat. Acel vas nu va fi livrat: Izbucnise Războiul Crimeii. Comanda rusească va fi rechiziţionată pentru flota britanică. În loc să se cheme Bogatyr sau Kniaz Igor, vaporul se va numi Black Prince. Construcţia navei lui Brunel se desfăşoară prea lent ca ea să mai participe la „Războiul Crimeii”. Dar Isambard Kingdom Brunel a participat activ la efortul de inginerie militară destinat purtării „Războiului Crimeii” atât în Marea Neagră, cât şi în Marea Baltică: el proiectează şi supervizează construirea unor piese de artilerie, a unor barje blindate pentru debarcarea la Kronstadt, ori a unor spitale de campanie. Unul dintre aceste spitale militare proiectate de Isambard Kingdom Brunel va fi instalat la Scutari, cartier asiatic al oraşului Istanbul. Aici, sora de caritate Florence Nightingale (1820-1910) confruntă o cohortă de probleme. Pentru gestionarea lor, Florence Nightingale inventează instrumentul managerial chemat „diagrama polară” pentru indicatori relevanţi, numită acum şi ‘diagrama radar’, folosită în prezent la managementul calităţii totale în organizaţii, într- un stil botezat de industriaşii japonezi cu termenul Kaizen. Dar pentru asigurarea logisticii la Marea Neagră, în locul uriaşei nave din proiectul Brunel, se recurge la o flotilă numeroasă de nave de transport mult mai mici. Pe data de 10 aprilie 1854, flota anglo- franceză apare în faţa celui mai mare port al imperiului rusesc la Marea Neagră, oraşul Odesa. Canonierele engleze şi franceze încep să bombardeze fără discriminare Odesa, aprinzând clădirile. Oraşul avea şi un teatru, construit la 1809. Funcţionarea lui fusese la început aproape falimentară, din lipsă acută de spectatori. Guvernatorul, în marea lui înţelepciune, acordă managerului companiei teatrale şi contractul pentru instituirea carantinei asupra navelor care se aflau în port pe vreme de pace. Frecventarea teatrului s-a ameliorat brusc. Sistemul managerial Gosudar şi-a dovedit din nou eficienţa. În Războiul Crimeii, clădirea teatrului scapă de la distrugere şi incendiere. Arde totuşi complet într- un foc accidental din 1873. Va fi elaborat un proiect nou, datorat arhitecţilor vienezi F. Fellner şi H Helmer. Clădirea teatrului nou din Odesa va fi inaugurată la 1887. Aceiaşi arhitecţi vienezi vor proiecta şi clădirea teatrului naţional din Iaşi, inaugurată la 1896. Cele două teatre, din Odesa şi Iaşi, au incorporată în structura lor ideea arhitectonică de auditorium în stil Louis XVI.
În Războiul Crimeii, natura dezlănţuită îi ajută pe ruşi. Ne referim la efectele furtunii din 14 noiembrie 1854. Curios, dezlănţuirea naturii îi ajută şi pe români. Această furtună va determina puterile occidentale participante la Războiul Crimeii să sprijine atât restituirea celor trei judeţe din sudul Basarabiei, cât şi unirea principatelor româneşti dunărene, act geopolitic care constituie un exemplu de cultură organizaţională occidentală care atinge excelenţa. Din 1854, Observatorul astronomic şi meteorologic din Paris avea un nou director, în persoana lui Urbain Jean Joseph Leverrier (1811–1877). Meritele lui Leverrier fuseseră deja recunoscute de Franţa în ianuarie 1846, când era primit în Académie des sciences pe fotoliul eliberat la moartea academicianului Cassini IV. Leverrier era un maestru al calculului de perturbaţii în mecanica astronomică. Observatorul astrelor Johann Galle a descoperit planeta Neptun chiar în seara zilei (23 septembrie 1846) când pe o depeşă de la Leverrier a citit coordonatele cereşti unde trebuie să caute planeta Neptun. Fizicianul francez François Arago (1786-1853) a comentat : «Monsieur Le Verrier a vu un astre au bout de sa plume !». În cultura proletcultistă de limbă română, această afirmaţie era tradusă : „Leverrier a descoperit planeta Neptun în vîrful peniţei”, fiind atribuită ideologului comunist Friedrich Engels (1820–1895). Urbain Jean Joseph Leverrier poseda o capacitate de analiză uriaşă, combinată cu evaluarea corectă post-analiză, transmisă decidenţilor politici care puteau alege rezonabil o cale de acţiune a forţei. Cum se gestionează puterea ? Epoca Luminilor impunea modelul: “Herculem Imitare!”, propus de marele educator Comenius (1592–1670), care îl imita pe sofistul Prodicus (născut probabil între 460 şi 465 î.d.C., şi care mai trăia pe vremea lui Socrate). Acesta era de fapt spiritul Epocii Luminilor. Unirea principatelor româneşti şi implementarea conceptului de Romania Neoacquistica se fac în spiritul Epocii Luminilor. Leverrier analizează cu mare atenţie datele europene de presiune atmosferică şi de viteză a vântului din zilele care au precedat dezastruoasa furtună. El observă un minim al presiunii atmosferice care a traversat în termen de patru zile Europa, ajungând în Marea Neagră. Leverrier a mai observat un anumit tip de circulaţie atmosferică în jurul minimului, pe care îl denumeşte ciclon. Leverrier conchide că din direcţia de mişcare a centrului ciclonului se pot face predicţii. Leverrier îi transmite împăratului Napoleon al III-lea concluzia studiului efectuat la Observatorul din Paris : Existenţa unei linii telegrafice sigure între Viena şi litoralul Mării Negre ar fi permis comunicarea datelor de avertizare. Pe baza acestor analize efectuate de Leverrier, Napoleon al III-lea urma să ia o decizie de politică externă. Pentru această linie telegrafică sigură, împăratul francez va sprijini unirea principatelor româneşti. Am subliniat va sprijini. Doar atât. Pentru că unirea principatelor româneşti va fi hotărâtă, a fost hotărâtă, de adhocraţia românească. Adhocraţia este un revelator de autenticitate.
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 