8 iunie 2006S-a tot vorbit despre arestarea teroristului lugojan Florin Lesch. Rămâne deschisă chestiunea agenţilor SRI care se infiltraseră în anturajul lui Florin Lesch – tînăr altminteri paşnic până la „ziua atentatului terorist”. Cel puţin unul dintre agenţii SRI ar fi putut acţiona ca ‘agent provocateur’. Tactica este cunoscută de pe timpul vechii securităţi, din faza când era condusă de internaţionalişti. Episodul Florin Lesch pare să ne arate că SRI-ul nu mai este controlat de patrioţi români, ci este în serviciul unor forţe din exterior. 9 iulie 2006În comentariul său după arestarea primului terorist “dovedit” din România, –tînărul Florin Lesch din Lugoj–, ziaristul Ion Cristoiu reînvia buna tradiţie din „Cuvinte prea încrucişate”, rubrica pe care o citeam cu plăcere în „Suplimentul literar al Scânteii Tineretului”. Exista o reală foame de luciditate atunci – luciditate asociată foarte probabil caracterului eroic de către publicul larg. Superstiţia pseudo-religioasă încurajată de popi cu o cultură minimalistă înlocuieşte acum spiritul hieratic, însă chiar şi această superstiţie este doar insulară în oceanul de „vulgaritate” – am folosit clasificarea lui Giambattista Vico. Dar există şi azi o societate reală de cognoscenti, o ‘knowledge society’ în România. Ştiam că la „loviluţie” au fost ucişi peste o mie de oameni, că au fost arestate persoane purtătoare de arme şi bănuite de terorism, dar până la urmă nimeni nu a fost dovedit. Arestarea şi ancheta asupra lui Florin Lesch arată victoria „dublei măsuri” în exercitarea justiţiei din România de astăzi. O anchetă judiciară onestă ar fi cerut şi identificarea, chiar chestionarea, acelui „agent provocateur” despre care comunicatul SRI sugera că el a existat. În analiza pe canalul de televiziune Antena 3, domnul Ion Cristoiu a încercat să identifice părţile „maşinii infernale” încropite de tînărul Florin Lesch. Îl felicit, pentru că, fără a se bucura de avantajul unei „culturi tehnice”, Ion Cristoiu identifică un „missing link” de tip «releu » în comunicatul despre „evenimente” furnizat de SRI. În concluzie, şi găsind prilejul de a-şi turna cenuşă pe creştet, domnul Ion Cristoiu sugerează o analogie între maşina infernală prezentată de SRI, şi „găina care naşte pui vii”, prezentată de cotidianul „Evenimentul zilei”.Ca să fiu sincer, eu sînt unul dintre cei care au rămas cu impresia că Florin Lesch a fost ales ca „ţap ispăşitor” pentru lunga vină a instituţiilor responsabile ale statului român de a nu fi identificat după 1989 nici un terrorist (dar există şi alte piste, mai veridice, care pot explica atitudinea SRI). Credeţi-mă, dacă tînărul Florin Lesch va fi condamnat, credibilitatea instituţiilor statului român, cât şi ale ONG-urilor din societatea civilă care apără drepturile omului, nu va fi amplificată. Totuşi, totuşi, comunicatele SRI păcătuiesc prin stupiditatea de a crede că se adresează unui public românesc naiv. De altminteri, chiar în acea emisiune de la Antena 3 unde era dezbătut prima oară la modul serios cazul arestării „teroristului în şlapi” care a leşinat, domnul Mihai Gîdea dezvăluia că primea pe laptop scheme mult mai realiste şi mult mai fezabile de ‘maşini infernale’ care să arunce în aer automobilul cu butelii de aragaz al teroristului din Lugoj.Oricum, sînt de acord cu domnul Ion Cristoiu care afirmă că la SRI există cineva, un angajat din generaţia tînără, capabil să adune oricând cioburile contradictorii pentru a construi un alt comunicat coerent oferit publicului. Dar, cum sublinia Ion Cristoiu, dacă sunt de faţă şi ziarişti ce adresează întrebări pertinente, consistenţa comunicatului SRI se sparge din nou. La drept vorbind, nu înţeleg de ce nu există o consultare a tipilor vorbăreţi din departamentul Public Relations de la SRI cu tehnicienii lor interni, specializaţi în „maşini infernale”. Altminteri, vorbăreţii de la departamentul PR ai SRI se cramponează doar într-o imitaţie delicioasă a unui text caragialesc din secolul XIX. Ar fi timpul să treacă în mod serios la o lectură a eseurilor lui Paul Zarifopol, dacă vor o pregătire pentru intrarea lor culturală în veacul XXI. Apoi, „cultura de masă” în România este încă dominată, intelectualiceşte, de cultura generaţiilor de absolvenţi ai liceelor industriale organizate pentru învăţământul românesc de academicianul Mircea Maliţa. Există deci, în România, şi o cultură tehnică dovedită realmente chiar şi în condiţii de improvizaţie, adică o „cultură tehnică în stil european” cum este aceea zugrăvită de Pierre Boulle în romanul „Podul de pe rîul Kwai”. Cel puţin eu, fost profesor de liceu industrial, sînt gata să depun mărturie că românii pot oricând să inventeze maşini funcţionale, –eram uluit de ingeniozitatea elevilor mei din Craiova–, deşi unii atribuie maliţios doar oamenilor din Ardeal această capabilitate. Atunci când îşi redactează comunicatele de presă, pe orice temă, funcţionarii PR merituoşi de la SRI trebuie să ia meticulos în consideraţie faptul că există totdeauna şi un segment realmente „connoisseur” al publicului românesc. 30 august 2006Avem din nou un comunicat SRI despre tînărul Florin Lesch, teroristul prezumtiv arestat preventiv de această eficientă organizaţie. Ni se prezintă şi dovezi iconice. Bănuiesc că SRI are ca ţintă pentru comunicatele de presă doar persoane excesiv de credule, ori “guguştiucii şi fătucile” care lucrează în presă, am citat din autorul Ion Cristoiu. Problema mea de înţelegere este aceea că dacă se vorbeşte despre terorişti, trebuie neapărat prezentat binomul ‘Omul şi Organizaţia’. De exemplu ‘Bin Laden şi Al Qaida’. Oricât de atent aş privi, nu reuşesc să văd altă organizaţie ce se ascunde în umbra lui Florin Lesch, în afară de SRI.18 septembrie 2006Prelungirea arestării “primului terorist dovedit” din România nu rezolvă nimic pentru SRI. Este adevărat, organizaţia SRI e condusă actualmente de un interimar. Dar viitorul “şef suprem” de la SRI va trebui să rezolve în primul rînd cazul “teroristului” Florin Lesch din Lugoj. Am mai scris despre Florin Lesch. Insistăm pe tema aceasta, doar pentru că nu îl cheamă Florin Leş. Ceea ce l -ar fi transformat automat în român de baştină, un român aborigen care poate să fie stârpit. Ca la 1907. Dar grafia numelui Lesch sugerează o ascendenţă a sa în Imperiul austro- ungar. De altminteri Florin Lesch afirmă că este moştenitorul averii unui strămoş Lesch. Avere pe care o cere restituită de către statul român. Cred că tînărul Florin Lesch are tot dreptul la apărare. Şi are tot dreptul la instituţii inteligente ale statului român. Tinerii slujbaşi de la SRI sunt vital interesaţi de rezolvarea foarte corectă a cazului Florin Lesch, numai aceasta acreditează (sau nu) şcoala SRI ca instituţie universitară. Afirmaţia comunicatelor oficiale ale SRI privind apartenenţa lui Florin Lesch la ‘structuri teroriste islamice’ este foarte « vagă », ca să folosim un eufemism. La nivelul conferit de posesia unor studii universitare autentice, nu poţi să vorbeşti numai despre « structură », ci despre « structură şi organizaţie», într -un binom ierarhic. Studiile de la şcoala SRI pe această temă nu pleacă oare de la marele Émile Durkheim ? Nu recurg oare la ideile despre cultura organizaţională ale lui Michael Thompson*? Care el însuşi s -a format pornind cu impetus din structura unei organizaţii având caracter militar. Tinerii angajaţi actuali de la SRI trebuie să înţeleagă că este în joc aici nu destinul individului Florin Lesch, ci atestarea de seriozitate a şcolii universitare SRI (oficial se numeşte Academia Naţională de Informaţii).11 iunie 2007În intrarea precedentă adresam întrebarea retorică : “Studiile de la şcoala SRI nu pleacă oare de la marele Émile Durkheim ?”. A fost o premoniţie ? Căci una dintre cărţile fundamentale scrise de Émile Durkheim (1858-1917) era intitulată : “Le suicide. Étude de sociologie “. Mass media ne transmit ştirea despre un ofiţer de informaţii care s- a sinucis în incinta Academiei SRI. “Conducerea SRI a dispus o ancheta interna la ANI pentru a stabili cum de un astfel de incident s-a putut intampla in cadrul SRI, cunoscut fiind faptul ca pentru a putea accede in randurile ofiterilor de informatii, candidatii sunt supusi unor teste psihologice foarte dure.”, aflăm dintr- un articol publicat de ziarul Gardianul. Sancta Simplicitas , nici măcar jurnaliştii de la Gardianul nu l- au citit pe Émile Durkheim ! Acest cugetător este ignorat nu doar la Academia Naţională de Informaţii, ci şi la la facultăţile de jurnalistică din România. Bineînţeles, în condiţiile economiei de piaţă există acum la noi un mare număr de specialişti bine calificaţi în psihologie hedonică. Dar nu prea cred eu că Academia Naţională de Informaţii are şi un foarte bun specialist în psihologie abisală. Pentru că aşa ceva s- ar cere la şcoala SRI.În cultura organizaţională de azi există interesul de a cunoaşte şi de a defini individul în raport cu triada de termeni : (i) Grup + (ii) Grilă de comandă + (iii) Reţea, adică suma conceptuală agregată (group + grid + network). Termenul Grup (‚Group’), în interpretarea propusă de sociologul Émile Durkheim, caracterizează tipul de solidaritate la care aderă individul. Metafora pentru Grilă (‘Grid’), aşa cum este termenul Grilă folosit aici, poate fi „electrodul de control” dintr -o clasică triodă cu vid. Grila înseamnă circumscrierea alegerilor individului de forţele societale externe lui. Cu cât este mai intens controlul de grilă, cu atât indivizii sunt mai „ţinuţi în lanţ”. Cu cât este de o intensitate mai scăzută controlul de grilă, cu atât indivizii pot să îşi negocieze relaţiile. Cât despre sursa de valoare adăugată pentru individ, şi aici nu vorbim despre sensul monetarist al termenului, aceasta o constituie reţeaua personală (network) pe care individul reuşeşte să o creeze.Tipologiile de clasificare a indivizilor caracterizaţi prin triada criteriilor : (i) Grup + (ii) Grilă de comandă + (iii) Reţea, sunt ordonate după arhetipuri culturale. Psihologia abisală reprezintă domeniul ştiinţific având înscrisă exhaustiv pe agenda sa taxonomică toate arhetipurile culturale. În opinii exprimate public de autorităţi începând cu administratorii de la World Bank şi terminând cu teoreticianul culturii lucrative Clotaire Rapaille, găsim suficiente argumente care sprijină utilitatea arhetipurilor culturale şi a Psihologiei abisale. Vorbim despre Psihologie abisală în contextul intervenţiilor arhetipurilor culturale în elaborarea deciziilor politice şi a deciziilor manageriale. Dar şi în alegerile personale de “viaţă sau moarte”. 16 noiembrie 2007Mai există dreptate în România ? ‘Anchetatorii susţin că Lesch intenţiona’- se spunea într-un articol mai amplu despre cazul “teroristului lugojan” (Timişoreanul Lesch condamnat la 12 ani închisoare pentru terorism, în România liberă din 15 noiembrie 2007). Deci a fost un ‘proces de intenţie’. ‘Tânărul se afla sub supravegherea Serviciului Român de Informaţii de mai mult timp. Acesta a trimis mesaje de ameninţare’ –se mai prezentau motivaţii. Nu a fost ‘supraveghere’. A fost ‘provocare’ şi ‘instigare’. Faptul că a existat un ‘agent provocateur’ de la SRI a fost oficial recunoscut. Este o zi neagră pentru România şi spiritul dreptăţii. Este o zi care anunţă un viitor sumbru pentru toţi cetăţenii României. Condamnarea lui Florin Ioan Lesch ne spune limpede că nu avem dreptul la instituţii şi instanţe inteligente în România. Şi niciunde în lume.
*Bineînţeles, ideile lui Michael Thompson fac parte din Teoria culturală.
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 