Credibilitatea lui Gitenstein

Jurnalista Simona Ionescu scria pe undeva : + Ambasadorul SUA îşi ia informaţiile din teren! Mark H. Gitenstein crede că românii vor reuşi mai degrabă singuri în democraţie, decât cu ajutorul statului şi al politicienilor. „Sunt unii care cred că stau acasă şi mă gândesc cum să mă amestec în treburile interne ale României”, şi-a început discursul ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark H. Gitenstein la o întâlnire cu reprezentanţi ai societăţii civile. Excelenţa Sa a vrut să sublinieze, astfel, că nu ratează aproape nici o întâlnire de acest gen, unde are prilejul să afle, direct de la sursă, cu ce se confruntă românii, ce îi preocupă, ce piedici li se pun şi cum pot fi rezolvate lucrurile. A povestit auditoriului ceea ce un scriitor francez a descoperit în anul 1830, dupa câteva luni de locuit în America şi care, în cartea pe care a publicat-o, a tras concluzia a ceea ce pentru americani a devenit un mod de viaţă şi de progres: „Americanii formează asociaţii în comunitatea lor. Aşa trebuie înţeles de ce democraţia prosperă în America. Acolo unde asociaţiile comunităţilor se implicau, acolo democraţia funcţiona”, a spus ambasadorul Gitenstein, menţionând că SUA îşi doreşte ca societatea civilă să fie implicată, în România, să facă paşi înainte singură.+ Acel “scriitor francez” (apud Mark Gitenstein) se numea Alexis de Tocqueville (1805-1859), autor pe care Mark Gitenstein consideră că românii nu-l cunosc. În realitate, românii îl aşează pe acest filosof politic francez exact pe acelaşi plan cu Thomas Hobbes, Charles-Louis de Montesquieu, şi Jean-Jacques Rousseau, autori politici pe care românii de asemenea îi cunosc bine în operă. Dar exprim puternice dubii asupra veracităţii celor exprimate de ambasadorul Mark Gitenstein mai departe. În realitate, judecătorul Alexis de Tocqueville a fost trimis de către statul francez în America în anul 1831 (împreună cu Gustave de Beaumont), în mod expres pentru a studia sistemul penitenciar American şi binefacerile sale presupuse. În anul 1832, cei doi publicau raportul lor de observaţie “Du système pénitentiaire aux États-Unis et de son application”. Alexis de Tocqueville era amic de idei cu John Stuart Mill, care avea un foarte mare respect faţă de Ideologia primară a lui Antoine Destutt de Tracy. Într-o continuitate ideologică, Alexis de Tocqueville elabora un discurs legislativ comun cu Victor Destutt de Tracy (fiul celuilalt de Tracy) pentru eliberarea sclavilor. Reamintesc aici faptul că Ideologia primară a lui Antoine Destutt de Tracy era incorporată în ideologia naţionalismului românesc de către primii noştri ideologi romantici (numele cel mai celebru fiind cel al lui Ioan Eliade Rădulescu). Dar Ideologia lui Antoine Destutt de Tracy este incorporată de asemenea în jeffersonianismul American şi în dekabrismul rusesc.
Titus Filipas

Testul de inteligenţă Stanford-Binet V

Care-s problemele cele mai importante ale Americii acum ? Crearea celor mai bune condiţii pentru educaţia copiilor de grădiniţă pare să fie una dintre ele http://www.nytimes.com/2013/02/18/nyregion/new-york-city-schools-struggle-to-separate-the-gifted-from-the-just-well-prepared.html?hp&_r=0 În articol se focalizează pe testele IQ pentru copiii de grădiniţă, mai exact pe testul de inteligenţă “Stanford-Binet V”. Bănuiesc că trebuie să explic. “Binet” vine de la savantul francez Alfred Binet (http://en.wikipedia.org/wiki/Alfred_Binet ), un autodidact în psihologie. Cel mai mult a învăţat psihologie din lectura textelor lui John Stuart Mill (http://en.wikipedia.org/wiki/John_Stuart_Mill ), la fel ca “Mielul turbat”, şi vorbesc aici despre personajul real ce i-a servit ca model dramaturgului Aurel Baranga. Ştiu despre ce vorbesc. De la “Mielul turbat” (care, în treacăt fie zis, fusese student al lui Virgil Madgearu), am auzit şi eu prima oară despre filosofia şi gândirea lui John Stuart Mill. Dar el însuşi fusese puternic influenţat de psihologia lui Destutt de Tracy reflectată în Ideologia primară. Vine apoi la rând termenul “Stanford”. Psihologul Lewis Terman (http://en.wikipedia.org/wiki/Lewis_Terman ) de la Stanford a preluat testul de inteligenţă franţuzesc al lui Binet, a modificat oarecum ariile de investigare ale inteligenţei aducându-le la interesele americane, şi a propus testul de inteligenţă “Stanford-Binet”. În articolul amintit de mine, “V” ar putea însemna cea de a 5-a ediţie, ameliorată, care este în vigoare acum. După cum ar putea însemna foarte bine şi cele cinci arii de interes pe care se fac testările de inteligenţă acum. Cred că ar fi util să le spunem aici clar pe româneşte :
1/Fluiditatea raţionamentului (Fluid reasoning)
2/Cunoaşterea (Knowledge)
3/Raţionamentele asupra cantităţii (Quantitative reasoning)
4/Prelucrarea observaţiilor vizual-spaţiale (Visual-spatial processing)
5/Memoria curentă sau memoria de lucru (Working memory).
Întrucât cele cinci arii de interes din SB-V sunt examinate atât verbal, cât şi non-verbal, se fac în total 10 sub-teste IQ.
Titus Filipas

Demonstraţia de cauzalitate contra vaccinării cu Gardasil

Sec intitulată „Prezentarea lucrărilor ştiinţifice – metodologia activităţii autorului”, în 1968 apărea la Editura Ştiinţifică din Bucureşti o carte (scrisă de Barbu B. Berceanu şi Iulian Panaitescu) care incontestabil nu a fost un best-seller.  La pagina 27 se găsea începutul paragrafului 2.3, “Elaborarea şi formularea ipotezelor”, iar la pagina 31, titlul „Interpretarea rezultatelor” (experimentale n.n.) anunţa paragraful 2.5. Ceea ce scria acolo este  şi acum relevant pentru  necesara interpretare ponderată, ştiinţifică, a campaniei virulente, grăbite, pernicioase, de vaccinare a fetiţelor românce cu Gardasil,  grăbind pentru ele începerea debordantă a vieţii sexuale şi inducând incapacitatea de a deveni mame.

În ce măsură vaccinarea cu Gardasil are o bază ştiinţifică fără dubii, în ce grad poate invoca în sprijin certitudinea raţionamentului de cauzalitate lipsit de confuzii, cu impecabile demonstraţii prin necesitate şi suficienţă?

Să recurgem la textul din cartea românească. La pagina 36, Barbu B. Berceanu şi Iulian Panaitescu scriau în 1968 :

“În interpretarea datelor furnizate de experienţă, în vederea stabilirii legăturilor cauzale, sunt folosite metode variate. Dintre acestea, cinci metode de bază, stabilite încă de John Stuart Mill (1806-1873), sunt utilizate şi astăzi, sub o formă mai mult sau mai puţin explicită, în toate ştiinţele experimentale.  Iată-le:

1. Metoda concordanţei […] ”
2. Metoda diferenţei […]
3. Metoda combinată a concordanţei şi diferenţei […]
4. Metoda variaţiilor concomitente […]
5. Metoda reziduurilor […]”

Nu am copiat de acolo şi enunţurile. Ele pot fi găsite, pe englezeşte, în mai multe surse, de exemplu în documentul cu valoare educaţională http://polisci.berkeley.edu/courses/coursepages/Spring2005/ps3/0421%20nesssuff.pdf .

Să mai reamintesc că John Stuart Mill era atent studiat în universităţile din România Mare (România din perioada interbelică). Excepţie făcea studentul comunist Manea Mănescu, tovarăş de luptă încă de pe atunci cu Nicolae Ceauşescu. Pentru infatuarea lui stupidă şi înclinaţia spre delaţiune, Manea Mănescu a primit o pereche de palme peste obraji de la un student sorocean (altminteri „miel blând”) la Drept şi Academia Comercială în Bucureşti.

Ideile lui John Stuart Mill erau folosite atât în investigaţii medicale (vezi cazul Nicolae Paulescu, felul cum acesta a folosit principiile de cauzalitate pentru descoperirea insulinei), cât şi  în studii economice şi de asemenea în analizele manageriale. Fireşte, nu s-ar putea aserta peremptoriu că în România de atunci chiar se dezvoltase o autentică mişcare culturală de mase intitulată „Aplicarea ideilor lui John Stuart Mill”. Dar unii dintre intelectualii formaţi în acel spirit vor supravieţui în poziţii manageriale puternice în perioada comunismului. Dramaturgul Aurel Baranga a folosit un asemenea model foarte real pentru a crea personajul principal din piesa Mielul turbat. Un aspect pe care Aurel Baranga nu îl relevă în piesă, –poate  nu îl ştia, l-am aflat şi eu abia în anii din urmă–, este faptul că acel maestru român al managementului  ajustase cadrul normativ al economiei comuniste astfel ca mama doamnei Marie-Rose Mociorniţă să fie plătită pentru lucrările de artă meşteşugărească prin care asigura subzistenţa familiei Mociorniţă (aici este vorba despre familia lui “Mociorniţă cel mare”) în anii Teroarei împotriva capitaliştilor. (Pe la 1960, profesorul de istorie Piscati de la Liceul Fraţii Buzeşti din Craiova ne explica edificarea capitalismului în România prin exemplul “întreprinderilor Mociorniţă”.)

Revenind la discuţiile prezente despre cauzalitate, să amintesc că recent am fost neplăcut surprins de impertinenţa şi infatuarea ignară dovedite de un înalt funcţionar guvernamental de astăzi!, anume dr. Cristina Vladu, aflată pe funcţia de Director General Adjunct la Direcţia Generală Politici, Strategii şi Managementul Calităţii în Sănătate (Ministerul Sănătăţii), în “argumentele” cu profesorul universitar dr. Pavel Chirilă, la o emisiune “Interviurile Europa FM” moderată de Marian Voicu. Deşi în general a dovedit aproape mereu că el este un excelent profesionist din mass media, de data aceasta domnul Marian Voicu a fost incapabil să îl sprijine pe doctorul Pavel Chirilă prin revelarea aspectelor de cauzalitate, necesitate şi suficienţă din demersul său. Ar fi fost util pentru domnul Marian Voicu şi ascultătorii săi dacă domnia sa ar fi revenit integral la tradiţia intelectuală românească, tradiţie în mod expres anticomunistă dacă ne referim la perioada România Mare, de recunoaştere şi respect faţă de John Stuart Mill. Pentru că filosofia lui de lucru este valabilă încă şi eficientă.  În schimb mi s-a părut a fi mai mult decât o gravă carenţă profesională şi deontologică persiflarea permanent la care un Director General Adjunct la Direcţia Generală Politici, Strategii şi Managementul Calităţii în Sănătate (Ministerul Sănătăţii), în speţă doamna dr. Cristina Vladu, l-a supus pe universitarul Pavel Chirilă. Care dovedea necesara  onestitate intelectuală. Chiar dacă universitarul nu amintea în mod expres şi numele lui John Stuart Mill, pentru mine era totuşi evident faptul că profesorul Pavel Chirilă recurgea direct la metodologia de cauzalitate statuată încă din veacul XIX de către cunoscutul reprezentant şi continuator al iluminismului scoţian fără hiatus, un iluminism fără “deconstrucţia revoluţionară” impusă iluminismului francez. Reamintim că iluminismul scoţian a influenţat şi funcţionarea societăţii ieşene Junimea.

Subliniez că domnul profesor universitar doctor Pavel Chirilă a venit cu o serie de argumente bine construite, argumente extrem de pertinente, pentru a pune sub semnul întrebării cinstite excesiva grabă a politicului aflat acum la putere de a implementa vaccinarea cu Gardasil, deşi  concluziile finale vor fi expuse de către grupul de experimentatori abia în iunie 2009. Cel de al doilea argument pertinent al profesorului universitar doctor Pavel Chirilă se referă la faptul că nu au fost făcute decât nişte extrapolări extreme de dubioase cum că un vaccin făcut unor fetiţe la  vârsta  de 9 ani protejează efectiv contra formei de cancer de col uterin care înregistrează un peak la femei mature în care înregistrază un  peak (vîrf sau maxim de manifestare) abia la femei mature aflate la vârsta  de 50 de  ani! Puteţi citi mai multe în excelentul interviu realizat de jurnalista Oana Antonescu, aici http://www.jurnalul.ro/articole/139531/prof.-dr-pavel-chirila:suntem-rezervati-in-privinta-vaccinului-care-previne-cancerul-de-col . În fine, ceea ce scrie ziaristul Victor Roncea la adresa URL http://victor-roncea.blogspot.com/2008/11/vaccinul-anti-cancer-bun-sau-ru-pentru.html , anume: “Punerea pe acelaşi plan a vaccinurilor care previn bolile copilăriei cu un vaccin ce se presupune că ar preveni o boală care apare doar după începerea vieţii sexuale (mai ales în condiţii de libertinaj), denotă o grabă nejustificată, de neînţeles pentru cei preocupaţi cu adevărat de soarta copiilor noştri, cu atât mai mult cu cât nu au fost comunicate şi informaţiile privitoare la efectele nocive.”, mi se pare de asemenea că se înscrie pe calea abordării corecte a noţiunii de cauzalitate.

Titus Filipas

Inventatorul Internetului vrea cenzură pe web

În acord cu  acest articol : http://en.wikipedia.org/wiki/Tim_Berners-Lee , Internetul a fost inventat la CERN, de către britanicul Tim Berners-Lee, belgianul  Robert Cailliau, şi un student menţinut chiar şi acum la condiţia foarte meritorie de „ilustru anonim”.

Referindu-se la modul cum blogurile au comentat recenta iniţiere a experimentului de la CERN cu  maşina pentru accelerare chemată Large Hadron Collider, Tim Berners-Lee conchidea că Internetul a devenit un mediu pentru propagarea zvonurilor, insinuărilor, şi (ceea ce este foarte grav!) a diverselor variante pe care le poate căpăta teoria conspiraţiei.  “On the web the thinking of cults can spread very rapidly and suddenly a cult which has 12 people who had some deep personal issues suddenly find a formula which was very believable. A sort of conspiracy theory of sorts and which you can imagine spreading to thousands of people and being deeply damaging.” , http://www.guardian.co.uk/news/blog/2008/sep/15/timbernerslee.internet .

În opinia lui Tim Berners-Lee, un cult ce are la început numai  doisprezece oameni care cred în el s-ar putea propaga extrem de facil şi de nociv cu ajutorul Internetului.

Ca într-o distopie, Tim Berners-Lee este primul om de ştiinţă ce solicită instituirea unui fel de „minister al adevărului” care să permită participarea indivizilor pe marele forum World Wide Web numai în funcţie de criteriul Adevăr/Fals.

Gândind aşa, sir Tim Berners-Lee se exprimă chiar împotriva gânditorului liberal  John Stuart Mill (1806 – 1873), care scria :  „We can never be sure that the opinion we are endeavoring to stifle is a false opinion; and if we were sure, stifling it would be an evil still.” – „Nu putem fi niciodată siguri că opinia pe care ne forţăm să o strangulăm este falsă ; şi chiar dacă am avea certitudinea falsităţii sale, reprimarea acelei opinii ar fi încă un rău.” (excerpt din eseul “Despre libertate”, din anul 1859)

Titus Filipas

Simplă “coincidenţă” pro-Bucurenci ?

Am ajuns să nu prea cred în simple “coincidenţe”. Cred doar în timing, care prin vechiul principiu scolastic “Post hoc ergo propter hoc” dezvăluie uneori bruma relaţiei cauză- effect,  înainte de a se topi. Nu îl recomand, dar îl folosesc aici ca pe succedaneu euristic, chiar dacă John Stuart Mill nu îl credita în codul de reguli privind construirea discursului de cauzalitate. 

Pe data de 13 februarie 2008, înregistram articolul “Debunking Dragoş Bucurenci”  la adresa http://blogecologic.wordpress.com/2008/02/13/debunking-dragos-bucurenci/  , o postare constatată “robotic” de către softul muncitor al blogurilor de la wordpress.com : “Acest articol a fost scris pe februarie 13, 2008 la 7:57 am şi este înscris în Uncategorized.”

Dar pe 14 februarie 2008, deschid blogul meu, blogideologic.wordpress.com, şi găsesc acolo  frumos instalat un link care mă îndeamnă să clickez spre “Cel mai sec blog”. Bănuiesc că “robotul blogurilor” mă protejează contra intruziei virusurilor şi execut comanda pe mouse.

Ce găsesc? Un mesaj ad hoc la adresa http://iuleka.wordpress.com/2008/02/14/cel-mai-sec-blog/ , un blog de Iulian Leca. Posted by: iuleka | 14 February 2008.

Comentariul meu. Timing perfect pentru aplicarea principiului enunţat. Era  un mesaj întru salvarea lui Dragoş Bucurenci :  “Cautand aiurea pe net nu stiu ce despre scriitorii romani am dat peste cel mai fantastic blog al unui roman in viata. Oricat as fi fost dispus sa citesc mai mult de 2 propozitii consecutive, nu mi-a reusit deloc. Oricum, nu exista ceva mai sec decat asta! Mie mi se pare absolut fabulos, un adevarat fabulo-spirit al blogosferei! fPS: Va sfatuiesc sa incepeti cu titlurile articolelor sale. ”

 

Domnul acesta care semnează Iulian Leca acordă credit total, se pare, definiţiilor din DEXonline. Unde la articolul despre cuvântul “sec”, vezi http://dexonline.ro/search.php?cuv=sec, găsesc “18 definiţii pentru sec, seca”, toate înregistrând conotaţii negative.  

Nu vă vine să credeţi, dar chiar şi bunul “Vin sec” înregistrează o definiţie negativă : “vin nealcoolizat”. Aici, chiar devin indignat !

Hai să apelăm noi la un Vinexpert, aflat pe Internet la adresa http://www.evinoteca.ro/ Ca  exemplificare de vin sec prin excelenţă, găsesc un “vin curat si stralucitor, de culoare chihlimbar-topaz cu nuante usoare iodate”, anume un “Sacromonte Amontillado. Fel : Sec.     Alcool : 19.00%”. Mai găsesc la adresa http://www.floripentruea.ro/produs/1730/dorius_amontillado.html , recomandat un “Dorius Amontillado. Fel : Sec. Alcool : 18.00%. Culoare: chihlimbar auriu. Aroma: elegant si fin, cu o aroma putin intepatoare de migdale prajite, aducand aminte de cofetarie. Gust: sec, puternic, gustos, delicat, plin si cu un final calduros si persistent.” Aceasta este de fapt şi conotaţia cuvântului “sec”  pentru care optez eu, Titus Filipaş, a fi ataşată articolelor mele.

Blogul http://iuleka.wordpress.com/ mai indica ademenitor  şi un articol  intitulat “Eliade”, bănuiesc scris de Iulian Leca,  un text pe care  eu, biet intelectual intelectualist mereu ahtiat de idei noi şi de citirea exegezelor, aş fi vrut să-l citesc.  Acţionez comanda pe mouse. Mi se răspunde :  “Error 404 – File Not Found”. Sec, în conotaţie negativă.

Titus Filipas