Joc cu bâtă (club dance)

Frumoasele Dansuri Lace (Valahe?) / Enigma inspiraţiei istorice pentru frumoasele Dansuri Lace (Valahe? http://en.wikipedia.org/wiki/Lachian_Dances ) Prima parte este intitulată : „Din vremuri străvechi”. Compozitorul Ianacek mărturiseşte că inspiraţia provine de la două dansuri din Valahia Moravă. Unul dintre acestea se cheamă Dansul Adevărat (“real dance”). Denumirea trimite, indubitabil, la un arhetip cultural. Şi nu exagerăm dacă zicem că-i străvechi. Cel de al doilea se cheamă Dansul Bâtei (“club dance”). Trimiterea este de-a dreptul ciobănească, dacă nu chiar mioritică ! Cea de a doua parte se cheamă „Binecuvântat”. Tema care deschide este repetată multiplu. Se consideră că-i trăsătură esenţială pentru dansurile din Valahia Moravă. Enigma este amplificată de faptul că există şi Dialectele Lace, care cuprind cuvinte valahe http://en.wikipedia.org/wiki/Lach_dialects Dar acum ascult “Jocul cu bâta sau Joc cu bâtă. Dans din Voiniceni/Mezőszabad, astăzi județul Mureș. Se dansează cu o bâtă. Energic și fericit.” Şi privesc fotografia ataşată înregistrării. http://www.romanialibera.ro/aldine/magazin/dansuri-romanesti–originalele-inregistrarilor-facute-de-b%C3%A9la-bart%C3%B3k-acum-un-veac–351181 Primul personaj din dreapta fotografiei, cel mai vârstnic, pare totodată a fi şi cel mai relaxat. Aceasta arată că a el apucat odată vremuri mai bune. Pe măsură ce maghiarizarea post-Ausgleich s-a intensificat asupra tinerelor generaţii de locuitori români, aceasta se manifestă negativ asupra condiţiei lor psihice. Cel de al doilea bărbat, socotind personajele de la dreapta la stânga în fotografie, vrea să arate autorităţilor ungureşti, autorităţi care supraveghează întreaga acţiune, autorităţi pe care noi nu le vedem dar pe care le putem bănui în domeniul extins din spatele camerei fotografice – cât de extins ? păi ideologia Ausgleich spune că tot Ardealul este al lor!- ce disciplinaţi au devenit românii. Iar frumoasa fetiţa româncă aflată imediat la dreapta fonografului, are o figură timorată la extrem, dacă nu de-a dreptul speriată ! Deci este vorba despre ţăranii români de atunci, aflaţi într-un sat despre care lideri etnici maghiari din România, caracterizaţi printr-o impertinenţă extremă – vreţi să dăm nume ? să începem enumerarea cu lăudărosul pastor protestant Tokes Laszlo ce spune lumii întregi că el a fost fitilul aprinzător pentru declanşarea evenimentului denumit eronat “revoluţia din decembrie 1989” destinată dezintegrării României, apoi Toro T. Tibor, apoi Kelemen Hunor – afirmă acum că-i parte din Ţinutul Secuiesc. Fotografia şi fonograma demonstrează fizic că realitatea nu-i chiar aşa. Pot veni şi cu o mărturie personală. În primăvara anului 1968 făceam stagiul militar la şcoala de ofiţeri de rezervă din Bacău. Profesorii erau excepţionali ! Majoritatea dintre ei proveneau din vechi familii răzeşeşti din Moldova. Spun aceasta ca să-i deosebesc de răzeşii secui (dar mă înţelegeam şi cu aceia foarte bine, deşi erau mult mai duri decât neamul meu de moldoveni). În fine, era aşteptată vizita generalului Charles de Gaulle –preşedintele Franţei- în România. Franţa de-atunci era sub regimul cezarismului plebiscitar. Nicolae Ceauşescu a încercat să introducă o parte majoră din practicile cezarismului plebiscitar în organizarea PCR, fapt care i-a enervat cumplit pe belakuniştii de la noi ! A fost iniţiată de către Ceauşescu o perioadă de câţiva ani ce permitea ca presa naţionalistă franceză (evident, şi pro-neolatină!) să intre în România. Am cumpărat de la un chioşc de presă din Bacău o revistă franţuzească tipărită pe hârtie ieftină ce conţinea un articol extins, şi foarte bine documentat, despre Latinitatea Orientală. L-am citit cu voce tare, direct pe româneşte. Cei care mă ascultau erau majoritar români. Dar erau şi câţiva maghiari. Unul dintre ei a ţinut în final – când au plecat ceilalţi- să laude mult articolul : “Ştii, bunicul meu mi-a spus că satul nostru era pe vremuri un sat românesc!” Cam aşa s-a făcut maghiarizarea post-Ausgleich în Ardeal. Se ştie prea bine că Vasile Alecsandri (1821 —1890) a câştigat concursul din 19 mai 1878 de la Montpellier. Am găsit informaţia că au mai participat alţi doi poeţi români la acel concurs. Unul dintre ei a fost patriotul Romulus Scriban (1838 – 1912), geniu sintetizator care a produs maxima : “Literatura măreşte popoarele, învie pe cele moarte şi sprijină pe cele căzute. Ea este mama copilăriei lor, Muza bărbăţiei lor şi toiagul bătrâneţelor lor. Fericit poporul care cunoaşte acest adevăr ; el rezistă cuceririi şi, ca luminătorul nopţii, luminează în noaptea timpurilor prin operele geniului său, întreţine flacăra spiritului naţional şi perpetuă Patria.” Totuşi, cine a fost cel de al treilea poet ? Un literat român de la Târgu Mureş, poet al cenaclului românesc existent atunci la Târgu Mureş. Oraş care nu face parte din Ţinutul Secuiesc, aşa cum pretind extremiştii maghiari de acum. Extremismul acesta a fost lansat prin actul Ausgleich de la 1867. Vă daţi seama ce paroxism exista atunci la Târgu Mureş ? Pentru un alt timp, pe vremea dictatorului pozitiv Nicolae Ceauşescu, îl percepea încă Romulus Vulpescu : “Stau într-o cafenea la Tîrgu Mureş/Şi beau cafea./Oraşu-i trist, ostil, sémeţ şi gureş,/Cu lume rea.// N-am timp, n-am bani, n-am inimă, n-am chef/Să mai scriu versuri:/În fiecare prost presimt un şef/Şi întrevăd demersuri.//Abandonat de tine, trag tutun/Şi mi-e cam silă,/Că-n barbă-aborigenele văd un/Semn de prăsilă.//Cum m-aş scula voievodal, drept, dac,/Într-un scurt iureş,/Întreagă cafeneaua praf s-o fac/La Tîrgu Mureş…” Aşa că numele celui de al treilea poet român participant la concursul din Montpellier s-a pierdut. Sate după sate româneşti de lângă Târgu Mureş au fost maghiarizate forţat şi definitiv.
Titus Filipas

Gerulata

“Cum a renăscut Valahia Moraviei sub Matei Corvin” http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/cum-a-renascut-valahia-moraviei-sub-matia-corvin-327408.html Dar contra valahilor din MittelEuropa a fost comis un genocid/etnocid în războiul de 30 de ani. Principalul vinovat a fost generalissimul Albrecht von Wallenstein. El şi-a construit un ducat peste pământurile valahilor din Boemia, pe care i-a exterminat sistematic- nemţeşte. Pacea din Wesphalia de la 1648 a şters cu buretele peste acel genocid, legalizând un Holocaust. Tot Pacea din Wesphalia a de-legitimat Lex Antiqua Valachorum (sau Legea străbună a valahilor). Doar într-un muzeu local din Slovacia mai este pomenit acel eveniment sinistru şi tragic întâmplat în Europa Centrală. În fine, Boemia poartă numele celţilor din tribul Boii. Celţii şi dacii erau populaţii foarte asemănătoare. Evident, au fost romanizaţi. Mi se pare că valahii din Boemia proveneau mai curând din acea veche populaţie celtică romanizată. A căror capitală se chema Gerulata. Numele chiar nu vă spune nimic ?
Titus Filipas

Gerulata

Numele antic al aşa-zisei capitale pentru aşa-zisul Regat al Ungariei de Nord (de fapt actualmente Slovacia şi Rutenia Carpatică) era Gerulata. Numele este dacic ! Ungurii au încercat mereu să ne fure drepturile şi Istoria. Iar în Slovacia actuală există un muzeu pe tema Lex Antiqua Valachorum. Ungaria actuală n-a dovedit minima decenţă să construiască un muzeu similar şi pe teritoriul lor! De fapt, unii dintre istoriografii maghiari au dovedit maxima indecenţă să spună că pe Columna lui Traian se află reprezentaţi cavalerii maghiari !
Titus Filipas

Controversa de la Valladolid

Controversa originară de la Valladolid fusese o discuţie scolastică gravă pe temele din Lumea Nouă de atunci, o discuţie organizată de către împăratul Carol Quintul, care stăpânea cea mai mare parte din Lumea Nouă. Geopoliticeşte, noi, românii, cunoscuţi de restul Europei ca Valahi din Lumea Veche cu o lege străbună (Lex Antiqua Valachorum), nu aparţineam împăratului Carol Quintul, ci duşmanilor săi, certamente că încă mai subtili şi mai literaţi, vorbesc despre regele frânc ştiut drept François Premier, şi sultanul otoman Soliman Magnificul. Din acel timp datează şi marcajul Capitulaţiunilor în Arhivele Franţei. O agregare şi sistematizare a lor întreprinde la anul 1740 cancelarul cardinal de Fleury, pe vremea rigăi Louis XV. Reamintesc, cardinalul de Fleury era un savant orientalist. După cum subliniază profesorul Larry Wolff în cartea „Inventing Eastern Europe: The Map of Civilization on the Mind of the Enlightenment”, atunci prin Orient se înţelegea de fapt Răsăritul European. Cardinalul de Fleury a fost şi cel care a condus diplomaţia pentru matrimoniul regelui le Bien-Aimé. A fost aleasă o prinţesă având pe herbul familiei Capul de Bour. Cancelarul de Fleury ştia prea bine că acela era şi herbul Moldovei. Din cauza aceasta, la agregarea Capitulaţiunilor petrecută la anul 1740, a pus în documente şi ceea ce era doar tacit acceptat de vechile înţelegeri dintre François şi Soliman. De atunci este consemnată ca fiind legitimă frontiera răsăriteană pe Bug pentru principatul Moldovei. La noi tema este readusă în discuţia naţională de romanticul Mihai Eminescu, de criticul literar Iacob Negruzzi şi de filosoful Constantin Noica. Am rămas surprins să citesc în Memoriile lui Winston Churchill, carte aflată în Biblioteca Universităţii din Craiova, că acesta ştia despre Capitulaţiunea anului 1740 care favoriza România ! Prima discuţie consemnată în istoria lumii drept Controversa originară de la Valladolid avusese loc la anul 1550 (deci la mai puţin de un sfert de veac după ce Ungaria Mare fusese desfiinţată la Mohaci), iar cea de a doua la anul 1551. În esenţa ei, Controversa de la Valladolid era formulată ca o discuţie despre Lume, şi alegerea statutului ei, “finit” sau “infinit”. Chiar dacă teologică, discuţia admitea în final că după Marile Descoperiri geografice întâmplate, lumea reală nu mai are un caracter infinit, ci unul finit. De fapt discuţia de la Valladolid fusese iniţiată de către călugărul dominican Bartolomeu de Las Casas. Care cerea eliberarea autohtonilor Lumii Noi de la exploatarea resurselor acelei Lumi în folosul colonialiştilor iberici. Însă vechea întrebare economică pusă de Aristotel rămânea : “Atunci oare cine mai munceşte”? Bartolomeu de Las Casas propunea să fie folosită forţa de muncă neagră, africană. Aceeaşi discuţie este repusă şi în zilele noastre. Firma Google propune să fie folosiţi roboţii http://www.nytimes.com/2013/12/04/technology/google-puts-money-on-robots-using-the-man-behind-android.html?hpw&rref=technology&_r=0
Titus Filipas

“4 religii” ?

Preiau de pe un forum RL de la adresa URL http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/evenimente/de-ce-este-romania-altfel-303840.html mesajul : +CRED ca am scris destulde clar nu vreau sa urlu nu imi sta in fie 🙂 ardeal Erdély de sine statator. Am si eu motivele mele.ungurii din Ungaria nu sant austrieci .perspectiva Ardealului de sine statator fara de rfanarioti o vad ca singura cale pentru a face ardealul sa revina la locul ei egzact ca si Sub Bethelhen Gabor. 4 religii Elvetia de est. dezvoltare. romania actuala nu are nimik mandatory doar “o manea fara de sfarsit” pe textul urmator : “las ca si asa merge” iar ideea de a isi tine cuvantul fata de contractul social cu cetatenii ei este ultimul lukru care ii ajunge in cap dcelor de la Sud de Carpati. Lossung vorba neamtzului. Apropos tu ce crezi ? daca se tinea de contractul a carei parti contractuale le-a semnat cu sine voie si puetere la Alab Iulai in 1 Decembrie 1918 –le respecta mot a mot semai punea chestia asta din partea ungurilor din Ardeal sa isi ceara continuu autoguvernarea? pe urma dece crezi ca Csimisorenilor le sant pline “partile moi” de toata povestea asta ara numita pompos “romania moderna” ? cu ce s-au ales Timisorenii din 1918 incoacse cand erau Viena Estului ? Dar restul de judete din Ardeal, Partium? Eu vizionez un Ardeal erdély Siebeburger de sine statator ca si o adevarat elvetie a zilelor noastre. Cehi si slovacii o duc mai bine ? Croatii? Slovenii ? e vina lor ca recte bosniacii sau serbii in concitnuare “makane pe lok” eu personal nu am reticenta sa o spun desi am fost in clasa de romani nu ma doare de ai de peste carpati ma doare de astia ramasi in Ardeal ( cati au mai ramas ca restu e plecati peste mari si tari ) . ce parere ai .. chiar asta le doresti conationalilor tai rdeleni? eu nu le doresc asta.+ Deci ar fi vorba despre “4 religii”. Edictul de la Turda este un decret emis în anul 1568 de către Dieta Transilvaniei întrunită la Turda, decret prin care a fost “proclamată libertatea conștiinței și a toleranței religioase pentru cetățenii Transilvaniei. A fost promulgat de către Ioan Sigismund Zápolya, principele Transilvaniei. Este primul de acest fel din istoria Europei moderne. Originalul documentului este păstrat la Muzeul Brukenthal din Sibiu. În baza Edictului de la Turda, până la edictele de toleranță religioasă emise de Iosif al II-lea, confesiunile recepte din Transilvania au fost 1/cea reformată-calvină, cea 2/luterană, cea 3/unitariană și cea 4/romano-catolică.” Aceasta după Wikipedia. Dar nu este amintită neam şi religia ortodoxă română. Mereu sîntem uitaţi în pseudo-Istoria scrisă de alţii pentru noi. Sînt curios dacă profesorul Lucian Boia aminteşte în cartea lui măcar printr-un singur rând despre genocidul împotriva valahilor, un act de o gravitate extremă petrecut pe vremea războiului de 30 de ani. De exemplu, generalissimul Wallenstein şi-a construit un ducat propriu pur şi simplu exterminând populaţia valahă, arzând pentru uitarea veşnică satele valahe care mai înainte se aflau pe acel teritoriu! A fost un etnocid, dacă nu chiar un Holocaust în toată integralitatea lui cea mai diabolică. Şi tot Răul acela absolut a culminat cu Pacea din Westphalia semnată la anul 1648, documentul internaţional prin care a fost ştearsă din memoria civilizaţiei europene oricare urmă despre Lex Antiqua Valachorum, “legea străbună” care le dădea valahilor dreptul legitim la existenţă.
Titus Filipas

Gigi Becali şi “legea străbună”

„Gigi Becali, SHOW în sala de judecată: Eu sunt copilul vitreg al României!” http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/gigi-becali-show-in-sala-de-judecata-eu-sunt-copilul-vitreg-al-romaniei-303143.html După 1989, Gigi Becali şi-a format cultura mai ales ascultându-i cu foarte multă atenţie pe “oamenii vechi” care învăţaseră ştiinţa de carte în perioada interbelică, ori chiar mai înainte de primul război mondial. Cărţile după care învăţaseră ei, scoase violent din toate bibliotecile publice şi particulare, fuseseră arse la anul 1948 din ordinele alogeno-cominterniştilor Valter Roman, tatăl “revoluţionarului” din decembrie 1989 Petre Roman, şi Lioncik Tismineţki, tatăl “ideologului anti-comunist” Vladimir Tismăneanu. Printre altele, în unele dintre acele cărţi foarte importante pentru noi, românii, scria şi despre “legea străbună” care cobora direct din CODUL ROMAN. Sub formă orală păstrată, se numea Lex Antiqua Valachorum. Regii angevini care veneau în Ungaria din Regatul celor două Sicilii (primul stat modern din Istorie) o numeau batjocoritor UNIVERSITATEA VALAHĂ. Pedagogul Ioan Comenius, care putea discuta de la egal la egal cu filosoful francez René Descartes pe tema dualismului “trupşisuflet” – readus acum în actualitate de Transhumanism şi de cărţile lui Dan Brown- era produsul Universităţii valahe. Şi prin aceasta era autentificat ca un Valah, iată aici o nouă mostră de protocronism românesc! În fine, de la acei înţelepţi români, armânul Gigi Becali de la Corcea (de unde venise şi bunicul patern al lui Mihail Sadoveanu) învăţa despre legitimitatea dreptului de recompensă pecuniară oferită duşmanului duşmanului tău pentru performanţa în lupta sa dreaptă. L-am auzit pe Gigi Becali că acel drept din “legea străbună” era trecut şi în CODUL LUI CUZA, dar nu pot infirma sau confirma. Dar dacă este adevărat (şi foarte probabil că este), atunci Gigi Becali are tot dreptul să afirme în sala de judecată: “Eu sunt copilul vitreg al României!”
Titus Filipas

“Problema valahă în secolul XVI”

Am fost absolut siderat să citesc în volumul colectiv “Whose Love of Which Country? Towards an Intellectual History of Patriotic Discourses in the Early Modern Period”, patronat de Universitatea Central Europeană din Budapesta, vezi http://www.ceu.hu/events/2006-05-20/whose-love-of-which-country-towards-an-intellectual-history-of-patriotic-discourse , un capitol scris de cercetătorul Gábor Almási de la Institutul Habsburg din Budapesta şi intitulat “Problema valahă în secolul XVI”. Reacţia unui om din Vest ar fi : “Băi, (Boy!), ce altruişti sunt ungurii faţă de valahi!”. Eu sînt mai bănuitor. Cum ? Exista oare o “Problemă valahă” în secolul XVI? Şi care a fost soluţia la problemă valahă ? Ea a venit în prima jumătate din secolul XVII. Sub forma etnocidului valahilor din “războiul de 30 de ani”, precum şi a Păcii din Westphalia care a lichidat complet Legea străbună a Valahilor (Lex Antiqua Valachorum). Prin titlul acelui articol scris acum, cercetătorul maghiar Gábor Almási de la Institutul Habsburg din Budapesta se străduia să justifice, subtil, cele două crime abominabile împotriva umanităţii.
Titus Filipas