Valorile Romaniei Orientale

Cu articolul Ficţiunea ideologică: naţionalismul ortodoxist, publicat în cotidianul România liberă, http://www.romanialibera.ro/a130658/fictiunea-ideologica-nationalismul-ortodoxist.html , domnul Cristian Pîrvulescu iniţiază o intensă dezbatere pe forum RL.

Pentru că sunt teme istorice şi teologice asupra cărora autorul articolului a meditat prea puţin. Din lipsă de informare. Nu pot să spun că avatarul Kramer nu are dreptate. Însă incompleta informare se reflectă şi la el. Nu îl contrazic, dar vreau să adaug.

Eu sînt de religie ortodoxă, dar îl apreciez mai mult pe vicarul greco-catolic Petru Pavel Aron, decât pe ortodoxul Popa Tunsu. Petru Pavel Aron este singurul continuator român din Epoca Luminilor a doctrinei Romania Neoacquistica. Să nu uităm că unirea principatelor înfăptuită de Mihai Viteazul, ‘pohta’ lui,  nu era decât îmbinarea principiului de subsidiaritate cu doctrina Romania Neoacquistica. Apoi, Petru Pavel Aron traduce într-o vernaculară neolatină de calitate, mai precis în limba română de calitate, Vulgata scrisă în limbajul Vetus Latina de călugarul scit Ieronim. Aceasta după ce Ieronim ascultase şi asimilase în Anul Domnului 381, predicile Sfîntului Ierarh Grigore Teologul (Bogoslovul) la Constantinopol. Acea Vulgata scrisă de Sfîntul Ieronim în limbajul Vetus Latina face parte din literatura străromână. Unii dintre istoriografii  oneşti ai Occidentului încep acum să studieze acele evenimente culturale. De ce? Pentru că îi interesează, sincer, originea reală a ştiinţei occidentale. De exemplu, transpare acum tot mai clar faptul că originea conceptului de Zero matematic nu este la indieni sau arabi, ci la un călugar scit pe nume Dionisie cel Mic. În fine, unul dintre savanţii-pionieri ai Occidentului, anume Roger Bacon, studia foarte atent Vulgata Sfîntului Ieronim. De altminteri, chiar denumirea acestei cărţi care aparţine de fapt şi drept literaturii străromâne, a fost propusă de către acel Roger Bacon. Biserica noastră ortodoxă are o tradiţie culturală extraordinar de bogată, din care autorul Cristian Pîrvulescu face tabula rasa.

Trăim în timp postmodern, când setul de valori moderne cade. La ce valori recurgem ? În primul rând la valorile excelenţei din civilizaţia veacurilor IV, V, şi VI a Romaniei Orientale.

Titus Filipas

Universitatea din Cluj

Când domnul Cristian Pârvulescu scria în ziarul România liberă din 11 octombrie  2007: ‘În 1860 era înfiinţată Universitatea din Iaşi, urmată în 1864 de cea din Bucureşti şi, în 1872, dar în Imperiul austro-ungar de cea de la Cluj’,  domnia sa arăta fie  ignoranţă crasă, fie se lansa în periculoasă pledoarie abia voalată pentru Kakania, idea care a ucis Hungaria Neoacquistica. Iuliu Maniu  mai percepea încă pozitiv Hungaria Neoacquistica, deşi pentru politicienii  maghiari ideea Neoacquistica fusese eutanasiată în Compromisul de la  1867.  ‘Elita maghiară’ luptase din greu pentru acel Ausgleich ucigaş care instaurase  regimul ‘K und K’,  monarhia  duală pe care scriitorul Robert Musil o numea Kakania. Iuliu Maniu  nu dorea Kakania, ci Hungaria Neoacquistica. După 1867, Kakania  a  înlocuit Hungaria Neoacquistica. În realitate universitatea europeană de la Cluj nu datează din anul 1872,  cum afirma profesorul Cristian Pârvulescu al Universităţii din Bucureşti,  ci a fost creată în Epoca Luminilor. Universitatea europeană de la Cluj a fost ctitorită de iezuiţi, nu de maghiari, necum de regele Ferdinand al României Mari !  Student la colegiul universitar iezuit de la  Cluj a fost cărturarul nostru Petru Pavel Aron. Acela care de  la  anul 1760 la anul 1761  traducea Vulgata într- o vernaculară  românească de excepţie. Petru Pavel Aron refăcea astfel un magnific arc cultural peste timp. Într-  adevăr, puţini  universitari mai ştiu acum că Vulgata a fost pusă  în limba latină de călugarul scit Ieronim, care pe la 381 AD învăţa la Constantinopol  dogma Bisericii Orientale ascultând predicile Sfântului Ierarh Grigore Bogoslovul. Puţini universitari ştiu că acest text al  Vulgatei în limba latină face parte din capitolul de literatură străromână al culturii noastre! Puţini universitari  mai  ştiu că Vulgata  a fost textul care  asigura succesul Contra Reformei promovate de iezuiţi.  Tocmai pentru că era centrat pe ceea ce se cheamă cunoaşterea prudenţială,  eliminată brutal de comunişti prin reforma învăţământului de la 1948,  spiritul  academic iezuit  trebuie resuscitat şi insuflat  nu doar la universitatea din Cluj, ci şi în toate celelalte universităţi româneşti. Mai bănuiesc ca insistenţa etnicilor maghiari pe o discriminare de tip apartheid în viata universitară  şi culturală  din România se datorează exclusiv dorinţei lor egoiste de a reţine numai pentru ei moştenirea întemeierii culturale iezuite. Ca şi cum ar mai fi posibilă  în zilele noastre instituirea unui  apartheid  cultural  în  inima Europei!   În treacăt fie adăugat, cred că un model fiducial  ce ar asigura eficienţa transformării   învăţământului superior în România  ar  putea fi Santa Clara University,  excelenta universitate iezuită postmodernă din Silicon Valley, sau, de ce nu? chiar acea şcoala academică  iezuită înfiinţată la Cluj, unde limba de predare a disciplinelor  din curriculum era latina scolastică a lui Anselme, o limbă unificatoare în Europa intelectuală. Şi  mai întrebăm,  fără vreo umbră de maliţiozitate, nu era chiar acea  veche şcoală academică de la Cluj, iezuită şi latinistă, modelul fiducial din  visul marelui  cărturar  român August Treboniu Laurian ? Bogdan Petriceicu Haşdeu respingea invenţiile lingvistice propuse  de latinişti  pe motivul bine întemeiat ca ele nu ţineau  de un  lexicon generativ, ci de unul macaronic.  După expulzarea iezuiţilor, –forţată de extremismul maghiar–,  şcoala universitară de la Cluj  ajungea macaronică peste noapte. Atât de  macaronică, încât sfârşea  prin a deveni universitate maghiară. Hai să vedem cum era percepută acea  universitate pur maghiară de la Cluj, fondată la anul 1872 dar lăudată şi acum de politologul  Cristian  Pârvulescu. Cum era percepută de către un român inteligent forţat să înveţe la universitatea europeană  barbar desfigurată de aşa-numita ‘elită intelectuală maghiară’?  Poetul George Coşbuc antama la acea universitate  studii de filosofie, însă  renunţă  dezamăgit şi conchide :  ‘Nu cerceta aceste legi, / că eşti nebun când le- nţelegi”. Era concluzia lui George Coşbuc despre falsa calitate  a  textului scolastic în limba maghiară  care îl forţa la alienare.Titus Filipas

Buldozerul domnului Zub

Imediat după 23 august 1944, internaţionaliştii dirijaţi sinergic de la Washington şi Moscova au început să aplice României proceduri tipice ‘războiului din cea de a patra generaţie’, –4GWProcedures–, specific orientate împotriva fundamentelor culturii unei ţări. Iar după 1989, războiul 4G purtat împotriva României a înregistrat un succes paroxistic. Astfel Raportul Tismăneanu, citit de Traian Băsescu în Casa Poporului, este doar o nouă fază din acest război. „Muşamaua lu’ Vadim”, care încerca stângaci să obtureze „lumina” iradiată de Traian Băsescu „vorbind naţiunii” de la rostrum parlamentar, nu a avut vreun efect. Aceasta datorită ralierii noilor „tovarăşi de drum” la războiul 4G împotriva României. Mă stupefiază să constat pe lista semnatarilor Raportului Tismăneanu şi prezenţa unui Senior extrem de onorabil, ce îşi construise o solidă şi veritabilă reputaţie de luptător anticomunist până la acel moment. Mă refer la profesorul ieşean Alexandru Zub. „Instituţia Alexandru Zub” era infinit mai credibilă decât instituţia prezidenţială a României ! Sigur, domnul Alexandru Zub are scuza că biochimia vârstei avansate deteriorează ‚cablajele creierului’ (aceasta este traducerea mea pentru „brain wiring”, am găsit cu motorul Google aproximativ 68 700 de citări pentru sintagma „brain wiring” pe data de 8 februarie 2007), legitatea biochimică este doar o consecinţă dramatică a „legii entropiei” pe care o acceptăm cu toţii.

Raportul Tismăneanu condamnă în mod expres protocronismul. Acum, sînt de acord şi eu cu aprecierea că dacă nu ar fi existat la noi epoca fanariotă, protocronismul nu ar fi apărut, nu era necesar ca el să apară. Dar epoca fanariotă a venit peste noi atunci când Occidentul Europei beneficia de Epoca Luminilor. Îi contrazic vehement pe iluştrii universitari români care au semnat Raportul Tismăneanu: Atâta vreme cât incorporează o epistemologie auto- critică, protocronismul românesc este un „rău necesar”. În istoria românilor interpretarea duratelor lungi contează enorm, ştim acest lucru din textele lui Miron Costin şi Fernand Braudel. Iar protocronismul românesc încearcă doar să construiască o primă punte peste un hiatus cultural imens, o construcţie extrem de fragilă, admit şi eu aceasta. Alte neamuri şi popoare, ce au avut tot timpul material şi toată substanţa financiară să evolueze cultural într- un timp când noi eram sprijiniţi numai pe Isihasm, –care contează pentru noi tot atât de mult cât o întreagă Epocă a Luminilor! –, încearcă să fure mârşav din identitatea noastră, pe care noi acum doar o bănuim.

Literatura străromână face parte din acest tezaur identitar al nostru. În recenta mea documentare pentru a scrie articolul „Actualitatea lui Ioan Cassian”, am constatat că există încercări de a şterge pentru totdeauna din istorie mărturiile indirecte privind naşterea acestui Ioan Cassianus în Scythia Minor (Dobrogea). Istorici francezi susţin acum că autorul latin Ioannes Cassianus (Jean Cassien cum îi spun ei) s – ar fi născut în Franţa.

Imediat după Raportul Tismăneanu, document sprijinit de universitari cu o reputaţie anticomunistă altminteri impecabilă, –Alexandru Zub, Ruxandra Cesereanu, Eugen Negrici–, cetăţeni francezi veniţi în România sub masca de „investitori strategici” au ras cu buldozerul bisericile creştine din secolul IV din Dobrogea, a căror existenţă materială corobora pasajele autobiografice din opera lui Ioan Cassian. Să credem că au fost doar  “simple coincidenţe” ?

Pentru sprijinirea celor insinuate subliminal de mine în titlul acestui text, voi invoca argumentaţia impecabil scrisă de tînărul om de presă român Alexandra Olivotto:

+Capele din secolul IV, rase de pe faţa pământului. Un buldozer aparţinând firmei Agrifrance a făcut praf un monument istoric din judeţul Tulcea. La doi kilometri şi jumătate de cetatea Ibida, de lângă satul Slava Rusă din Dobrogea, se găsea un complex monahal existent din secolul IV-VI d.H., cu două capele, plus anexe, împrejmuit de o incintă. […] Descoperit în de cercetători, complexul paleocreştin a fost acoperit cu pământ în aşteptarea unor vremuri mai bune în care ar fi putut fi restaurat. Însă acum două zile, un buldozer al firmei Agrifrance, care deţine terenul în arendă, a distrus 70% din monument, potrivit primarului Ivan Ignat. Acesta crede că acţionarii francezi ai firmei, Yves Grassat şi Jean-Pierre Garbay, nu ştiau de existenţa monumentului […] De altă părere este însă Victor Tarany, şi el acţionar la Agrifrance, dar aflat în litigiu [ …] El susţine că şi el, şi primarul le-ar fi spus francezilor să nu facă monumentul una cu pământul. „Primarul le ţine spatele şi face tot felul de măgării cu ei. Ei s-au hotărît sa facă aşa [ …] la români, cărora le zic degeneraţi.”+ (Acesta a fost un citat trunchiat, dar suficient de relevant, din ziarul bucureştean Cotidianul).

Titus Filipas