ENCICLICA Laudato Sii

http://www.lavie.fr/actualite/ecologie/laudato-sii-l-ecologie-pour-tous-18-06-2015-64342_8.php ENCICLICA Laudato Sii. Titlul enciclicii este inspirat din viersul “Laudato si ‘, mi’ Signore”, un excerpt din Cantica pentru creaturile Firii, de Sfântul Francisco din Assisi. Ideologul rus Vladimir Ilici Lenin vedea în Francisco din Assisi pe militantul care împărtăşeşte viaţa mulţimilor, şi a cărui voinţă de acţiune îndeplineşte voinţa mulţimilor. Poate că Francisco din Assisi a fost un militant Che Guevara avant la lettre. Ori poate că în lumea catolică din America Latină imaginea militantului pentru săraci, Che Guevara, s-a impus aşa de puternic în conştiinţa populară tocmai datorită analogiei cu Francesco din Assisi, comentăm în contrapondere. Se spune că în puţinele momente de luciditate din finalul vieţii sale, noul împărat bolşevic de la Moscova, revoluţionarul Lenin, ar fi reflectat asupra alegerii făcute de Francesco din Assisi: “El este cel care a aflat calea cea dreaptă”. Episodul este plauzibil, ştim că în ideologia lui Lenin, dispreţul afişat faţă de aur ocupă loc central, la fel în atitudinea lui Francesco din Assisi. Erau marcate în acel timp, atât prin cruciadele copiilor din Germania şi Franţa, cât şi prin atitudinea franciscanilor, primele reacţii la capitalismul sălbatic timpuriu. Biograful francez al lui Nicolae Ceauşescu sublinia copilăria lui săracă, poate gândindu- se la cruciatul copil Berger Estienne. Chiar ideologia lui Nicolae Ceauşescu a fost influenţată de ideologia lui Francisco din Assisi când forja expresia: „comunistul de omenie”. Aminteşte formula de salut a lui Francisco din Assisi: „Bună ziua, oameni buni!” („Buon giorno, buona gente!”). Desigur, influenţa este printr-o complicată reacţie în grila mea de lectură. Pentru Nicolae Ceauşescu „buona gente” („comunistul de omenie”) însemna românul din clasa mijlocie pe care Silviu Brucan vroia să-l desfiinţeze.
Titus Filipas

O înregistrare din Lenin

Pe blogul părintelui Savatie Baştovoi, apare o postare foarte controversată, vezi adresa URL http://savatie.wordpress.com/2009/07/21/diavolul-este-politic-corect-lenin-despre-antisemitism-intr-o-inregistrare-din-1919-cu-traducere-in-romana/#comment-9

Foarte bine, părinte Savatie, că aţi pus înregistrarea aceasta rusească din Lenin, şi excelenta traducere românească!, pe blog. Dar Lenin spune şi nişte adevăruri, atunci când vorbeşte despre ruşi. Oricum, studiile asupra temelor “Voltaire şi Rusia”, “Adorno şi Rusia”, luminează şi mai bine tabloul. Stupefiant, dar şi satele lui Potemkin, şi dictatura “corifeilor gândirii” Lenin şi Stalin au fost induse de acţiunea politică a lui Voltaire. Mă refer la acel lobyy pro-Rusia organizat de Voltaire înainte de pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774. De acolo rezultă toate relele pentru noi, inclusiv “trădarea de la Yalta”, unde conducătorii Americii şi Angliei au uitat că garantaseră României, pe vremea guvernării Ion Antonescu, frontiera răsăriteană legitimă pe Bugul pontic (frontiera stabilită prin Capitulaţiunea de la 1740). Pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774 anula Capitulaţiunea de la 1740.

Titus Filipas

Secretul „firului roşu”

Secretul   obţinerii borangicului fusese adus  din China încă de pe vremea împăratului Justinian I. Dar abia marina  imperială macedoneană foloseşte industrial borangicul, în parâmele de cânepă împletite în jurul unui fir de mătase vopsit în culoarea roşie. Royal  Navy (creată de Alfred cel Mare) preia intenţionat tradiţia “firului roşu” pentru parâmele velierelor. În zilele când tînărul revoluţionar Lenin studia  în biblioteci din Anglia prezentându –se ca avatarul Jacob Richter, el aude despre tradiţia „firului roşu”, chiar incorporează  sintagma „firul roşu”  în textele sale, pentru că ideea  venea din măreţul Bizanţ.

Titus Filipas

Metanarativul ‘poporului ales’

Vikingii  creştinaţi se considerau ‘poporul ales’. Exact  în tradiţia vetero-testamentară  a termenului. Altminteri este imposibil de stabilit, la modul ştiinţific serios, vreo documentare genetică pentru ‘poporul ales’ pe acest pământ. Astfel, tot în tradiţia vetero-testamentară, în evoluţia culturală a lui  Ioan Eliade Rădulescu întâlnim bizareria abdicării  de la ideologia primară, şi îmbrăţişarea  ideologiei  secundare  iudeo-creştine. În treacăt fie spus, această ideologie inventată după 1800 AD nu este nici hieratică, nici eroică. Este ideologie vulgară în  taxonomia lui Vico. Ideologia iudeo- creştină se manifestă folosind o panoplie de mijloace, de la cele subliminale la acelea făţiş agresive, pentru a induce în capetele noastre ideea de „progres” al cărui  motor ar fi ‘poporul ales’. Înşurubată ideologic în creier, ideea acestui  „progres” ucide dorinţa Omului. Ucide elanul Omului natural de a câştiga dreptul de folosire a timpului.

Un  pasaj enigmatic din  „Biblicele”  lui Ioan Eliade Rădulescu se referă la faptul că Ţara Românească  fu întemeiată  la fel ca Israelul Vechiului Testament! „Radul Negru”, cum îl numea Heliad pe cel dintâi Basarab, ar fi împărţit Ţara Românească   în douăsprezece  judeţe. Ei, da!,  aceasta după modelul celor douăsprezece triburi ale lui Israel. Fiecare judeţ românesc însemnând un „trib românesc”: „Radul Negru fu nevoit a constitui pe Români ca pe Israel.” Cel mai notoriu dintre „triburile româneşti” ale Noului Israel (Ţara Românească)  aflându – se în  judeţul chemat Romanaţi. Este plauzibil că această denumire precede actul de la 381 AD  pentru Nova Roma, şi constituie una dintre justificările  bottom -up, conceptual ascendente, pentru acel act. În   Oikumena orientală din  veacul IV s-a produs marele punct de turnură în istoria creştină, când „timpul liniar”  propus de iudaism se rupe. Dacă Lenin numea reforma lui Solon din Atena cu termenul înşelător şi pompos „revoluţie”, –deşi era doar implementarea renaşterii saitice în Europa  oraşului grecesc–, putem numi „revoluţie” şi fenomenul de ‘socii’- alizare a traco- daco –moesilor. Tranziţia aceasta îi transformă în ‚pastores romanorum’, analogul unor ‚socii’ romanizaţi, vorbind vernaculara neolatină incipientă  din Romania orientală. Fenomenul  ‚socii’-alizării traco- daco – moesilor  este unanim recunoscut de cugetarea creştină ortodoxă  la conciliul   din  381 AD, prin folosirea apelativului  Nova Roma pentru Constantinopol. Fu,  acela,  primul act protocronist.  Termenul Nova Roma era produsul reflecţiilor  de grup,  al unui ‘think tank’  creştin oriental condus de Ierarhi. În subsidiar,  prin statuarea despre Nova Roma se recunoaştea  că există şi un Latium Novum. Există nenumărate dovezi lingvistice ale existenţei acestui Latium Novum, conservate  în denumirile geografice din peninsula balcanică. În arealul nord- dunărean, cea mai puternică dovadă lingvistică o constituie existenţa teritoriului chemat Romanaţi.

Mihail Sadoveanu  continua  în Moldova Muşatină  abordarea lui Ioan Eliade Rădulescu pentru Noul Israel, întru sublinierea spiritului  vetero-testamentar din cultura noastră. Anume intensificarea sentimentului  de popor ales,  pentru care Dumnezeu  lăsă drepturile şi darurile firii. Opera lui Mihail Sadoveanu  este înjosită acum de critici,  tocmai din raţiunea negării   credinţei  în drepturile noastre naturale. Înjosit este şi Mihai Eminescu: Poetul a fost neînduplecat luptător pentru  drepturile noastre.  Genealogii săi, chiar  şi  Petre Ţuţea,  afirmă că Mihai Eminescu avea în vine sânge de vareg. De aici nemăsuratul orgoliu ce îl caracteriza pe Mihai Eminescu, şi credinţa că aparţine poporului ales. Care în litera lui, continuând ideologia lui Heliad, era poporul român. Aceasta este altă semnificaţie ascunsă în Epigonii.

Se spune că pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, singurul serviciu de spionaj străin care acţiona în România era K.G.B.- ul. Nu este adevărat.  Exista un serviciu de spionaj străin ce răspândea zvonul că Romanaţii erau un judeţ fondat de veterani din  Legiunea Iudaica. Taică- meu, ceferist de clasa I,  călătorea zilnic cu trenul   în interesul serviciului şi era stupefiat  de apariţia zvonului acesta!  De aici este doar un pas pentru a pretinde că Oltenia nu aparţine României.  Un alogen precum intelectualul Constantin Dobrogeanu-Gherea aserta în secolul XIX că strămoşii lui mai îndepărtaţi sunt îngropaţi în Oltenia! De altminteri, chiar în anul 2006, am privit pe canalul de televiziune Realitatea TV o confruntare între Emil Hurezeanu şi Cristian Tudor Popescu, în care la afirmaţia lui C.T.P. că strămoşii săi erau olteni, Emil Hurezeanu exclamă: „A! Deci proveneau din Legiunea Iudaica!” De fapt nu a existat  vreo Legiune Iudaica printre legiunile romane, nu are vreun sens să perpetuăm minciuna aceasta cu un caracter evident defetist.

« Nu sunteţi poporul Domnului iubit? », supralicita şi Dimitrie Bolintineanu ideea vetero-testamentară la noi. Mi se pare suspectă  şi derizorie,  la oricine,   încercarea de a câştiga identitate respectabilă  în lumea  modernă   prin mijlocirea ideologiei  secundare  iudeo-creştine.  Interpretarea Vechiului Testament  poate produce derive. Orice neam  care se auto-apreciază a fi ‘popor ales’: normanzii Regatului celor două Sicilii, varegii Rus, alte populaţii ce speculează metanarativul acum, consideră că bogăţiile lumii le-au fost hărăzite prin  justiţie distributivă  divină.

Titus Filipas

Arhetipuri culturale sacerdotale

Multă vreme după ce  moda culturală din Sais a fost  adusă la Atena,  Lenin, pseudonimul ideologului comunist rus Vladimir Ilici Ulianov, prieten personal cu dadaistul Tristan Tzara, va comenta că reforma instituţională de la Atena  indusă  de  legislatorul Solon prin ‚importul  saitic’  fusese cea dintâi  revoluţie din Europa. Acest  comentariu ne dovedeşte faptul că Lenin citise  foarte atent celebrul Discours sur les sciences et les arts al lui Jean-Jacques Rousseau. Lenin considera că democraţia trebuie să fie precedată de importul arhetipurilor culturale sacerdotale.Titus Filipas