Aşa am tradus aici sintagma englezească (ori, dacă vreţi, sintagma în globish) “Prisoner’s Dilemma”). La rândul ei, sintagma face parte din denumirea unui joc strategic chemat în globish (un fel de englezească larg acceptată) Prisoner’s Dilemma game.
Este vorba despre un joc strategic jucat de două persoane. Fiecare dintre participanţii forţaţi la acest joc strategic este ţinut într-un fel de cutie Skinner. Şi oricare dintre cei doi jucători poate alege între o strategie a cooperării (să o notăm cu C) şi o strategie a dezertării (să o notăm cu D).
Care va fi “răsplata” (payoff în globish) pentru alegerea unei strategii ori alteia ?
Regula numărul 1 a jocului acesta ne spune că fiecare dintre cei doi jucători primeşte o răsplată mai mare dacă alege o strategie a dezertării mai curând decât o strategie a cooperării, indiferent de alegerea celuilalt, C sau D ! Însă mai există şi o regulă numărul 2 ce statuează că fiecare jucător primeşte o răsplată mai mare dacă fiecare dintre ei alege o strategie a cooperării, şi de asemenea că fiecare jucător primeşte o răsplată mai mică dacă fiecare din ei va alege strategia D.
Acest joc strategic a fost inventat, –cam prin 1950 şi independent unul de altul–, de matematicienii Albert W. Tucker, Merrill M. Flood şi Melvin Dresher. Jocul strategic ale cărui reguli tocmai au fost enunţate este paradoxal, deoarece strategia D constituie ceea ce se cheamă o “strategie dominantă” pentru ambii jucători, deci este raţional pentru fiecare jucător să o aleagă indiferent de alegerea celuilalt, însă există în acelaşi timp posibilitatea absolut reală ca fiecare dintre ei să primească o răsplată mai mare dacă amândoi aleg strategia dominată C!
Jocul “Dilema deţinutului” sau Prisoner’s Dilemma game constituie un exemplu de joc strategic cu echilibru ineficient, unde nu se aplică optimalitatea (sau eficienţa) Pareto.
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 