Pe 19 iulie 2008, observam pe panoul blogului meu, în “Top 10 Posts” ale blogurilor româneşti din wordpress.com, un blog din Tiraspol. Avea numai câteva “cuvinte – lozunghi” în limba română, restul fiind un lung post în ruseşte, –foarte bine scris, deşi era despre fotbal, autorul părea din intellighentsia–, urmat de comentarii în limba ucraineană. Ziua următoare, pe 20 iulie 2008, iată ce pot citi la Panoul de onoare Top 10 Posts : “1/Ce`am mai observat cu un ochi prin Istanbul; 2/Interviu cu Dave – „Honor et Patria”; 3/Subtitrare Felon; 4/Si dinozaurii mor cateodata;5/Realitati…; 6/SATANOCHIO in Brutallica!;7/Pomenirea părintelui Selafiil la Noul Neamţ;8/Savatie Baştovoi – din nefericire, încă un bou; 9/Nevoia de dragoste naşte monştri ; 10/Cine vrea cu Cristi Gram?”.
Mă nedumereşte vulgaritatea aflată la numărul 8. Savatie Baştovoi este un basarabean român care a suferit cumplita brutalitate rusească, totuşi el s -a străduit să atingă excelenţa în Limba Română, şi a reuşit! Fără a deschide numărul 8, înţeleg că este scris de cineva care nu ştie bine româneşte, dacă ştia, regulile de civilitate româneşti îi cereau să folosească eufemisme, să scrie o epigramă ori un pamflet!
În fine, deschid şi văd adresa
http://urdumheit.wordpress.com/2008/07/18/savatie-bastovoi-din-nefericire-inca-un-bou/
Eu sînt dintr-o familie de răzeşi soroceni refugiaţi în martie 1944. Din haosul vulgar al textului recunosc imediat mujicul rus stabilit în respublika Moldova. Influenţa rusească alterează profund limbajul nativilor români, astfel încât practic, în fiecare sat sau orăşel unde se instalau agresiv ruşii, începea să se folosească varianta proprie de ‘limbă moldovenească’. Aşa că putem spune ca pe o certitudine: Câţi mujici ruşi sunt instalaţi acum în RESPUBLIKA MOLDOVA, tot atâtea variante de ‘limbă moldovenească’ există. De fapt ‘limba moldovenească’ (1,2,3,…) are statutul unei sub-vernaculare groteşti. În asemenea sub-vernaculară este redactat blogul urdumheit.wordpress.com.
Ce pot eu comenta la post ? Încerc să pescuiesc în vreo insulă de cuvinte româneşti o inepţie imensă, inepţie vizibilă imediat şi dacă ar fi tradusă în limba rusă cultă. Inevitabil, găsesc. “pe iulie 19, 2008 at 7:24 am7 urdummheit […] noi, satanele mici şi negre […] stăm momentan într-o incertitudine dubioasă”
Copiez şi postez pe iulie 20, 2008 at 2:04 am45 : “incertitudine dubioasă”?!
Abia apoi observ şi „lozunga” blogului. Şi o comentez: +Cred că trebuie să modifici titlul de blog (Şturm und Zdrang), dragul meu. Eram frustrat în liceu pentru că nu mai studiam gramatica generală, eram tentat să pun mereu întrebări de “gramatică filosofică” despre care sistemul şcolar comunist inducea în mine sentimentul că este numai „rătăcire a gândului”. De altminteri celebra probă de ‘filosofie’ din bacalaureatul francez nu este în fond nimic mai mult decât o probă de ‘gramatică filosofică’. Întâmplător, am studiat la liceul ‚Fraţii Buzeşti’ din Craiova, şi aveam un respect extraordinar faţă de vechii profesori ai şcolii, eliminaţi de regimul comunist. Să-l amintesc aici numai pe Fanu Duţulescu, autorul unui concentrat „Dicţionar al filosofiei” în care explica atât de bine conceptele metafizicii, printre care şi noumen-ul sau „lucrul în sine”. Lucrurile în sine, inaccesibile experimental, constituiau la Immanuel Kant realitatea accesibilă prin discursul de cauzalitate. Eu mai cred că şcoala înseamnă toţi profesorii ei, chiar şi aceia trimişi la canal pentru că au „simpatizat cu legionarii”! Prin aplicarea imperiosului dicton leninist „Învăţaţi, învăţaţi, invăţaţi!”, mulţi dintre noi, care ne-am primit educaţia în deceniile, -căci 7 ani nu ajung-, de după cel de al doilea mare război, n-am învăţat limba germană. Majoritatea profesorilor români de limba germană, legionari sau simpatizanţi cu legionarii, săpau la canal ori tăiau stuf în deltă, aşa că noi nu-l citeam pe Goethe nici în traducere, nici în original, iar mitul lui Faust nu ne interesa. De vină mai era poate, fără să-i scuzăm pe ideologii secundari ce ne-au ucis profesorii, şi starea limbii române, pribeagă într-o Nirvana pastorală, de-ar fi să-l credem pe Ioan Eliade Rădulescu, -dar cine-l mai ia în serios?-, când Occidentul inventa conceptele din Epoca Luminilor. Şi chiar dacă, după Eliade, am avut profesori de română buni, la capitolul de literatură universală, când ajungeau la mişcarea Sturm und Drang, ni se traducea Furtună şi Elan. Cum din lecturile prohibite aflaserăm noi câte ceva despre Drang nach Osten, sinapsele rebele, nebune pentru că refuzau controlul ideologiei secundare, încercau să facă legătura. Despre tema interzisă nu ne vorbise niciun adult, cei care ştiau putrezeau prin puşcării, şi fără dascăl de sprache n-am păşit îndeajuns în Walhalla. De mergeam câţiva paşi în direcţia arătată de lehrer, l-am fi întâlnit poate pe Goethe. Şi l-am fi recitit pe Faust adeseori, dacă nu în original, atunci în orice traducere românească de sărbătoare. „Elan”-ul pus în locul lui Drang l-am împrumutat de la francezi, englezii traduc infinit mai bine, Storm and „Stress”, starea de tensiune este aceea care dă relevanţă şi forţă mişcării intelectului, brainstorming-ul, furtuna mentală. Sigur, acel stress este comun interpretat ca accent pus pe subiectivitate, însă realizam, făcând legătura cu Drang nach Osten, că-i vorba despre o tensiune ce are incorporată foarte multă energie. Energia unei tendinţe. Energie mintală care te ferea, de pildă, de acceptarea carnetului roşu. Se spune că Sturm und Drang ar fi pornit de la ideile lui Jean -Jacques Rousseau despre educaţia copilului liber. Dar timpul Sturm und Drang este şi Geniezeit, iar acel Genius pre-romantic nu-i cumva chiar „Copilul Sălbatic” al lui J.-J. Rousseau? Astfel, să ne liniştim, Sturm und Drang, prin sălbăticia sa, n-a fost, nu este şi nu va fi niciodată o atitudine „politiceşte corectă”.+
Mă văd nevoit să repet întrebarea: “incertitudine dubioasă”?
Şi îmi răspunde, în fine pe iulie 20, 2008 at 12:09 pm58 un urdumheit nedumerit :
“chiar dacă îmi place Hermes carele zburătăcea de colo colo cu scrisorele divine, ermetismul tău neuro-alchimic mă lasă perplex. iar de uimire, aproape mă fac circumflex.”
Urmează replica mea, pe iulie 20, 2008 at 12:18 pm59 blogideologic: Nu ştii ce înseamnă ghilimelele unui citat?Nu recunoşti citatul? Îţi aparţine! Nu îl explici?
Îmi răspunde, pe iulie 20, 2008 at 1:43 pm61, în limba moldovenească numărul “n”, un colectiv urdumheit şi mai nedumerit : + nu. nu-l recunosc. am dat cu search-u pe tăt blogu. şi nu l-am retrouvat. nu ştiu de unde ie. la cât de ciudat sună, foarte posibil să hie al meu. totuşi n-aş merge până acolo încât să am pretenţia ca cineva să mă citeze. fii te rog amabil şi indică-mi contextul. şi şi eu voi fi la fel de amabil încât să-ţi explicitez dacă ie o imbecilitate au ba.+
Pe iulie 20, 2008 at 2:00 pm62, întreb : Sunteţi o echipă de fapt, şi nu ştie unul ce a făcut celălalt?
Altă explicaţie nu găsesc.
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 