Kakania este un cuvânt inventat de scriitorul austriac Robert Musil (1880-1942), pentru a desemna monarhia “K und K”, imperiul austro-ungar sau chezaro-crăiesc, cum îi spuneau românii. În fine, Robert Musil punea în Kakania o încărcătură peiorativă, dar nici chiar în exagerarea practicată acum pe blogosfera românească! Mai temperat : Kakania înseamnă chezaro-crăiesc. Credeţi-mă, îmi este greu să mă adaptez la timpul postmodern fără valori.
Titus Filipas
Nici măcar vechile cronici ale maghiarilor nu îi prezentau pe secui drept una dintre Săgeţile ungureşti. Faptul că secuii nu sunt trib ungur este consemnat de savanţii Occidentului, Encyclopedia Britannica îl menţionează. În romanul Dracula, Bram Stoker* ni-l prezintă foarte clar pe mândrul conte Dracula drept unul dintre aristocraţii secuilor care au refuzat jugul ungar. Forţându -i să înveţe limba maghiară, ungurii le-a distrus demult identitatea lor de secui. Secuii nu sunt Săgeată ungară, ei au fost o cu totul altă etnie. Continuitatea multimilenară a secuilor în ţinutul lor intramontan din Carpaţii Orientali are o explicaţie. Depresiunile şi poienile montane favorabile vieţuirii umane, dar climatic nefavorabile pentru Vitis Vinifera, au fost “nişe ecologice” pentru acele fracţiuni ale dacilor care l-au sprijinit politic pe Deceneu în lupta de eradicare a viţei de vie, într-o extinsă lume dacică formată din entităţi foarte deosebite, –vezi de pildă percepţia foarte contrastantă a congenialităţii aduse de vin–, o lume tribală numai temporar unificată de Burebista. Acele triburi singulare de daci care nu s-au romanizat decât parţial şi reversibil, –precum kurzii, poate, numiţi ‘romani’ de catre arabii cuceritori–, s-au transformat prin evoluţia istorică în secui şi huţuli. Numărul siturilor dacice din ‘ţinuturile secuieşti’ vorbeşte cât se poate de pertinent în sprijinul tezei. Chiar şi după 2000AD, naţionaliştii extremişti maghiari au distrus sistematic dovezile arheologice dacice din ţinuturile secuieşti. La anii 1437/38, Unio Trium Nationum întărea de facto privilegiile enorme ale ungurilor minoritari, şi nu-i proteja deloc pe secui de agresiunea prin asimilare maghiară. După Compromisul (Ausgleich) de la 1867, a fost elaborată o ideologie a maghiarizării obligatorii a populaţiei româneşti şi secuieşti din Transilvania, cu metodologia extrem de precisă. Panourile ostentative anunţând Ţinutul Secuiesc ungarofon, arată continuarea implementării acelei ideologii ‘K und K’ şi în România de acum. Acestea sunt încălcări ale drepturilor omului mai grave chiar decât pe vremea lui Unio Trium Natiorum, care nu stipula maghiarizarea secuimii. Mai cred că pentru intelectualii români este absolut necesară, şi prioritară, demantelarea ideologiei maghiarizării populaţiei româneşti şi secuieşti din Transilvania. Elevii de etnie maghiară din România şi elevii secui nu vor putea învăţa româneşte dacă nu vor fi demantelate ideologiile Unio Trium Natiorum şi Ausgleich, care induc, încă, aspectele cele mai negative ale vieţii din Transilvania. Ceea ce spune preşedintele Ungariei, Solyom Laszlo: “Sângele vărsat in 1848 pentru libertate si autonomie va da roade bune”, în vizita sa provocatoare în Transilvania de la mijlocul lunii martie 2009, nu constituie altceva decât continuarea unei politici care se bazează pe ideologia maghiarizării secuilor şi a românilor. Iar abordarea împăciuitoristă, defetistă, a preşedintelui României, Traian Băsescu, reprezintă o gestionare greşită. Care ar fi abordarea corectă, naţionalist-românească şi totodată în acord cu dreptul internaţional, în opinia mea ? Reamintesc Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212 pentru Romania. Istoricii de la Oxford University apreciază că la Anul Domnului 285, Constituţia lui Caracalla îşi realizase plenar efectele, adică realizase Romania. La Anul Domnului 285, Diocleţian împarte Imperiul în Romania Orientală şi Romania Occidentală. Dacă istoricii de la Oxford University datează începutul pentru lumea modernă ca fiind Anul Domnului 285, noi de ce nu putem fixa începuturile conştiinţei civice în Romania la 212 AD? Un om politic român pasionat de lege, de sursa drepturilor noastre regaliene şi de cultura noastră, poate că ar trebui să organizeze o conferinţă despre Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212 pentru Romania şi efectele sale în lumea de azi.
*Bram Stoker era un profesor de matematică foarte serios în documentările sale prin lecturi în British Library.
Titus Filipas
Ne reamintim că la anii 1437/38, tratatele Unio Trium Nationum întăreau de facto privilegiile enorme ale ungurilor minoritari, nu-i protejau deloc pe secui de agresiunea prin asimilare maghiară, şi îi excludeau complet pe români, populaţia majoritară din Transilvania ! Nici măcar vechile cronici ale maghiarilor nu îi prezentau pe secui drept una dintre Săgeţile ungureşti. Forţându –i să înveţe limba maghiară, ungurii le–a distrus identitatea de secui. Faptul că secuii nu sunt trib ungur este consemnat de savanţii Occidentului, Encyclopedia Britannica îl menţionează. Bram Stoker (scriitor extraordinar de bine documentat prin lecturi în British Library) ni-l prezintă pe mândrul conte Dracula drept unul dintre aristocraţii secuilor care au refuzat jugul ungar: “After the battle of Mohacs, we threw off the Hungarian yoke”! Cursul vieţuirii secuilor în ţinutul intramontan din Carpaţii Orientali le -a fost oferit de stabilitatea unui ecosistem. Pe vremuri antice marcate de legiferarea calendarului iulian, depresiunile şi poienile montane favorabile vieţuirii umane, dar climatic nefavorabile pentru Vitis Vinifera, au fost “nişe ecologice” pentru dacii tribali care l-au sprijinit politic pe Deceneu în lupta de eradicare a viţei de vie, într-o extinsă lume dacică formată din entităţi foarte deosebite, vezi de pildă numai percepţia foarte contrastantă a congenialităţii aduse de vin! Triburile singulare de daci care nu s-au romanizat decât parţial şi reversibil, –precum kurzii, numiţi ‘romani’ de către arabii cuceritori–, s-au transformat prin evoluţie istorică în secui şi huţuli. Numărul siturilor dacice din ‘ţinuturile secuieşti’ vorbeşte pertinent în sprijinul tezei noastre. Dar chiar şi după 2000AD, naţionaliştii extremişti maghiari au distrus sistematic dovezile arheologice dacice din ţinuturile secuieşti.
Hungaria-1 (numerotarea este obligatorie) a fost aneantizată prin consecinţele bătăliei de la Mohaci (1526). Laleaua a fost adusă în Europa de slujitorii turci ai lui Soliman cel Măreţ. Secuii au adoptat ca simbol de identitate naţionalistă Laleaua, sărbătorind astfel distrugerea Hungariei -1 de sultanul turc Soliman Magnificul!
Hungaria -2 a fost reconstruită de la zero de către prinţul regent latin Eugeniu de Savoia (1663-1736), care nu ştia măcar o boabă din limba maghiară. Deoarece a fost şi eliberatorul Timişoarei, acest Eugeniu de Savoia născut la Paris a fost de facto « prinţ regent » pentru Romania Neoacquistica ai cărei regi dintr-o dinastie hotărâtă tot la Paris încă nu se născuseră. Dar Hungaria -2, renăscută prin geniul organizatoric latin, a fost apoi distrusă brutal de pseudo-elita maghiară odată cu inventarea “sistemei, a constituţiunei, a dualismului”, cum numea poetul Mihai Eminescu actul Ausgleich (Compromisul) de la 1867 care instaurase regimul „K und K”. Se năştea astfel Hungaria -3. Unde metodic se forţa ideologia maghiarizării populaţiilor secuieşti şi româneşti. După 1 decembrie 1918, această maghiarizare brutală a populaţiei româneşti se aplică doar pe versanţii Tisei, de unde dispar complet nenumăratele sate româneşti existente înainte de 1914.
Prin conivenţa dintre Hitler şi Stalin, maghiarizarea populaţiilor secuieşti şi româneşti este reluată după Diktatul de la Viena, împreună cu incalificabila deportare a evreilor ardeleni la Auschwitz, unde aceştia vor fi exterminaţi. Wikipedia de limba română pune acest fragment de Holocaust tot în responsabilitatea românilor , aleşi a fi ţapi ispăşitori pentru istoria din această parte a Europei. Astfel, la adresa URL http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Ursu , găsesc scris : “Gheorghe Ursu (1926 – 1985) a fost un inginer de construcţii, poet, scriitor şi disident. […] Gheorghe Ursu s-a născut în oraşul Soroca […], a învăţat la şcoala din Soroca pînă în anul 1941 cînd familia s-a mutat la Galaţi. […] Bunicii lui din partea mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau evrei) au fost ucişi la Auschwitz.” Insidioasă, această Wikipedia de limba română.
După cel de al doilea război mondial, Stalin impunea Republicii Populare Române instaurată la 30 decembrie 1947, crearea Regiunii Autonome Maghiare (RAM). În acest “stat în stat” unde securiştii erau maghiari, activiştii comunişti de etnie maghiară forţează absolut nestingheriţi aplicarea maghiarizării. Unde erau comuniştii români Constantin Pârvulescu şi Vasile Paraschiv, cum au reaţionat ei atunci ? Nicolae Ceauşescu, trimis de Gheorghe Gheorghiu-Dej la Tîrgu Mureş ca să supervizeze o şedinţă cu activul partidului unic (PMR) din regiunea RAM, constată stupefiat că oamenii de la tribună vorbeau numai în limba maghiară! Atunci Nicolae Ceauşescu s-a ridicat în picioare şi le-a ţinut un discurs foarte scurt şi convingător . Seamănă, oarecum, cu spusele lui Mihai Eminescu, pe vremuri : “E timp să declarăm neted şi clar că în ţara noastră, nu suntem nici vrem să fim maghiari…” Activiştii partidului unic PMR beneficiau de nişte privilegii enorme. Nicolae Ceauşescu le reaminteşte aceasta, cifrat : “Nu vă e ruşine ? Mâncaţi pâine albă, românească, şi nu vreţi să vorbiţi româneşte?”
Acelaşi discurs ar trebui poate ţinut şi anonimilor universitari din Sfatul Bătrânilor care controlează articolele din Wikipedia de limba română. Şi care strecoară, la fel de insidios, mesaje impregnate cu ideologia maghiarizării. De exemplu, citesc la adresa URL http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Rom%C3%A2niei ? : “Cucerirea ungară a Transilvaniei a început spre mijlocul secolului X, fiind încheiată în secolul XII. Un aport important în procesul ocupării Transilvaniei l-au avut secuii.” Or, secuii nu sunt unguri. Secuii erau din vremuri antice în Transilvania. În limba română trebuie spus adevărul.
Titus Filipas
Oricât de multă cazuistică ar fi risipită de argumentatori, Ungaria modernă –« Hungaria Neoacquistica » sau ‚Hungaria 2’ este, şi ea ! produsul geniului latin. Îndepărtarea otomanilor din centrul Europei s-a datorat prinţului Eugeniu de Savoia care eliberează Timişoara şi Oltenia – vechiul Banat de Severin. Într-adevăr, francezul acesta căutând un loc pentru a-şi exercita acţiunea, talentul, şi de ce să nu recunoaştem?, chiar geniul în partea răsăriteană a Europei, a lucrat cel mai mult pentru implementarea doctrinei Neoaquistica în interesul latinităţii orientale. Prinţul Eugeniu de Savoia a fost eliberatorul ‘banaturilor’ de sub ocupaţia otomană, fiind prinţ regent pentru toate aceste banaturi, nu doar pentru Hungaria 2, căci toţi regii Hungariei -1 muriseră de mult fără să lase urmaşi. Eugeniu de Savoia a fost « prinţ regent » şi pentru Romania Neoacquistica, ai cărei regi încă nu se născuseră. Iar când timişorenii proclamă : „Banatu-i fruntea !”, au fără îndoială dreptate, pentru că nu doar provincia asta, ci şi toate banaturile au fost regenerate în virtutea geniului prinţului Eugeniu de Savoia, geniu european. De altminteri numai proiectul pentru Ungaria gândit de regentul de Savoia era acceptat de subiectul chezaro-crăiesc Iuliu Maniu. Intelectualii unguri din secolul XIX lamentau faptul că jumătate dintre magnaţii Ungariei din secolul al XVIII-lea nu ştiau limba maghiară, imitându-l întru această ignoranţă pe eminentul regent francez de Savoia. Înainte de a compune discursurile acelea rostite în parlamentul de la Budapesta, unde apăra un concept foarte modern şi european despre Ungaria, deputatul Iuliu Maniu admira statuia ecvestră a prinţului Eugeniu de Savoia instalată în faţa palatului crăiesc din Buda la anul 1900, şi gândea la ‚doctrina neoacquistica’, la fel ca boierii olteni cu două veacuri mai devreme. Să-l învinovăţeşti pe Iuliu Maniu că a trecut şi printr-o fază de anti-românism în evoluţia sa doctrinară este absurd şi nedrept! Adevărul este că deputatul român din parlamentul maghiar, Iuliu Maniu, mai percepea încă pozitiv Hungaria Neoacquistica, deşi pentru politicienii maghiari ideea Neoacquistica murise în „Compromisul” (Ausgleich) de la 1867. Maghiarii luptaseră din greu pentru acel Ausgleich ucigaş ce instaurase regimul „K und K”, monarhia duală pe care scriitorul Robert Musil (1880– 1942) o numea Kakania. Iuliu Maniu nu dorea Kakania, ci Hungaria Neoacquistica. După 1867, Kakania a înlocuit Hungaria Neoacquistica. Că Iuliu Maniu nu dorea Unirea la România, aşa cum s -a spus!? Chestiunile lingvistice nu fuseseră complet rezolvate, îngăduind un ‘surfing al cunoaşterii’ în Limba Română. La 1900, Limba Română nu era încă prilej de infinită bucurie nici măcar în şcoala din Vechiul Regat. Aducem din Moldova mărturia foarte convingătoare a lui George Bacovia : « Liceu, – cimitir/Al tinereţii mele -/Pedanţi profesori /Şi examene grele…/Şi azi mă-nfiori/Liceu, – cimitir/Al tinereţii mele! ». Chiar atunci când va fi preşedintele Consiliului de miniştri din România Mare, Iuliu Maniu nu va reuşi să vorbească într–o Limbă Română impecabilă, spre deosebire de transilvăneanul Octavian Goga.
Titus Filipas
Când domnul Cristian Pârvulescu scria în ziarul România liberă din 11 octombrie 2007: ‘În 1860 era înfiinţată Universitatea din Iaşi, urmată în 1864 de cea din Bucureşti şi, în 1872, dar în Imperiul austro-ungar de cea de la Cluj’, domnia sa arăta fie ignoranţă crasă, fie se lansa în periculoasă pledoarie abia voalată pentru Kakania, idea care a ucis Hungaria Neoacquistica. Iuliu Maniu mai percepea încă pozitiv Hungaria Neoacquistica, deşi pentru politicienii maghiari ideea Neoacquistica fusese eutanasiată în Compromisul de la 1867. ‘Elita maghiară’ luptase din greu pentru acel Ausgleich ucigaş care instaurase regimul ‘K und K’, monarhia duală pe care scriitorul Robert Musil o numea Kakania. Iuliu Maniu nu dorea Kakania, ci Hungaria Neoacquistica. După 1867, Kakania a înlocuit Hungaria Neoacquistica. În realitate universitatea europeană de la Cluj nu datează din anul 1872, cum afirma profesorul Cristian Pârvulescu al Universităţii din Bucureşti, ci a fost creată în Epoca Luminilor. Universitatea europeană de la Cluj a fost ctitorită de iezuiţi, nu de maghiari, necum de regele Ferdinand al României Mari ! Student la colegiul universitar iezuit de la Cluj a fost cărturarul nostru Petru Pavel Aron. Acela care de la anul 1760 la anul 1761 traducea Vulgata într- o vernaculară românească de excepţie. Petru Pavel Aron refăcea astfel un magnific arc cultural peste timp. Într- adevăr, puţini universitari mai ştiu acum că Vulgata a fost pusă în limba latină de călugarul scit Ieronim, care pe la 381 AD învăţa la Constantinopol dogma Bisericii Orientale ascultând predicile Sfântului Ierarh Grigore Bogoslovul. Puţini universitari ştiu că acest text al Vulgatei în limba latină face parte din capitolul de literatură străromână al culturii noastre! Puţini universitari mai ştiu că Vulgata a fost textul care asigura succesul Contra Reformei promovate de iezuiţi. Tocmai pentru că era centrat pe ceea ce se cheamă cunoaşterea prudenţială, eliminată brutal de comunişti prin reforma învăţământului de la 1948, spiritul academic iezuit trebuie resuscitat şi insuflat nu doar la universitatea din Cluj, ci şi în toate celelalte universităţi româneşti. Mai bănuiesc ca insistenţa etnicilor maghiari pe o discriminare de tip apartheid în viata universitară şi culturală din România se datorează exclusiv dorinţei lor egoiste de a reţine numai pentru ei moştenirea întemeierii culturale iezuite. Ca şi cum ar mai fi posibilă în zilele noastre instituirea unui apartheid cultural în inima Europei! În treacăt fie adăugat, cred că un model fiducial ce ar asigura eficienţa transformării învăţământului superior în România ar putea fi Santa Clara University, excelenta universitate iezuită postmodernă din Silicon Valley, sau, de ce nu? chiar acea şcoala academică iezuită înfiinţată la Cluj, unde limba de predare a disciplinelor din curriculum era latina scolastică a lui Anselme, o limbă unificatoare în Europa intelectuală. Şi mai întrebăm, fără vreo umbră de maliţiozitate, nu era chiar acea veche şcoală academică de la Cluj, iezuită şi latinistă, modelul fiducial din visul marelui cărturar român August Treboniu Laurian ? Bogdan Petriceicu Haşdeu respingea invenţiile lingvistice propuse de latinişti pe motivul bine întemeiat ca ele nu ţineau de un lexicon generativ, ci de unul macaronic. După expulzarea iezuiţilor, –forţată de extremismul maghiar–, şcoala universitară de la Cluj ajungea macaronică peste noapte. Atât de macaronică, încât sfârşea prin a deveni universitate maghiară. Hai să vedem cum era percepută acea universitate pur maghiară de la Cluj, fondată la anul 1872 dar lăudată şi acum de politologul Cristian Pârvulescu. Cum era percepută de către un român inteligent forţat să înveţe la universitatea europeană barbar desfigurată de aşa-numita ‘elită intelectuală maghiară’? Poetul George Coşbuc antama la acea universitate studii de filosofie, însă renunţă dezamăgit şi conchide : ‘Nu cerceta aceste legi, / că eşti nebun când le- nţelegi”. Era concluzia lui George Coşbuc despre falsa calitate a textului scolastic în limba maghiară care îl forţa la alienare.Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 