Sistemul educaţional românesc este “ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”, a conchis peremptoriu comisia Mircea Miclea. Raportul comisiei Mircea Miclea este bla, bla, bla…, pentru cei care ştiu româneşte. În psihologie şi educaţie, “savantul” Mircea Miclea înlocui modelul etologic al omului bazat pe reflexele câinelui lui Pavlov, cu modelul robotic al „omului” dotat cu un Swiss Army Knife de funcţii cognitive. Dacă asta este ştiinţă, mai bine ne întoarcem la cappadocienii batjocoriţi de Alina Mungiu, dar pe care sir Isaac Newton îi respecta. Mircea Miclea este ministrul care a insistat pe importanţa testelor şcolare. Reamintim că la teste se propun şi răspunsurile, dintre care trebuie ales cel corect. Or, aceasta introduce o perturbare inacceptabilă în modul de gândire al copilului, pentru că induce subliminal ideea perversă că toate răspunsurile propuse ar avea statut egal în cultură. În realitate, despre celelalte răspunsuri propuse, chiar şi cei care alcătuiesc testele sunt de acord că propoziţiile acelea sunt aberaţii. Nişte aberaţii căutate, aberaţii construite artificial, căci o minte condusă natural de gramatica generativă nu creează aşa ceva. Acesta este un caz clar în care exemplul prost înţeles al străinătăţii ne îndeamnă să compunem solecisme în limba română. Ideologia primară din şcoala lui Lazăr şi Heliad a facilitat lucrul gramaticii generative întru refacerea Limbii Române. Ideologia testelor din şcoala propusă de Mircea Miclea instituţionalizează blocajul gramaticii generative naturale. Ceea ce nu au reuşit să termine fanarioţii pe vremuri împotriva limbii române, finalizează cu succes sistemul de învăţământ propus de Mircea Miclea. Care propagă subliminal şi intenţionat un puternic mesaj anti-creştin, testele şcolare degradeaza Cuvântul. Cred că şi teologii români condamnă blasfemia testelor scolare. Totdeauna răspunsul corect aparţine unui arhetip cultural. Şcoala trebuie să predea arhetipuri culturale utile, agregate şi transformate în humus cultural pentru gândirea copilului. Dar denigrarea arhetipurilor culturale trebuie să continue, pentru că aşa este politiceşte corect în vremea de acum. Din legenda iluminării lui Saul pe drumul Damascului, matematicianul René Thom extrăgea un arhetip cultural vechi, valabil şi pentru şcoala modernă. Este regretabil că şcoala românească nu se concentrează pe sinergia câtorva, –nu sunt multe –, arhetipuri culturale utile. Pentru şcoală, totul decurge din arhetipurile culturale. Numai folosirea arhetipurilor culturale permite organizarea lexiconului enumerativ în Limba Română, şi transformarea lui într-un lexicon generativ. Apoi, domnul Mircea Miclea, pretinde că este psiholog, dar nu vorbeşte despre cultura percepţiei riscului, absolut necesară pentru educaţia omului în societatea postmodernă. Televiziunile au vuit ultima saptămâna (13 Iulie 2007, pagină de jurnal personal) despre accidente tragice pe autostrăzi şi cazuri grave de intoxicaţie alimentară în masă care denotă lipsa culturii percepţiei riscului la poliţiştii şi managerii implicaţi. Cultura percepţiei riscului ar trebui să fie obiect de studiu la multe facultăţi, inclusiv la Academia de Poliţie. De ce nu a fost invitat şi rectorul de la Academia de Poliţie la discuţia despre educaţie de la Palatul Cotroceni ?Prin joc politic, un liberal Redneck ajunse ministru la Educaţie şi Cercetare. Cristian Adomniţei nu ştie semnificaţia de perfecţiune evocată de numărul 12, apostoli ori constelaţii. Copiii au demonstrat verde în faţă că este un ignorant. Acum el vine cu proiecte de legi pentru învăţământul românesc, proiectat obligatoriu de la trei ani! Ce putem comenta ? În proverbialii “şapte ani de acasă”, copilul asimilează arhetipurile culturale de familie. Adică tradiţia. Dar şi acasă, copilul asimilează abia după vârsta de 3 ani! Cu obligaţia de a merge de la 3 ani la şcoală, se forţează aculturaţia. Ideologiile nazistă şi comunistă o numeau ‘formarea omului nou’. Un studiu recent efectuat pentru familiile hispanice care au venit în USA a diferenţiat între familiile care au vrut integrarea rapidă a copilului lor prin aculturaţie, şi familiile care şi-au păstrat copilul în tradiţie, prin învăţarea arhetipurilor culturale de familie. Spre surpriza lor, cercetătorii au constatat că numărul drogaţilor printre adolescenţii care s-au format prin aculturaţie este de 13 (treisprezece) ori mai mare decât printre adolescenţii care au învăţat arhetipurile culturale de familie. Anticipăm că proiectul învăţământului obligatoriu de la vârsta de trei ani, proiect care elimină din start influenţa arhetipurilor culturale de familie asupra copilului, pregăteşte o viitoare societate de drogaţi în România. Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 