Cultura percepţiei riscului

„Depardieu, ajutat sa moara de Sanatatea romaneasca. Guillaume Depardieu a murit luni de pneumonie la Paris. Boala a trecut nedectata de medicii de la primul spital romanesc in care a             fost internat actorul.” Articolul complet poate fi citit aici: http://stiri.kappa.ro/magazin-monden/depardieu-ajutat-moara-sanatatea/stire_158226.html .

S-a spus foarte adesea că şcoala “nu produce”. Ba da, produce capital tangibil în sensul de resurse  umane, după cum poate produce şi capital intangibil de o valoare imensă pentru viaţa economică în România, şi în general pentru toată viaţa în România.

Un capital intangibil de mare  importanţă pe care îl poate furniza şcoala ar putea fi “cultura percepţiei riscului”.  Am spus adesea că niciuna dintre iluzoriile reforme  ale învăţământului românesc de după 1989 nu propune  o Viziune a învăţământului românesc. Ei bine, această “cultură a percepţiei riscului” ar trebui obligatoriu inclusă într-o Viziune a învăţământului românesc.

Titus Filipas

Agenda 21 de proximitate

Blogul domnului Adrian Năstase a deschis o discuţie interesantă despre învăţământul românesc, vezi http://nastase.wordpress.com/2008/07/19/realitati%e2%80%a6/ .

Din nou spun că şi în educaţia şi instruirea şcolară românească, plătită din banul public, trebuie să fie implementate principiile din managementul dezvoltării durabile, care constituie obiectivul principal din politica Uniunii Europene. De exemplu, pentru dinamizarea învăţământului românesc, bun lucru ar fi, zic eu, ca în şcoală să fie îmbinate două tipuri de structuri organizaţionale. Pe lângă structura organizaţională instituţională existentă acum, să fie implementată şi o structură organizaţională asociativă. Comentam pe blogul unui parlamentar PSD – ist, pe care altminteri îl cred a fi om de bună credinţă, că în fiecare şcoală de cartier ori sătească trebuie să fie redactată o Agenda 21 de proximitate, de către profesorii şi elevii şcolii. Mai spuneam că profesorii din învăţământul preuniversitar românesc trebuie să fie trimişi la cursuri de perfecţionare plătite!, aşa cum cere sindicatul Spiru Haret, pentru a învăţa redactările Agendei 21 de proximitate. Mi s–  a replicat superior de către acel parlamentar că fiecare cadru didactic din preuniversitar trebuie să facă aceasta pe banii proprii, că aşa era pe vremuri. Măi să fie! Parlamentari de un cinism extrem se găsesc în mod egal pe cele două laturi ale eşichierului politic, se pare. Opinia mea este aceea că trebuie să fie create în toate şcolile din România ONG- uri de mediu sub titulatura ‘Agenda 21 de proximitate’, cu o structură organizaţională de tip asociativ. Aceste ONG- uri trebuie să fie dirijate de către profesorii şcolii, perfecţionaţi periodic şi plătiţi pentru aceasta. ‘Agenda 21 de proximitate’ alcătuită de fiecare asemenea ONG de mediu şcolară trebuie să fie publicată de un blog al şcolii. În felul acesta, elevii învaţă din şcoală cultura şi atitudinea Web 2.0, precum şi o atitudine corectă faţă de mediu.

Titus Filipas

Punctul de basculare

Doamna Corina Creţu, persoană competentă să ne vorbească pe teme europene, scrie un articol de blog  despre „Situatia critica a invatamantului romanesc, in atentia Comisiei Europene”, vezi http://corinacretu.wordpress.com/2008/07/12/situatia-critica-a-invatamantul-romanesc-in-atentia-comisiei-europene/  .

 

Niciuna dintre variantele Legii învăţământului nu a definit cuvântul „Valoare”, după cum nu a definit cuvântul „Calitate”. Cele două definiţii aparţin cunoaşterii prudenţiale. Legea învăţământului comunist din anul 1948 a eliminat în mod sistematic cunoaşterea  prudenţială din educaţia  românească. Nici un singur  proiect al Legii învăţământului nu s-a apropiat de punctul de basculare pentru  eliminarea consecinţelor  reformei învăţământului din anul 1948.

Titus Filipas