Posts Tagged ‘Ivan Efremov’

Studierea dualismelor în şcoală

aprilie 1, 2010

De obicei, metodologia post-structuralistă a filosofului Jacques Derrida, deconstrucţia, este folosită pentru analiza dualismelor. Relevant pentru profunzimea de gândire a intellighentsiei ruse, savantul paleontolog şi autorul de anticipaţie Ivan Efremov scria în romanul “Nebuloasa din Andromeda” că elitele se formează prin studiul dualismelor. Romanul apărea în perioada   deschiderii culturale post –staliniste. Textul a fost tradus în limba română de filosoful şi scriitorul idealist Adrian Rogoz. Fiind publicat prima oară în CPSF (Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice), acest roman de anticipaţie al lui Ivan Efremov a fost cel mai savurat text de ideologie la noi, din perioada comunistă. Domnul Adrian Rogoz îmi povestea că a primit o   scrisoare disperată de la Ivan Efremov, atunci când acesta afla că textul său fusese tradus în România. Dacă până la acel moment, textele lui Ivan Efremov fuseseră criticate relativ blând în URSS, apariţia sa românească a stârnit furibunda alarmă a filozofilor ruşi marxist-leninişti. Spiritual, Ivan Efremov se formase pe acelaşi spaţiu al istmului baltico-pontic ca şi Ayn Rand.   Romanul de anticipaţie “Nebuloasa din Andromeda” făcea de fapt apologia anarhismului constructiv şi propaga ideologia comunităţilor epistemice. Dualismul la Efremov este un binom de concepte, de exemplu, ca să pricepi calculul infinitesimal, ai nevoie de binomul dialectic-apodictic. Studiul dualismelor trebuie iniţiat la nivelul pre-universitar, insista Efremov. Era o   abordare extrem de curajoasă atunci, pentru că era şi pledoarie implicită pentru studiul mecanismelor producţiei industriale în economia de piaţă liberă. Însă nu găsim nimic despre studierea dualismelor în reforma pentru educaţie preconizată de Mircea Miclea şi Daniel Funeriu. Reforma pentru educaţie a lui Daniel Funeriu înseamnă de fapt : “Niet elite româneşti!”.

Titus Filipas

Exclus din fandomul SF?

octombrie 20, 2009

Este vorba despre mine, Titus Filipas. Cu un vechi statut de prezenţă în fandomul SF românesc. Pentru această blasfemie, chiar părintele arhimandrit Iustin Pârvu găsea potrivit să mă ocărască, +Iustin Parvu: Dlui: Titus Filipas – un comentator SF , Sambata, 17 Noiembrie 2007+, vezi şi adresa URL http://www.romanialibera.ro/a111476c134141/incercarile-sfintilor.html .

Fandomul SF prosperă acum pe blogosfera românească, vezi spre exemplificare postarea http://uglybadbear.wordpress.com/2009/10/13/dune-in-colectia-adevarul/ .

Am încercat să plasez un comentariu la fragmentul de frază ingenuă „apoi ceva de Jane Austen (sau JANE EYRE? parca da)” , scris de proprietarul respectivului weblog :

🙂 Bună gluma. Am auzit numai  lucruri frumoase despre Dune. Are totuşi vreo legătura cu istoria noastră culturală ? Parcă nu (aş dori să fiu contrazis). Dar în contextul  transformărilor din lumea de acum, poate ar trebui sa fie retipărit şi romanul de anticipaţie Nebuloasa din Andromeda al rusului Ivan Efremov (există traducerea regretatului Adrian Rogoz). Ivan Efremov este remarcabil prin faptul că aparţine arhetipurilor culturale de pe istmul baltico-pontic, (la fel ca Joseph Conrad şi atâţi alţii). Mama lui Ivan Efremov era din peninsula Crimea, iar tatăl din Sankt Petersburg. Şi Ivan Evremov se plimba pe Nevskii Prospekt, la fel ca Zamiatin şi  Ayn Rand, alţi autori de anticipaţie, mult mai distopici în scriitură decât utopicul prin excelenţă Ivan Efremov. Au fost influenţaţi de principiile anarhismului constructiv, se vede aceasta din scrierile lor. De altminteri, Ayn Rand a prezis criza capitalismului de acum.

Spre surpriza mea, comentariul acesta nu  a fost acceptat. Respins fără scuze ori vreo explicaţie. Pot conclude că este vorba despre lipsa de cultură şi de civilitate în fandomul SF românesc  actual ? Eu vin pentru ei cu explicaţii suplimentare :

La începutul anilor 1920, locuiau în Sankt Petersburgul devenit Petrograd, simultan dar fără să se cunoască vreodată personal, trei mari autori de utopii şi distopii : Eugen (Evghenii) Zamyatin, profesor de inginerie navală şi proiectant de spărgătoare de gheaţă, care în 1921 scrie în limba rusă celebra distopie ” My „, ” Noi „, ea va circula o vreme în Rusia la fel ca în Evul Mediu, în copii manuscrise, va fi tradusă în limba engleză şi publicată în Anglia la 1924, publicată pentru prima oară în limba rusă la New York în anul 1952, şi în final în ruseşte şi în Rusia la 1988 ; Ayn Rand (1905 – 1982), ce va părăsi Uniunea Sovietică la 1926 şi va emigra în America, unde va scrie noveleta ” Anthem „, privind tâlcul Eului când în limbaj va fi interzis pronumele personal la persoana întâia singular ; şi Ivan Efremov (1907-1972), autorul romantic al utopiei ” Nebuloasa din Andromeda „. Mediul citadin rusesc suprem din Sankt Petersburg, experimentat într-un timp extrem de dur, i-a influenţat  deopotrivă pe Zamyatin, Rand şi Efremov. Se poate avansa ca o certitudine că Rand şi Efremov au citit pe ruseşte cărţile lui H.G. Wells editate de Zamyatin, poate şi unele din eseurile lui Zamyatin, dar este improbabil ca Zamyatin, Rand şi Efremov să fi făcut cunoştinţă vreodată ; totuşi,  tema ar merita să fie exploatată într-o pseudo-arrabelesca unde cei trei se întâlnesc, întâmplător, să zicem pe Nevskii Prospekt…

Titus Filipas

Tranziţia politicii româneşti din 1962

august 12, 2008

Tranziţia politicii româneşti din anul 1962 se desfăşoară pe fondul „crizei rachetelor” din Cuba. Atunci, preşedintele american JFK a ameninţat Europa de Răsărit cu un bombardament nuclear. Însă JFK era un realist care nu vroia să expună inutil teritoriul american unui bombardament nuclear  cu acele cumplite Intercontinental Ballistic Missiles cu ogive multiple create de „glavnyi konstruktor ” (proiectantul-sef)  Koroliov, ce nume regal!, ucis ulterior de un „complot al halatelor albe”. Fără uciderea lui Koroliov, primul om pe Lună ar fi fost rus. Savantul şi omul de litere  Ivan Efremov, care îl cunoştea personal pe Koroliov, aserta în nuvela Cor Serpentis că numai un regim societal ţinând de un soi de SETI-comunism ar fi putut crea noosfera expansivă anticipată  de către Pierre Teilhard de Chardin.

În fine, să revenim la România anului 1962. Spuneam că JFK era un realist care nu risca să ordone un bombardament nuclear asupra Moskovei. Prin intermediul comuniştilor francezi, care deţineau şi poziţii importante în aparatul de spionaj al Franţei, comuniştii români află că ţinta vizată de bombardamentul nuclear american în Europa de Răsărit  era oraşul Bucureşti. Disperaţi, comuniştii naţionalişti români întreprind eforturi salutare şi energice prin diplomaţia românească, şi promit americanilor că vor decupla imediat politica României de politica Moskovei.

Titus Filipas