O naţiune devine bogată când stăpâneşte perfect cele trei tipuri de cunoaştere: teoretică, tehnico-productivă şi prudenţială. Legea învăţământului comunist din anul 1948 a eliminat în mod sistematic cunoaşterea prudenţială din educaţia românească. După 1989, niciun proiect de lege a învăţământului nu a încercat să se apropie, măcar ca intenţie politică, de punctul de basculare pentru eliminarea consecinţelor reformei învăţământului din 1948.
Conceptele centrale din cunoaşterea prudenţială sunt Valoarea şi Calitatea. Cunoaşterea prudenţială înseamnă ştiinţa identificării Valorii şi Calităţii. Discursul real şi realist despre bogăţia naţională aparţine în esenţă cunoaşterii prudenţiale.
Numai prin agregarea cunoaşterii teoretice, a cunoaşterii tehnico-productive şi a cunoaşterii prudenţiale se poate produce o reală deplasare de paradigmă în societate. Titus Filipas