Marchizul de Sade şi Patriarhul Kiril

+Kiril – la Chişinău, pe urmele lui Rogozin+ http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/kiril-la-chisinau-pe-urmele-lui-rogozin-311976.html Reamintim că filosoful Martin Heidegger foloseşte cuvântul german Dasein pentru Fiinţa capabilă de reprezentări ontologice, Fiinţa care înţelege recursiv existenţa sa. Desigur, imaginaţia noastră nu este chemată să îndrepte ori să adauge erate la Istoria scrisă. Este doar chemată prin imboldul Dasein la sentimentul cel bun : Poate fi clădită o punte rumânească peste prăpastia culturală a înstrăinării noastre din veacul fanariot ! O modă nouă impusă de culturnicii de elită de la GDS (îmi pun serios întrebarea : Este GDS un SPP ideologic ?) este slăvirea neruşinată a fanarioţilor ! Profesori universitari americani cu simpatii pro-ruseşti (vezi cazul Keith Hitchins) sunt făcuţi membri de onoare ai Academiei Române pentru că îi laudă pe fanarioţi şi ne impun să uităm semnificaţia negativă a tratatului de la Kuciuk Kainargi pentru istoria noastră ! Este acesta implementarea ideologiei “românii ca stupid people” a lui Silviu Brucan. Şi n-a fost doar Brucan. În volumul său „Politice” (pg. 64), Horia Roman Patapievici, director nu demult la Institutul Cultural Român!, implementează ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon-Karamzin atunci când scrie : ‘Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu… feţe patibulare, maxilare încrâncenate, guri vulgare, trăsături rudimentare, o vorbire agramată şi bolovănoasă.’ HRP se baza pe texte din Epoca Luminilor care trasau norma pentru degradarea şi distrugerea noastră. Deja Voltaire clama la 1730 în cartea “Histoire de Charles XII”, partea V-a, un fragment din propaganda anti-Romania Neoacquistica : “Le czar […] prit son chemin par la Moldavie et la Valachie, autrefois le pays des Daces, aujourd’hui habité par des chrétiens grecs tributaires du Grand Seigneur. La Moldavie était gouvernée alors par le prince Cantemir, grec d’origine, qui réunissait les talents des anciens Grecs, la science des lettres et celle des armes. On le faisait descendre du fameux Timur, connu sous le nom de Tamerlan. Cette origine paraissait plus belle qu’une grecque; on prouvait cette descendance par le nom de ce conquérant. Timur, dit-on, ressemble à Témir; le titre de kan, que possédait Timur avant de conquérir l’Asie, se retrouve dans le nom de Cantemir ainsi le prince Cantemir est descendant de Tamerlan. Voilà les fondements de la plupart des généalogies.” În rezumat, Voltaire afirma că teritoriul Daciei de pe vremuri era populat la anul 1730 de către grecii care, probabil, vor deveni „sufletele moarte” în demografia nord-pontică a lui Nikolai Gogol ! Constatăm că în ciuda iluminismului său, Voltaire adoptă punctul de vedere otoman care nu făcea distincţie între religie şi naţionalitate. Există deci, aproape invizibilă dar există, o conspiraţie ideologică anti-România construită încă de Voltaire. Ediţiile multiple pe care le-a cunoscut cartea au răspândit aceasta propagandă ostilă nouă. Chiar şi paranoicul marquis de Sade o preia, cerând, ehe!, şi se întâmpla în Epoca Luminilor!, ca Europa de Răsărit să fie ocupată şi „civilizată” de Rusia ! Iar între atitudinea de acum a Patriarhului de la Moscova şi atitudinea marchizului de Sade nu-i vreo deosebire ! Să fie limpede, atitudinea anti- românească denotă sadism şi dispreţ ! Horia Roman Patapievici scria despre români că ei reprezintă o ‘Masă degenerată, îngîmfată, proastă şi rea.’ Or, ideea este preluată de la Keith Hitchins, din cartea “Românii, 1774 -1866”, tradusă de editura Humanitas a lui Gabriel Liiceanu şi recomandată foarte insistent în programa şcolară la noi! Keith Hitchins continuă de facto ideologia anti- românească structurată de Voltaire. Destul de bizar, Keith Hitchins este din 1991 membru de onoare al Academiei Române ! În anul 1774 a fost semnat un tratat prin care puterile occidentale, în primul rând Britania, au acordat Rusiei nişte drepturi imense, pe care aceasta nici măcar nu le ceruse! Dar, în acelaşi timp, pacea de la Kuciuk Kainargi ştergea vremelnic o capitulaţiune de mare valoare pentru noi. Vorbesc aici despre Capitulaţiunea de la Constantinopol din anul 1740. Prin acea Capitulaţiune de la 1740, Franţa absolutistă garanta în mod expres frontiera răsăriteană a Bogdan-ului (principatul moldovenesc) pe rîul Bug. Or, dacă era un om de ştiinţă fără interese oculte, onestitatea intelectuală îl obliga, repet: onestitatea îl obliga!, să amintească, măcar în Introducerea foarte sumară a cărţii „Românii 1774-1866”, Capitulaţiunea de la 1740 care a fost ştearsă vremelnic prin tratatul internaţional de la 1774. Capitulaţiunea de la 1740, semnată de Imperiul Otoman şi de Franţa, a fost gerată din partea Franţei de cardinalul André Hercule de Fleury (1653 – 1743), cel care a chivernisit pentru interesele Franţei o bună parte din pacea care urmează tratatului de la Utrecht. Keith Hitchins tace. De ce tace Keith Hitchins, care altminteri vorbeşte despre evenimente petrecute la începutul secolului XVIII ? Pur şi simplu pentru că obturarea memoriei despre Capitulaţiunea de la 1740 convine acum Rusiei şi Ucrainei ! Somnul « viteazului din poveste » al lui Alexe Mateevici a fost aproape amneziant. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/09/08/la-multi-ani-de-sfanta-maria-3/
Titus Filipas

Potera de pe Web mă atacă

Sînt atacat urât, virulent, batjocoritor, de un tip care nu ştie bine gramatica românească, dar totuşi ţine  blog pe blogosfera românească şi postează despre mine la adresa URL http://viataprinromania.wordpress.com/2009/09/02/istoria-cine-am-fost-de-unde-venim-o-scriem-o-stim-o-vom-stii-dar-de-ce-la-ce-e-buna/ .  O sa incep cu o gluma : “care este asemanarea dintre un sutien si istorie ?”  – R: ambele deformeaza realitate. Vad un om ce scrie pe blogul Roxanei Iordache […] si acest om scrie “blogideologic spune: duminică 30 august 2009 la 6:17:56 pm “Antonescu a avut o ocazie”+I-a fost oferită de Anglia şi America. Winston Churchill scrie acestea, în Memorii. Vechea frontieră a principatului moldovenesc pe rîul Bug era garantată prin Capitulaţiunea de la 1740, semnată de Imperiul Otoman şi de Franţa. Pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774 anulează durabil Capitulaţiunea de la 1740, în favoarea Rusiei. În cel de al doilea război mondial, Anglia şi America revalidează pentru România Capitulaţiunea de la 1740. Ion Antonescu încearcă o consolidare a câştigului, dând acte de mutare în Transnistria unor evrei care nu au fost niciodată trimişi acolo. Eu am întâlnit în anul 2004 un asemenea evreu la Craiova, care îmi spunea că mulţi au fost în situaţia lui. Ei figurează probabil printre victimele Holocaustului. Despre ţigani, ce ştiu eu ? Mama, refugiată basarabeancă, m-a născut în casa unui ţigan, Ghiţă Serdaru, din Băileşti. Taică-meu, răzeş sorocean, era mobilizat în Transnistria. Partea proastă este că toată lumea dă vina pe români, fără să întrebe ce ştim noi. Iar dacă spui în toată onestitatea ce ştii, eşti acuzat imediat de negaţionism !”+

Întrebările mele către patronul blogului http://viataprinromania.wordpress.com/ :

1/ “ [Ocazia] I-a fost oferită de Anglia şi America. Winston Churchill scrie acestea, în Memorii.” ziceam eu. Ai fost să citeşti Memoriile lui Winston Churchill  şi să verifici dacă este adevărat ce am spus?  Dacă nu, de ce îmi ceri mie, “pui de leu” (Citeşte şi mai ales ascultă “Pui de lei”, de Ioan Neniţescu, poezia a fost pusă pe muzica compozitorului Ionel G. Brătianu), să nu citesc, şi să nu comentez ce am citit ?  Dacă tu eşti un personaj  caracterizat printr-o vădită lene intelectuală, de ce îmi ceri mie să dau dovadă de aceeaşi lene  intelectuală ?

2/ “Vechea frontieră a principatului moldovenesc pe rîul Bug era garantată prin Capitulaţiunea de la 1740, semnată de Imperiul Otoman şi de Franţa. Pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774 anulează durabil Capitulaţiunea de la 1740, în favoarea Rusiei.”  ziceam eu. Mărinimos, patronul blogului viataprinromania.wordpress.com   comentează: „Si imi dau seama ca cel ce a scris asta stie ceva istorie … intrebarea este la ce este buna toata aceasta istorie?” . Să înţeleg că eu, ca român, nu am voie să scriu despre acea istorie, au voie numai străinii, să amintesc titlul cărţii lui Keith Hitchins:  „Românii 1774-1866”, traducerea originalului în limba engleză The Romanians, 1774–1866, New York: Clarendon Press, 1996. Pp. 337. ISBN 0-19-820591-0. $50.00 ? Keith Hitchins este un istoric american, profesor de istorie la University of Illinois (Urbana-Champaign), şi membru de onoare al Academiei Române (din 1991). Nu sînt eu primul ce afirmă că universitari americani cu mediatizate prezenţe în România sunt de fapt agenţi pro-Rusia. Unul dintre exemplele evidente este profesorul Vladimir Tismăneanu – Tismeneţki. Alt profesor american  care îndeplineşte condiţiile spre a fi citat în această categorie este  Keith Hitchins. Am citit cu atenţie, în original, Introducerea cărţii lui Keith Hitchins mai sus amintite. Se ştie ce semnificaţie are anul 1774 : semnarea păcii de la Kuciuc Kainargi. A fost un tratat prin care puterile occidentale, în primul rând Britania, au acordat Rusiei nişte drepturi imense, pe care aceasta nici măcar nu le ceruse. Dar, în acelaşi timp, pacea de la Kuciuc Kainargi şterge o capitulaţiune de mare valoare pentru noi. Vorbesc aici în mod expres despre Capitulaţiunea de la Constantinopol din anul 1740. Prin acea Capitulaţiune de la 1740, Franţa absolutistă garanta în mod expres frontiera răsăriteană a Bogdan-ului (principatul moldovenesc) pe rîul Bug. Or, dacă era un om de ştiinţă fără interese oculte, onestitatea intelectuală îl obliga, repet: îl obliga!, să amintească, măcar în Introducerea foarte sumară a cărţii „Românii 1774-1866”, Capitulaţiunea de la 1740 care a fost ştearsă prin tratatul internaţional de la 1774.  Keith Hitchins tace. De ce tace Keith Hitchins, care altminteri vorbeşte despre evenimente petrecute la începutul seculului XVIII ? Pur şi simplu pentru că obturarea memoriei despre  Capitulaţiunea de la 1740 convine Rusiei ! Anii 1740  şi 1774 aparţin secolului XVIII. Care în Occidentul Europei mai este numit  Epoca Luminilor. Pe noi, jugul  fanariot ne-a lovit cu suspendarea forţată a judecăţilor de valoare prudenţiale,  a hotărârilor  voievodale  în Limba Română,  timp de o sută de ani. Elanul cultural fanariot în Principate nu a respectat preceptul  „Primum non nocere”. După veacul  fanariot, de două ori  nenorocit pentru că era şi turcesc şi rusesc, –grecii jucau „la două capete„–, Limba Română rămâne slăbită, este  bolnavă  şi acum. Ideologii internaţionalişti  văd  lucrurile altfel. Să  cităm  numai din Encyclopaedia Britannica,  într-o  ediţie foarte recentă : „It is necessary, however, to credit the Phanariots  with a quite genuine devotion to the cause of learning and education, which they alone were able to provide inside the oppressed Christian ghetto. The advantages they obtained from the Porte (the Turkish government) for building schools and for developing Greek letters in the Romanian principalities of Moldavia and Walachia that were entrusted to their rule came to play a substantial role in the rebirth of Greece.” Deci regimul fanariot nu a lucrat pentru binele românilor, ci al grecilor, iar asta se afirmă laudativ  chiar în Britannica de-acum. În esenţă, este  acelaşi spirit imperialist  britanic ce a susţinut şi Eteria la 1821, o mişcare pro-rusească,  ţaristă,  al cărei  duh se putea caracteriza   prin termenul anti-România. Cu o continuitate seculară ce îl anima în cel de al doilea război mondial pe Winston Churchill, forţând nepăsător peste gâtul  nostru  jugul  comunist,   similar jugului  fanariot. În acea vreme  ce curge până la Tudor,  cum zicea Ion Brătianu:  „Grecismul năbuşi limba noastră, clasele avute abia mai îngânau limba părinţilor lor şi numele de Român devenise un nume de dispreţ; limba greacă comanda de pe Tron drepturile şi datoriile oamenilor, dascălii greci ocupau catedrele în şcoala domnească şi tot în limba greacă se ridicau imnurile la cer, pe când cea română abia se mai auzea pe lungul brazdei, în monologul plugarului ce mână boii”. După furtul de timp, un secol, Doamne!,  prin efracţie fanariotă, era necesară o gramatică generativă instituţionalizată, pentru a propaga  „în mase” litera  suprastructurii  primare.  Căci „gândul scris, gândul care se ridică din adâncimile sufletului şi explodează în lumina cuvintelor, e tăria spirituală cea mai mare a unui neam”,  cum nota cu  bună dreptate Nichifor Crainic (1889 – 1972).   ” Viaţa mea nu-mi aparţine decît cîteva minute aici, în faţa hârtiei. Dar aici trebuie să fiu lăsat în pace. „, mărturisea  Radu Petrescu înălţând cupa gândului într-un  Simpozion  abstract al  « Şcolii  de la Târgovişte ». Anafura abstractă din cuvinte are semnificaţia de ascensiune spirituală către înnoire. Calitatea vieţii  intelectualului român este definită de calitatea vinului împărtăşit la  marele Banchet al Ideilor, într- o înţelegere pe care mereu o cere credinţa noastră, înţelegere care totdeauna urmează credinţei adevărate.

Titus Filipas

Atitudinea lui Gabriel Liiceanu evaluată pe blog şi ziar

Dânşii aparţin aceleeaşi organizaţii non-guvernamentale (GDS). Domnul Vladimir Tismăneanu sare în apărarea domnului  Gabriel Liiceanu prin postarea de blog http://tismaneanu.wordpress.com/2009/06/30/grota-se-reintoarce-in-piata/ . Citesc : +Linguşitorul de serviciu al lui Nicolae Ceauşescu îl insultă pe Gabriel Liiceanu într-un limbaj greu de reprodus aici.+ Gabriel Liiceanu este patronul editurii Humanitas, vechea Editură Politică privatizată extrem de dubios (cred  că o particică din patrimoniu îmi aparţine, dar, în fine, faţă de câtă avere am pierdut din cauza lui Lioncik Tismeneţki, tatăl lui Vladimir Tismăneanu, aceasta nu înseamnă mare lucru). Şi ce-a spus Adrian Păunescu despre Gabriel Liiceanu ca patron de editură ? Pe legătură ad hoc ajung la http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/tinichigiul-licheleanu-la-intersectia-bd-caragiale-cu-fund-basescu-512851.html . “Nu mă mai interesa felul cum a devenit dumnealui mare editor, […] negustoraş de hârtie tipărită.”,  scrie Adrian Păunescu.  De ce este frazarea “greu de reprodus” pe blogul domnului Vladimir Tismăneanu? Adevărul acesta supără chiar într-atâta ? Totuşi, totuşi, realizez că Adrian Păunescu nu îl insultă pe domnul  Gabriel Liiceanu din motive de patrimoniu, ci din alt motiv, pe care îl declară tranşant : +Licheleanu este neruşinatul pervers care a cerut după 1989 ca „Doina” lui Eminescu, „De la Nistru pân’ la Tisa”, să rămână în umbră, pentru că promovarea ei ar putea să ne îndepărteze de Europa. Nici tanchistul de ocupaţie din al doilea război mondial nu îndrăznise o asemenea ticăloşie.+ Acum, dacă Vladimir Tismăneanu îi ia apărarea din acest motiv domnului Gabriel Liiceanu, totul arată că Vladimir Tismăneanu nu se dezice de alegerile de valoare şi de acţiunea politică a tatălui său, acela care în perioada 1940-1941 a adus Gulagul peste Basarabia, i-a strâns pe urmaşii răzeşilor pentru a fi exterminaţi de ruşi în Siberia. În plus,  dacă domnul Vladimir Tismăneanu este de acord cu atitudinea lui  Gabriel Liiceanu faţă de „Doina” lui Eminescu, aceasta demonstrează că Vladimir Tismăneanu este un ignar. Noi cunoaştem infinit mai bine decât Vladimir Tismăneanu problemele româneşti. Sigur, le cunoaşte şi domnul  Gabriel Liiceanu, pentru a lupta împotriva intereselor româneşti.Imediat după loviluţie, politrucul cominternist Silviu Brucan l-a numit pe Gabriel Liiceanu ca patron la fosta Editura Politică. De bine de rău, în perioada Nicolae Ceauşescu, Editura Politică devenise românească. Gabriel Liiceanu a îndreptat-o spre o politică opusă intereselor României. Şi eu ţintesc aici în mod special spre semnificaţia publicării cărţii lui Keith Hitchins:  „Românii 1774-1866”, carte recomandată în programa şcolară la noi. Keith Hitchins este un istoric american, profesor de istorie la University of Illinois (Urbana-Champaign), şi membru de onoare al Academiei Române (din 1991). Nu sînt eu primul ce afirmă că universitari americani cu mediatizate prezenţe în România sunt de fapt agenţi pro-Rusia. Am citit cu atenţie, în original, Introducerea cărţii lui Keith Hitchins mai sus amintite. Se ştie ce semnificaţie are anul 1774 : semnarea păcii de la Kuciuc Kainargi. A fost un tratat prin care puterile occidentale, în primul rând Britania, au acordat Rusiei nişte drepturi imense, pe care aceasta nici măcar nu le ceruse. Dar, în acelaşi timp, pacea de la Kuciuc Kainargi ştergea o capitulaţiune de mare valoare pentru noi. Vorbesc aici în mod expres despre Capitulaţiunea de la Constantinopol din anul 1740. Prin acea Capitulaţiune de la 1740, Franţa absolutistă garanta în mod expres frontiera răsăriteană a Bogdan-ului (principatul moldovenesc) pe rîul Bug. Or, dacă era un om de ştiinţă fără interese oculte, onestitatea intelectuală îl obliga, repet: îl obliga!, să amintească, măcar în Introducerea foarte sumară a cărţii „Românii 1774-1866”, Capitulaţiunea de la 1740 care a fost ştearsă prin tratatul internaţional de la 1774.  Keith Hitchins tace. De ce tace Keith Hitchins, care altminteri vorbeşte despre evenimente petrecute la începutul secolului XVIII ? Pur şi simplu pentru că obturarea memoriei despre  Capitulaţiunea de la 1740 convine Rusiei ! “Vai de biet Român săracul,/ Îndărăt tot dă ca racul”, scria Mihai Eminescu în Doina. Există o conspiraţie împotriva românilor ? Se pare că da. Voltaire, care era plătit de ţarina Caterina cea Mare a Rusiei, organizează în Franţa un lobby care duce la încheierea tratatului din 1774 de la Kuciuc Kainargi. Voltaire putea scrie enormitatea : “Armatele Rusiei au omorât mai puţini oameni decât focurile de artificii la nunta  regelui cu Marie-Antoinette.” Acel tratat din 1774 anula Capitulaţiunea din 1740 care garanta frontiera  noastră răsăriteană pe Bug. Pacea de la 1774 constituia premisa pentru viitoarea trădare de la Yalta (prin care Roosevelt şi Churchill îi dădeau  România lui Stalin).

Titus Filipas

Marea Neagră

Sunt somat aici http://www.romanialibera.ro/a156008/calvarul-unui-savant.html , să spun  „adevărul, si numai adevărul”. Foarte bine, vorbesc. Gheorghe Brătianu este literalmente adulat de istoricii din Iran pentru studiul său despre Marea Neagră şi istoria din Ghazaria. Eu apăr memoria istoricului Gheorghe Brătianu şi necesitatea menţinerii unor relaţii amicale între România şi Iran. La ora actuală se spune : „Iranul trebuie tratat ca un stat inamic al umanitatii si al României”. Asta pentru că Iranul ar fi angajat într-un program de îmbogăţire a uraniului pentru  fabricarea de bombe. Deşi pare superfluu, ţin să reamintesc : Există două calităţi de uraniu îmbogăţit. O calitate inferioară pentru centralele  de energie electrică, şi o calitate foarte înaltă, pentru bombele nucleare. Din câte ştiu eu, Iranul este angajat numai într-un program low grade de îmbogăţire a uraniului, deci nu  uraniul pentru  fabricarea de bombe. “Miza cea mare” este Marea Neagră. După victoria din  “războiul de şase zile”, acel geniu militar israelian care a fost generalul Moshe Dayan, respectat sincer (nu doar temut sau urât!) şi de arabi, anunţa obiectivul strategic  al generaţiei sale : deschiderea unui „coridor levantin” pe litoralul mediteranean, în prima  fază doar până la frontiera cu Turcia, dar ţinta era deschiderea unui coridor până la Marea Neagră. De ce Marea Neagră, despre istoria căreia, studiul cel mai serios a fost scris de acest mult hulit Gheorghe Brătianu? Pentru Peninsula Crimea. În Peninsula Crimea, negustorii khazari iudaizaţi au cumpărat de la un han tătar extinse terenuri, şi documentele respective le-au înregistrat la notarii genovezi din Caffa. De altminteri, lângă Caffa a existat un orăşel chemat Noul Ierusalim, şi locuit de khazari iudaizaţi. Republica  genoveză, o republică a capitalismului catolic timpuriu, cu mult înaintea capitalismului reformat lăudat de Max Weber, (capitalism reformat care, în treacăt fie zis, a fost doar o copie a capitalismului catolic timpuriu, dar asta nu o mai spune Max Weber, şi nici măcar neo-weberienii români de la Universitatea din Bucureşti, conduşi de profesorul Daniel Barbu), era extrem de bine organizată, şi trimitea copii ale actelor notariale din  Peninsula Crimea la Officium Ghazariae din Genova. Or, acele acte notariale doveditoare ale drepturilor teritoriale evreieşti în Peninsula Crimea se păstrează undeva, nu s-au pierdut, deşi nu oricine mai poate să ajungă acum la ele. În fine, istoricul Gheorghe Brătianu cunoştea foarte bine chestiunea drepturilor oferite principatelor Iflak şi Bogdan prin capitulaţiuni. La ora actuală, dintre istoricii români, doar istoricul militar Mircea Dogaru mai are curajul intelectual să vorbească despre chestiunea drepturilor oferite principatelor Iflak şi Bogdan prin capitulaţiuni. Dar şi el este intens ridiculizat ! La ora actuală, Mircea Dogaru a avut curajul să readucă în lumină Capitulaţiunea de la 1740. Or, Capitulaţiunea de la 1740 fusese îngropată de tratatul de la Kuciuc Kainargi din 1774. Capitulaţiunea de la 1740 recunoştea în mod expres Bugul pontic drept frontieră estică legitimă pentru Bogdan (principatul moldovenesc).  Iar lucrul acesta nu mai este spus într-o carte de pseudo-istorie editată la Humanitas, anume “Românii,  1774-1866”, scrisă de Keith Hitchins. Ce semnifică anul 1774 pentru români ? Pacea de la Kuciuc  Kainargi, care a avut consecinţe  dezastruoase pentru români ! Or, lucrul acesta avea curajul să ni-l spună, elevilor, un profesor  de istorie de la Liceul Fraţii Buzeşti din Craiova la anul 1961, când risca să fie arestat  de securitate! Acea securitate care l-a arestat şi pe Gheorghe  Brătianu. Acea securitate avea drept nucleu fondator pe mardeiaşii electorali comunişti ai anului 1946. Printre acei mardeiaşi electorali comunişti s-a numărat şi tînărul muncitor Vasile Paraschiv. Totuşi, iată-l pe Vasile Paraschiv a cărui acţiune a contribuit la crearea organelor represive ale regimului comunist şi la instaurarea regimului  comunist în România,  cum declarat erou anticomunist ! Dar hai să revenim acum la chestiunea istoricilor Gheorghe  Brătianu şi Keith Hitchins.  Nici măcar în Introducerea la cartea “Românii,  1774-1866”,  istoricul Keith Hitchins nu scrie absolut nimic despre Capitulaţiunea de la 1740, deşi pretinde că vorbeşte despre istorie începând cu secolul XVIII. Or, despre Capitulaţiunea de la 1740 vorbeşte, chiar şi numai indirect, Winston  Churchill în Memoriile sale.  Faptul că istoricul Keith Hitchins de la Urbana University nu aminteşte nimic despre aceasta dovedeşte că “profesorul  Keith Hitchins” nu este de fapt un om de ştiinţă bine documentat, şi că sub paravanul de  “istoric” se ascunde un agent şi un spion. În slujba cui? Întrebarea este interesantă.  Eu presupun că acest “istoric Keith Hitchins” este de fapt un  agent dublu. Deci spun în mod expres că “profesorul  Keith Hitchins” este şi agent al Rusiei.  Pentru că  profesorul  Keith Hitchins, în cartea “Românii,  1774-1866”, nu dezvăluie că prin pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774, Rusia primea gratuit Peninsula Crimea, şi o halcă imensă din Romania Orientală cuprinsă între Nipru şi Nistru.  Să revin la Memoriile lui Winston  Churchill. El scrie în mod expres că Anglia şi SUA recunosc României lui Ion Antonescu, frontiera  răsăriteană pe Bugul pontic. Or, de restatuarea drepturilor României la  frontiera  răsăriteană pe Bugul pontic era preocupat şi istoricul român Gheorghe Brătianu.  El ştia prea bine că frontiera  răsăriteană pe Bugul pontic era stabilită prin Capitulaţiunea de la 1740.

Titus Filipas

Keith Hitchins, membru de onoare al Academiei Române !

În volumul său „Politice” (pg. 64), Horia Roman Patapievici afirma : ‘Românii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cît o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu… fete patibulare, maxilare încrîncenate, guri vulgare, trasaturi rudimentare, o vorbire agramata si bolovanoasa.’ Pe ce  se baza HRP ? Voltaire scria la 1730 în cartea “Histoire de Charles XII”, partea V-a : “Le czar […] prit son chemin par la Moldavie et la Valachie, autrefois le pays des Daces, aujourd’hui habité  par des chrétiens grecs tributaires du Grand Seigneur. La Moldavie était gouvernée alors par le prince Cantemir, grec d’origine, qui réunissait les talents des anciens Grecs, la science des lettres et celle des armes. On le faisait descendre du fameux Timur, connu sous le nom de Tamerlan. Cette origine paraissait plus belle qu’une grecque; on       prouvait cette descendance par le nom de ce conquérant. Timur, dit-on, ressemble à Témir; le titre de kan, que possédait Timur avant de conquérir l’Asie, se retrouve dans le nom de Cantemir ainsi le prince Cantemir est descendant de Tamerlan. Voilà les fondements de la plupart des     généalogies.”  Astfel, în rezumat, Voltaire afirma că teritoriul Daciei de pe vremuri era populat la anul 1730 de greci. Deci există o ideologie anti-România construită încă de Voltaire. Horia Roman Patapievici mai scria despre români, în cartea deja amintită la pagina 46, că ei reprezintă o ‘Masă degenerată, îngîmfata, proastă şi rea.’  Or, ideea este preluată de la Keith Hitchins, din cartea “Românii, 1774 -1866”, tradusă de editura Humanitas a lui Gabriel Liiceanu şi recomandată în programa şcolară la noi.  Keith Hitchins continuă de facto ideologia anti- românească structurată de Voltaire. Destul de bizar, Keith Hitchins este din 1991 membru de onoare al Academiei Române !

Titus Filipas

„Românii sunt discriminaţi de toţi”

La adresa URL http://www.romanialibera.ro/a155355c319255/romania-ii-discrimineaza-in-continuare-pe-romi.html] scrie : +Legea discriminarii  in Europa e simpla: Toti ii discrimineaza pe cei considerati inferiori lor. Romanii sint discriminati de toti +

„Românii sunt discriminaţi de toţi„, pe baza unei ideologii construită de Voltaire, vezi http://books.google.com/books?id=G58GAAAAQAAJ&pg=RA1-PA232&lpg=RA1-PA232&dq=voltaire+cantemir+tamerlan&source=bl&ots=3q8appB1i3&sig=TRt_FtSBALzHrJKptZzbCFNxRiM&hl=ro&ei=mjIaSuGKKoqusAavl6mRAg&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=7 .

La ora actuală, ideologia voltairiană a discriminării românilor este promovată de cărţile lui Keith Hitchins.

Titus Filipas

Gabriel Liiceanu şi Laszlo Tökes

Citesc la adresa URL http://stiri.kappa.ro/actualitate/kes-ataca-munitie-ruseasca/stire_192433.html , articolul domnului George Damian : “Tökes ataca Romania cu munitie ruseasca”. Citez din articol : +Teza lansata de candidatul la Parlamentul European „autonomie in Transnistria –          autonomie in Transilvania” se regaseste in aceeasi formula in pozitiile exprimate de expertii rusi care au participat in cursul zilei de joi la Moscova, la hotelul Prezident.Forumul din capitala             Rusiei a analizat evolutiile politice de la Chisinau de dupa alegerile din 5 aprilie [2009, n.n.]. […]  Episcopul reformat Laszlo Tökes, europarlamentar si candidat pentru un nou mandat, s-a            pronuntat, miercuri seara, la Sfantu Gheorghe, in favoarea autonomiei teritoriale a Transnistriei si a asa-zisului Tinut Secuiesc, […]  astfel „putandu-se solutiona, pe cale pasnica si             democratica, situatia din cele doua tari”, transmite Agerpres.+

Eu nu contest adevărurile dureroase relevate de jurnalistul George Damian.   Vreau numai să adaug faptul că Laszlo Tökes foloseşte şi muniţie furnizată de Gabriel Liiceanu. Imediat după loviluţie, politrucul cominternist Silviu Brucan l-a numit pe Gabriel Liiceanu ca patron la fosta Editura Politică. De bine de rău, în perioada Nicolae Ceauşescu, Editura Politică devenise românească. Gabriel Liiceanu a îndreptat-o spre o politică opusă intereselor României. Acea politică editorială a furnizat acum argumente domnului Laszlo Tökes în politica sa anti-românească. Şi eu ţintesc aici în mod special spre semnificaţia publicării cărţii lui Keith Hitchins:  „Românii 1774-1866”, traducerea originalului în limba engleză The Romanians, 1774–1866, New York: Clarendon Press, 1996. Pp. 337. ISBN 0-19-820591-0. $50.00. Keith Hitchins este un istoric american, profesor de istorie la University of Illinois (Urbana-Champaign), şi membru de onoare al Academiei Române (din 1991). Nu sînt eu primul ce afirmă că universitari americani cu mediatizate prezenţe în România sunt de fapt agenţi pro-Rusia. Unul dintre exemplele evidente profesorul Vladimir Tismăneanu – Tismeneţki. Alt profesor american  care îndeplineşte condiţiile spre a fi citat în această categorie este  Keith Hitchins. Am citit cu atenţie, în original, Introducerea cărţii lui Keith Hitchins mai sus amintite. Se ştie ce semnificaţie are anul 1774 : semnarea păcii de la Kuciuc Kainargi. A fost un tratat prin care puterile occidentale, în primul rând Britania, au acordat Rusiei nişte drepturi imense, pe care aceasta nici măcar nu le ceruse. Dar, în acelaşi timp, pacea de la Kuciuc Kainargi şterge o capitulaţiune de mare valoare pentru noi. Vorbesc aici în mod expres despre Capitulaţiunea de la Constantinopol din anul 1740. Prin acea Capitulaţiune de la 1740, Franţa absolutistă garanta în mod expres frontiera răsăriteană a Bogdan-ului (principatul moldovenesc) pe rîul Bug. Or, dacă era un om de ştiinţă fără interese oculte, onestitatea intelectuală îl obliga, repet: îl obliga!, să amintească, măcar în Introducerea foarte sumară a cărţii „Românii 1774-1866”, Capitulaţiunea de la 1740 care a fost ştearsă prin tratatul internaţional de la 1774.  Keith Hitchins tace. De ce tace Keith Hitchins, care altminteri vorbeşte despre evenimente petrecute la începutul seculului XVIII ? Pur şi simplu pentru că obturarea memoriei despre  Capitulaţiunea de la 1740 convine Rusiei !

Titus Filipas

Malthusianismul faţă de români

Sub ce formă mai frecventă se exprimă acest malthusianism* ?

Românii sunt săraci pentru că sunt proşti. Românii săraci şi proşti merită să moară. Ţăranii români săraci şi proşti împuşcaţi la 1907 nu fac parte din “cetatea noastră” ! Aceasta fiind forma cea mai edulcorată de malthusianism… Dar sub forma cea mai dură, malthusianismul  faţă de români a fost exprimat de Horia Roman Patapievici:

‘Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră  fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinarii.’ (pg. 63 din Politice) – ‘Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu… feţe patibulare, maxilare încrâncenate, guri vulgare, trăsături rudimentare, o vorbire agramată şi bolovănoasă.’ (pg. 64). – ‘Masa degenerată, îngâmfată, proasta şi rea’ (pg. 46) –‘(Românii) sînt una cu cancerul care-i roade’. – ‘Îmi este ruşine că sînt român’. (pg. 23, pg. 46) – ‘Româna este limba în care trebuie să încetăm să mai vorbim, sau să o folosim numai pentru înjurături.’ (pg. 64) – ‘Pentru puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, tropăind veselă într-un trup inconştient, până ce mintea va fi, în sfârşit, scopită, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos’. (pg. 49).

Pentru această scriere infamă faţă de români, domnul Horia Roman Patapievici a beneficiat de importante onoruri şi avantaje pecuniare : numirea sa la Institutul Cultural Român, pe funcţia de director, chiar de către preşedintele României, domnul Traian Băsescu, care face judecăţi de valoare! “Quod principi placuit legis habet vigorem.” aserta Ulpian, unul dintre fondatorii juridici ai democraţiei. Retoric, putem întreba : Este numirea pe această funcţie tot manifestarea unui  malthusianism  faţă de români ?

Horia Roman Patapievici, alături de Gabriel Liiceanu şi de Andrei Pleşu, este parte a unei triade adulată, ce zic?, sacralizată blasfemic de  „societatea civilă românească” în prostraţie.  

Domnul Gabriel Liiceanu, patronul editurii Humanitas, îşi exprimă malthusianismul  faţă de români numai prin mijlocirea unei traduceri. Vorbesc despre textul scris de istoricul Keith Hitchins,      “Românii, 1774-1866”, publicat de Humanitas în 2004. Am avut acces parţial la varianta în limba engleză, vezi adresa URL http://www.amazon.com/reader/0198205910?%5Fencoding=UTF8&token=FRXK15F7ba9HX4AXTgkpL98HvCU1wuLPeOMcdw%2B6aOo%3D&page=21#reader . După umila mea opinie, cartea aceasta de ideologie anti- românească a fost scrisă într-o “langue de bois” căreia îi lipsesc acurateţea şi precizia. Fiind op de istorie despre noi care începe cu anul 1774, nu poţi să nu aminteşti, nu ai voie să ascunzi românilor!, faptul că pacea de la Kuciuc Kainargi din acel an făcea tabula rasa din Capitulaţiunea de la 1740, favorabilă românilor. Chiar şi anglo-americanii, în cel de al doilea război mondial, numai plecând de la tradiţii privind această veche bază juridică transmiteau României regimului Ion Antonescu avertismentul să nu treacă Bugul pontic (recunoscut internaţional ca frontieră estică pentru principatul moldovenesc prin Capitulaţiunea de la 1740). Nici măcar în Introducere la Keith Hitchins nu se aminteşte, măcar în maniera vagă folosită de Winston Churchill în Memoriile privind cel de al doilea război mondial. Totuşi, tocmai pentru că traducerea este publicată de editura Humanitas, foarte strâns conectată cu “elita intelectuală GDS”, Introducerea transmite românilor un mesaj subliminal. Astfel, este lăudată modernizarea impusă în mentalitatea românilor după 1774 de către elita intelectuală fanariotă. Subliminal, este  comparată cu modernizarea impusă în mentalitatea românilor de către “elita intelectuală GDS”. Faptul că istoricul Vlad Georgescu avea altă opinie despre “modernizarea fanariotă” este ţinut sub tăcere de istoricul Keith Hitchins. O minciună prin omisiune. Din cauza regimului fanariot, secolul de Iluminism clasic nu a existat şi pentru România. În veacul XVIII, folosirea limbii române ca limbă oficială de stat în Principate a fost interzisă de către fanarioţi, care au încercat să generalizeze folosirea limbii greceşti în România. Ori, cum scria Ion Brătianu:  „Grecismul năbuşi limba noastră, clasele avute abia mai îngânau limba părinţilor lor şi numele de Român devenise un nume de dispreţ; limba greacă comanda de pe Tron drepturile şi datoriile oamenilor, dascălii greci ocupau catedrele în şcoala domnească şi tot în limba greacă se ridicau imnurile la cer, pe când cea română abia se mai auzea pe lungul brazdei, în monologul plugarului ce mână boii”. Din cauza interdicţiilor fanariote, limbajul românesc modern a fost creat abia în secolul XIX. Numai la 1828 a fost tipărită prima gramatică generală şi filosofică a Limbii Române (“Gramatica de la Sibiu”). Totuşi, găsim pentru a cita din Encyclopædia Britannica o analiză excesiv de laudativă care merge, la fel ca textul lui  Keith Hitchins, împotriva drepturilor poporului român, drepturi fundamentale, credem noi, “naţionalişti reacţionari desueţi” ce ne opunem malthusianismului practicat împotriva noastră : „It is necessary, however, to credit the Phanariots with a quite genuine devotion to the cause of learning and education, which they alone were able to provide inside the oppressed Christian ghetto. The advantages they obtained from the Porte (the Turkish government) for building schools and for developing Greek letters in the Romanian principalities of Moldavia and Walachia that were entrusted to their rule came to play a substantial role in the rebirth of Greece.”  Deci regimul fanariot nu a lucrat pentru binele românilor, ci al grecilor, iar asta se afirmă elogios chiar în Britannica de-acum. De parcă ar fi un arhetip cultural. În esenţă, este  aceeaşi conivenţă Rusia-Occident  care a susţinut şi Eteria la 1821, mişcare în duh voltairian care se putea caracteriza   prin termenul anti-Romania. Continuitatea aceasta (multi)seculară de arhetip voltairian îl anima în cel de al doilea război mondial pe Winston Churchill, când forţa peste gâtul  nostru  jugul  stalinist, similar celui fanariot. Dar ambele fenomene istorice sunt consecinţe ale păcii de la Kuciuc Kainargi. Să nu credeţi că George G. Potra şi Delia Răzdolescu,  autorii traducerii româneşti ai cărţii “The Romanians, 1774-1866, by Keith Hitchins” scriu vreo prefaţă în care să-l avertizeze pe cititor. Confirmă astfel că ei sunt traducători de cărţi într-un timp postmodern lipsit de valori. Adică fără valori româneşti. Asta nu exclude valorile altora. Dimpotrivă. Înseamnă juisarea pornografică la împreunarea cu valorile/interesele celor străini de noi. Care practică malthusianismul  faţă de noi pentru a-şi extinde/proteja în expansiune, interesele de  putere. Nu am acces gratuit la prezentarea făcută anului 1821 din capitolul “1: Moldavia and Wallachia, 1774-1821”. Dar văd că în Introducere nu scrie nimic despre Revoluţia Naţională din 1821 şi personalitatea copleşitoare, tragică, a Domnului nostru Tudor Vladimirescu ! În Introducere la “The Romanians, 1774-1866”, autorul  Keith Hitchins nu scrie nimic, nimic, despre faptul esenţial că dominaţia fanariotă în Ţările Române a fost sfărâmată printr-o revoltă populară în anul 1821.

Într-o listă de citate din opera “filozofului” Andrei Pleşu găsesc : “Virtutea privită ca o culme între două depresiuni este monumentală şi inabordabilă.” Morala se ocupă cu judecăţi de valoare, ştiam eu. Or, fraza citată, excerpt din Minima moralia, se ocupă cu o analogie fizică/geofizică. Problema domnului  Andrei Pleşu este aceea că judecăţile de valoare nu se construiesc pe bază de analogii fizice!

În fine, se pot spune multe despre motivul şi pretextul Minima moralia la Andrei Pleşu. Dar numai un taylorism intelectual  bine aplicat în a doua modernitate a statului românesc ne poate salva de elita intelectuală GDS şi colaboraţionismul anti-românesc.

Titus Filipas

*Le malthusianisme du XIXe siècle justifia l’égoïsme des personnes et groupes favorisés par la fortune, en paraissant théoriser l’idée que les pauvres étaient responsables de leur état, et que toute entreprise en leur faveur était non seulement inopérante, mais même contraire à leurs intérêts. http://fr.wikipedia.org/wiki/N%C3%A9o-malthusien