Părintele Iustin Pârvu este anti –parresia ?

Este o întrebare pe care mi-o pun. Pentru că înfiinţarea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, la scurt timp după tentativa ratată de asasinat asupra arhimandritului Iustin Pârvu, arată  o cauzalitate Granger, mă rog, o corelaţie. Se punea în judecată, mai mult sau mai puţin dreaptă, –recunosc că acest „mai puţin” strecurat insidios de mine în text nu este chiar 100% „politiceşte corect”, dar ce mai este oare „politiceşte corect” ceva pe lumea asta foarte normată în favoarea auto-intitulatului „popor ales” ? –,  Holocaustul presupus a fi fost făcut de militarii români în Transnistria. Care este un vechi teritoriu din Romania Orientală, recunoscut de către Zosimus în Historia Nova, dar cu populaţii foarte amestecate după pacea de la Kuciuc Kainargi din anul 1774. O pace pentru care făcuse un eficient lobby pro-rusesc, ilustrul Voltaire, un iluminist implicat excesiv de mult în politică, chiar şi în geo-politică, pentru că intervenţia lui a dat drepturi  Rusiei să îşi facă de cap în Transnistria, după ce a construit  butaforia „satelor lui Potemkin” pe malul Niprului.  Cine a fost Potemkin ?  Un mare “iluminist” rus care s-a bucurat de favorurile aceleeaşi femei puternice  ca şi iluministul francez Voltaire. Părintele arhimandrit Iustin Pârvu, fost deţinut politic  anti-comunist, după cum reiese din biografia lui a fost tînăr preot militar român în Transnistria. Ştiu că părintele Iustin Pârvu are mânia iute (sângele lui Ştefan cel Mare apă nu se face). Părintele Iustin Pârvu spunea : „Ducem lipsă de jertfă”. Totuşi, totuşi, părintele Iustin Pârvu nu se implică deloc în evaluarea activităţii Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”. Parresia (vezi prima epistolă a Evanghelistului  Ioan) înseamnă curajul să vorbeşti pentru comunitatea ta! Faptul că părintele Iustin Pârvu refuză a depune benevol mărturie despre învinuirea de participare la Holocaust adusă acestei comunităţi din neamul românesc  (deşi, cum spuneam în altă postare, ar fi fost sarcina profesională a  cercetătorilor de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” să vină să ceară această mărturie fostului  tînăr preot militar în Transnistria), învinuire  adusă Românei şi armatei române,  dovedeşte că părintele Iustin Pârvu nu are spiritul de “jertfă” pe care neîncetat îl cere altor români ortodocşi. Nu este prea târziu nici acum ca părintele Iustin Pârvu să cheme un notar în faţa căruia să depună  mărturie cu valoare legală, o mărturie  valabilă  ca document certificat putând  servi şi în cadrul proiectului de “istorie orală” al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”.  Oricum, absenţa manifestărilor unei  deontologii  echilibrate în colectarea mărturiilor la cazul învinuirii României şi armatei române  de către cercetătorii Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” nu poate servi ca un alibi pentru lipsa de „spirit de jertfă” şi lipsa de parresia la părintele arhimandrit Iustin Pârvu. Spun eu cuvinte  care nu sunt la locul lor ? Reamintesc că în ortodoxia românească, un laic are tot atâta drept la parresia ca şi un părinte arhimandrit! Dar la Mănăstirea Petru Vodă, pare-se, este acum prea multă influenţă şi prea mult rol acordat pravoslavismului rusesc mistic.

Titus Filipas

Enigma unei tentative de asasinat

Citesc în articolul de la adresa URL http://www.formula-as.ro/2007/760/spiritualitate-39/parintele-iustin-parvu-7808 , „In mai 2005, Parintele Iustin a scapat dintr-o tentativa de asasinat”. Informaţia aceasta poate fi găsită în mai multe surse. Trimit doar la ziaruldeiasi.ro , „Crima diavoleasca la Manastirea Petru Voda”, Data publicarii: 21/05/2005, vezi http://www.ziaruldeiasi.ro/local/iasi/i-u-crima-diavoleasca-la-manastirea-petru-voda-i-u-br-preot-iesean-asasinat-la-spovedanie~ni3nla, şi la ZIUA Nr. 4155 de luni, 11 februarie 2008, online la http://www.ziua.ro/f.php?data=2008-02-11&thread=232971&id=15575 , pentru confirmarea din minimum trei surse.

Raportul anchetei oficiale este „bla, bla, bla”, pe mine nu mă convinge. Dar este cineva convins ? În fine, poate la fel ca şi alcătuitorii „Raportului Tismăneanu”, cineva crede că românii sunt idiota.  

Deci eu vorbesc despre tentativa  de asasinat asupra părintelui arhimandrit Iustin Pârvu, fost deţinut politic, şi fost tînăr preot militar român în Transnistria. Cine avea oare interesul, în luna mai din anul 2005, să îl asasineze pe părintele Iustin Pârvu ? Să ne uităm, după un timing, la un alt eveniment important din anul 2005, petrecut după tentativa de asasinat. Mă refer la fundarea INSHR – Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel”, constituit prin Hotararea de Guvern nr. 902 din 4 august 2005, vezi spre convingere  http://www.inshr-ew.ro/ . În acuzaţiile privind „Studierea Holocaustului din România”, ponderea cea mai mare este deţinută de  Holocaustul comis de militarii români în Transnistria. Se vorbeşte despre pogrom, la singular şi la plural. Or, presupunând că „natura umană” nu poate fi schimbată,  pogromul trebuie să urmeze acelaşi pattern de iniţiere, declanşator al furiei telurice împotriva evreilor, ca şi în Evul Mediu. Iar configuraţia aceasta repetabilă a fost bine studiată. De obicei slujba unui preot, vorbind tunător despre „evreii care l-au ucis pe Iisus”, precede pogromul. Or, repet, părintele arhimandrit Iustin Pârvu a fost tînăr preot militar român în Transnistria.  

Pe websaitul http://www.inshr-ew.ro/ Institutului  Naţional pentru Studierea Holocaustului din România  se poate citi : +Institutul are ca obiect de activitate identificarea, culegerea, arhivarea, cercetarea si publicarea documentelor referitoare la Holocaust, in rezolvarea unor probleme stiintifice, precum si elaborarea si implementarea de programe educationale privind acest fenomen istoric. Pentru realizarea obiectului de activitate, Institutul are urmatoarele atributii principale: a) efectueaza studii si cercetari, in tara si in strainatate, pentru aprofundarea cunoasterii fenomenului Holocaustului; b) achizitioneaza – sau primeste donatii – orice marturie, publicatie ori document privind Holocaustul sau in legatura cu acesta; c) identifica, aduce in tara si conserva documentele privind Holocaustul din Romania, in original sau in copie, pe orice suport, raspandite in diferite tari ale lumii; d) constituie o arhiva care sa cuprinda publicatiile, cartile, colectiile de reviste, ziare, manifeste si alte inscrisuri care au legatura cu Holocaustul din Romania, alcatuind si instrumente de lucru in domeniu; e) lanseaza proiecte de istorie orala, in scopul salvarii memoriei istorice a Holocaustului;  f) organizeaza manifestari stiintifice consacrate Holocaustului si contribuie la reprezentarea cercetarii nationale in acest domeniu in intalnirile stiintifice internationale; g) finanteaza editarea, tiparirea si publicarea de memorii, carti, studii, articole, corespondenta, memorie fotografica si video, colectii de documente, albume fotografice referitoare la Holocaust; h) organizeaza si sprijina realizarea de expozitii si alte actiuni educationale privind Holocaustul; i) constituie un punct de referinta si de comunicare cu supravietuitorii Holocaustului; j) contribuie prin expertiza la conservarea patrimoniului spiritual al comunitatilor din Romania afectate in perioada Holocaustului; k) sprijina organizarea unui Memorial al victimelor Holocaustului din Romania.+

Cum şi-au îndeplinit cercetătorii INSHR datoria până acum, privind  „studiile  si cercetarile, in tara si in strainatate, pentru aprofundarea cunoasterii fenomenului Holocaustului” ? Cercetătorii INSHR, plătiţi cu bani grei de  statul chemat România, aveau datoria morală să „achizitioneze  orice marturie,  privind Holocaustul sau in legatura cu acesta”.” În caietul de sarcini de serviciu pentri cercetători,  scrie că INSHR „lanseaza proiecte de istorie orala, in scopul salvarii memoriei istorice a Holocaustului”.

Deci, cum şi-au îndeplinit cercetătorii INSHR aceste sarcini ?

Numai foarte trunchiat şi exclusivist. Redau excerptul : + Documente / Arhiva  : Microfilme – documente românesti din arhiva United States Holocaust Memorial Museum. Arhiva tip .rar (600 kB) /Documente / Marturii  : 1. Interviu Silviu Oisovici, Data si locul interviului: 4 octombrie 2008, Bucuresti , Interviu realizat de Cosmina Gusu /   Interviu Solomon Rauth, Data si locul interviului: 22 aprilie 2008, Galati, Interviu realizat de Cosmina Gusu/ Interviu Ardeleanu Stefan, Data si locul interviului: 6 noiembrie 2008, Craiova , Interviu realizat de Cosmina Gusu/ 4.   Interviu Ietti Leibovici, ata si locul interviului: 7 iulie 2008, Bucuresti, Interviu realizat de Cosmina Gusu, 5.   Interviu Simon Meer, Data si locul interviului: 7 iulie 2008, Bucuresti,       Interviu realizat de Cosmina Gusu.+

Noi, românii, credem în dreptate.  „Sufletul românesc” s-a format după două secole de jurisdicţie romană creatoare, în primele două veacuri ale erei creştine. Curios, nicio mărturie luată părintelui arhimandrit Iustin Pârvu, fost deţinut politic, şi fost tînăr preot militar român în Transnistria. Iar principiul din dreptul roman: „Audietur et altera pars” este respectat şi de justiţia actuală din Israel. Cine se teme de mărturia părintelui Iustin Pârvu? Îi anunţ pe cercetătorii de la  INSHR: Părintele arhimandrit Iustin Pârvu a scăpat cu viaţă ! Mai aveţi timp să luaţi mărturia părintelui  arhimandrit Iustin Pârvu  pentru completarea „proiectului de istorie orală al INSHR”.

Eu am suficiente dovezi ca să acuz : Cercetătorii de la INSHR nu dau dovadă de onestitate intelectuală !

Titus Filipas