Posts Tagged ‘Ion Gheorghe’

Vertebra de pământ

ianuarie 27, 2015

Poetul protocronist Ion Gheorghe: +Ana Blandiana este elită intelectuală? Domnule, întâi de toate, Ana Blandiana este un caz imoral tipic. Vasăzică, ai, tu, un tată episcop ucis la Sighet, în cea mai teribilă închisoare, şi pe urmă te duci cu comuniştii şi-l deschei la pantaloni pe Gogu Rădulescu, şi-o faci pe femeia în casă şi pe curva lui! Ce morală-i asta?! E morala burgheziei, este morala claselor decimate de istorie! Nu-mi cere şi mie aceeaşi mentalitate! Ăsta este modelul elitei lor intelectuale şi de-aia ne repudiază! Pentru coloana noastră morală şi intelectuală necoruptă – vertebra de pământ, cum îi zic eu în „Vine iarba”. Acolo m-atacă ei!+ SURSA http://www.omniscop.ro
Titus Filipas

Poetul Ion Gheorghe

mai 27, 2013

Ion Gheorghe despre Arta poetică și politică (din volumul Elegii politice, publicat la anul 1980) : “Sunt revoluționari și-au făcut revoluție;/ Cucerirea puterii, păstrarea puterii./ Au schimbat toate: ale pământului/ Și-ale mașinilor – au fost puse-ntr-alte/Deprinderi. E bine, e rău, nu putem/ Să cunoaștem. Dar viețile oamenilor,/ Se ivesc, ajung în deplină formă a tuturor/Bucuriilor și dezamăgirii,/ În datinile și-mprejurările ce le-au conceput/ Revoluționarii-n putere.// Unii – inspirați devin din viață, alții/ Deloc inspirați. Cei puțini, de-al cărora/ Cuvânt, țin viețile celor mulți sunt și ei/ Artizani. Poeți de duzină sau unici/ Dătători de direcții. Mari stiliști ai politicii/ Și strategiei în idei și-n fapte.// Eu nu-i judec în nici-un fel. Comentez/ Înfăptuirile. Platon suferă destul în Republica/ Lui. Istoria nu-i nimic precum se zice că va fi,/ Nici nu-i ceea ce-ar fi fost să fie de era/ Cutare și nu era cutare fapt sau om;/ Istoria-i ceea ce vrea ea să fie. Cum aș putea/ Eu să le spun c-ar fi fost mai bună lucrarea/ Alta și nu asta în care trăim și ne zbatem -/ Să fim, să confirmăm teoria, să dăm ființă/ Unei teze care n-are alt drept, decât/ Al puterii ce i-o dau cei mai mulți.// Clarvăzător în fapte și-n legile vieții/ Ziditor de uzine și magistrale,/ Mișcând utilajele și mașinile cele mai noi,/ Stăpânind subtilitățile și profunzimile/ Vizionare-ale tehnicii – poate să fie!/ Dar în poezia lui pot să bată clopotele, harpe vechi/ Și tot felul de instrumente dogite.// Poezie revoluționară fac, eu, carele sunt/ Cel mai nepriceput în practica revoluției./ Tehnică poetică pe măsura realității și-a/ Viitorului, eu inventez, eu aplic. Eu,/Carele sunt mult supărat și dat la o parte;//Arta poetică se deprinde să fie uitată/ Poezia este-ntotdeauna altceva/ Decât se învață a fi îndeobște -/ Poezia-i ca istoria. Istoria-i ca poezia./ Nu există modele de urmat.“
Titus Filipas