“În numele iudaismului”?

Titlul este un excerpt din articolul Des militants anti-apartheid juifs sud-africains „choqués” par leur visite en Cisjordanie occupée, publicat de ziarul francez Le Monde pe  data de 19 iulie 2008 la adresa http://www.lemonde.fr/proche-orient/article/2008/07/19/des-militants-anti-apartheid-juifs-sud-africains-choques-par-leur-visite-en-cisjordanie-occupee_1075157_3218.html .

O delegaţie de cetăţeni evrei din Republica Sud Africană, vechi luptători anti-apartheid şi înrolaţi politic în Congresul Naţional African (ANC), a vizitat vara aceasta Memorialul Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim, precum şi provincia palestianiană Cisiordania, ocupată  de mai multă vreme de armata israeliană. Pentru a nu fi acuzat de anti-Semitism şi “difamarea poporului evreu”, voi spune că eu numai traduc ce au spus aceşti evrei din Africa de Sud care iubesc dreptatea. Astfel, după o vizită spre documentare la Hebron, evreul  sud –african Andrew Feinstein declară absolut indignat de ceea ce a văzut acolo : “Cum oare se poate comporta cineva, şi aceasta în numele iudaismului, de această manieră ? Cum poate fi  transformat  într-un oraş -fantomă un cartier comercial arab doar pentru a se proteja câteva sute de colonişti?”

Cetăţeanul evreu sud –african Geoff Budlender se declară neplăcut surprins de extensia colonizării evreieşti în provincia palestianiană Cisiordania, precum şi  de „modul de a trata un întreg popor ca pe nişte oameni de categorie secundă, de greutatea şi duritatea ocupaţiei militare, de controlul armat al tuturor aspectelor  cotidiene de viaţă palestiniană „.

Traducerea declaraţiilor indignate ale membrilor acestei delegaţii  sud –africane poate  continua, dar ne oprim aici.

În concluzie, foştii militanţi anti-apartheid evrei  sud –africani s– au declarat „şocaţi” după vizita în  Cisiordania ocupată  nedrept de Tsahal (armata israeliană), şi transformată negativ de coloniştii evrei.

Titus Filipas

Evaluări diferite

Prima oară am parcurs destul de neatent articolul  lui Victor Roncea: “Facatura Cotidianului cu schimbarea Imnului”, vezi http://victor-roncea.blogspot.com/2008/06/facatura-cotidianului-cu-schimbarea.html . Am revenit însă pe el, după ce am văzut în ziarul franţuzesc Le Monde titlul  “Eveille-toi, Roumain, de ton sommeil de mort!”*, adresa acestui articol de blog este http://football.blog.lemonde.fr/2008/06/12/eveille-toi-roumain-de-ton-sommeil-de-mort/ .

Spre deosebire de evaluarea pe care a făcut – o domnul Victor Roncea pe blogul său,  este   de– a dreptul surprinzător respectul faţă de ziariştii de la Cotidianul arătat de  jurnaliştii din redacţia lui Le Monde sau bloggerii lor asociaţi! Care– o fi motivaţia reală pentru atâta respect?!

Titus Filipas

*În eventualitatea că articolul franţuzesc va fi furnizat mai tîrziu doar contra unui cost în euroi, îl redau aici integral : “ Eveille-toi, Roumain, de ton sommeil de mort/Nous allons transformer la vie des Italiens en un enfer. Nous avons un plan, il consiste en ne pas perdre.” Diantre, quel beau programme. Dans un registre plus Domenech que moi tu meurs, le Roumain Cristian Chivu fait chauffer la piste avant le match de la mort contre les Italiens. Et la mort justement, le taureau des Carpates s’y connait, il l’invoque avant chaque match international en reprenant avec ses petits camarades l’hymne “Desteapta-te, Române !” Tout le monde le sait, la vie c’est plus marrant, c’est moins désespérant, en chantant. Sauf avec l’hymne roumain : “Eveille-toi, Roumain, de ton sommeil de mort, où te plongèrent les despotes criminels.” Le ton est donné. Ecrit par le poète Muresanu – rien à voir a priori avec Gheorghe Muresan – et le compositeur Anton Pann, le ‘Desteapta-te, Române’ est à l’origine un poème joyeusement repris en choeur pendant la révolution de Valachie en 1848. A nouveau dans l’air du temps lors des guerres mondiales, il ressurgit lors de l’insurrection qui renverse Ceausescu en 1989, et devient dans la foulée l’hymne officiel roumain. Rien que du très respectable donc. Sauf pour Chivu and co. Le quotidien Cotidianul porte non seulement bien son nom mais aussi les revendications politiquement incorrectes de la sélection nationale. La fédération roumaine de football envisagerait selon le journal de lancer une campagne après l’Euro pour changer l’hymne, jugé trop difficile à chanter, notamment pour les sportifs. Cotidianul est au taquet : ancien footballeur, chef d’orchestre, musicologue et même le ministre de la culture Adrian Iorgulescu ont été mis à contribution. Après avoir conseillé l’adresse d’une bonne clinique psychiatrique aux initiateurs de ce projet, Iorgulescu a daigné déclarer que “ce n’est pas une priorité” et “qu’il y a d’autres préoccupations” plus importantes. Bof selon l’ancien footeux Ionut Lupescu – “la Roumanie a besoin d’un hymne plus rythmé” – alors que la soprano Mariana Colpos considère que le chant national a des allures de “marche funèbre, comme si le pays pleurait tout le temps”. Le chef d’orchestre Tiberiu Soare révèle quand même que “les joueurs ont eu des problèmes (à chanter) malgré les répétitions” avant le match contre la France, et émet l’idée d’organiser un concours si un changement est décidé. C’est déjà fait pour le quotidien sportif Gazeta Sporturilor, qui a ouvert un blog afin de recueillir les idées du bon peuple. Un type propose la lambada, sûrement en rêvant de Marius Lacatus, un autre “le chant russe Kalin, Kakalin, Kamaya, c’est plus adapté à l’esprit roumain et à la Fédération”. En même temps ça fera moins peur à Gattuso.”

NATO şi securitatea energetică

Ziarul Le Monde din 14 martie 2008 publică transcrierea unei dezbateri  despre NATO, pe tema evoluţiilor sale recente ori previzibile. Politologul Bertrand Badie, specialist în relaţii internaţionale, răspunde unor întrebări.

Mi -a atras atenţia întrebarea: „NATO va integra securitatea energetică a ţărilor membre printre prerogativele sale ?”

Bertrand Badie, “professeur à Sciences Po”, răspunde senin : “Evidemment, cette intégration est déjà faite.”

Chestiunea securităţii energetice este deja rezolvată?, întrebăm cu uimire. Nu ştiam.

Titus Filipas

Eli Eli lama sabactani?

După publicarea scrisorilor sale, găsesc comentarii la presupusele momente lipsite de credinţa în Dumnezeu, pe care Maica Tereza, catolica armână beatificată de Vatican în 2002, le-ar fi arătat în viaţă. Pe un blog inserat în ziarul britanic Guardian citesc titlul :

“A nuanced paragon. Mother Teresa’s letters reveal a woman waging an existential struggle with doubt and depression.” – ‘Nuanţe asupra unui exemplu. Epistolele sale ne dezvăluie o Maica Tereza în luptă existenţială cu deprimarea şi îndoielile .”

Iar în Le Monde citesc excerptul dintr-o epistolă a Maicii Tereza :

“Quand j’essaie de me tourner vers le Paradis, il y a un tel vide (…) J’appelle, et il n’y a personne pour répondre.” “Când încerc să mă întorc spre Paradis, în faţa mea există vidul  (…) Chem, şi nu răspunde nimeni.”

Doamne, dar comentariile –nu le redau aici– pe forum de ziar la aceste cuvinte arată un orizont teologic limitat !

Maica Tereza doar ne spune că este imposibilă o relaţie personală a omului cu Dumnezeu. Socot că tocmai aceasta e dovada credinţei adevărate.

Atunci când este crucificat, ultimele cuvinte ale lui Iisus Hristos au fost : “Eli Eli lama sabactani?”. Este o întrebare în aramaică, inserată în Psalmii greceşti (Evanghelia lui Matei versetul 27:46, Evanghelia lui Marcu versetul 15:34).

Unii teologi au clamat că Tatăl Ceresc pare a-l fi părăsit pe Fiul său. Teologii uită că acestea erau ultimele cuvinte ale Fiului ce era încă simplu om. Iar în Evanghelia lui Marcu,  citind versetele numărate de la 16:1 la 16:8, aflăm dezlegarea imposibilăţii  relaţiei personale a omului cu Dumnezeu.Titus Filipas