Modelul economic francez

@ Adrian Năstase (http://nastase.wordpress.com/2009/10/09/exemple-de-masuri-anti-criza-1/  ), Dacă tot ne raportăm la modelul economic francez, unde  proiectul post-belic  rezultat din voluntarismul şi intelectualismul generalului Charles de Gaulle a permis fenomenul de prosperitate şi optimism chemat “les trente glorieuses”, de ce să uităm dezvoltările sale cele mai recente : 1/ Sprijinirea IMM-urilor care se pot integra în poli de competitivitate. 2/  Modularea învăţământului astfel încât să creeze absolvenţi posedând competenţe care le permit să lucreze în întreprinderile deja existente în polii de competitivitate, ori să creeze ei înşişi IMM-uri noi în cadrul polilor de competivitate.

http://crise.blog.lemonde.fr/2009/01/28/la-cle-est-dans-la-creation-de-valeur-ajoutee/

http://crise.blog.lemonde.fr/2009/10/09/les-hautes-technologies-peuvent-creer-de-lemploi-dans-la-region/

http://crise.blog.lemonde.fr/2009/01/27/de-lindustrie-a-lindustrie-de-pointe/

Am dat mai sus numai trei adrese URL cu postări şi comentarii pe acele teme, dar blogul merită răscolit, sunt o mulţime de idei interesante privind experienţa franceză de a transforma industria franceză în “industrie de vîrf”, şi de a adapta învăţământul francez la noile cerinţe ale economiei. Ce se poate spune despre experienţa românească ? Referitor la primul punct, un coleg de pe blog care semnează ALM povestea (şi este foarte credibil) cum a creat un IMM încadrabil într-un pol de competitivitate. Şi cum statul român l-a sabotat în permanenţă. Referitor la cel de al doilea punct, pot să vorbesc despre experienţa românească din perioada interbelică în Basarabia. Acolo statul român a integrat înalta competenţă a intellighentsiaei ruse albe emigrate în Basarabia după Revoluţia Rusă, într-un sistem de învăţământ românesc ţintit spre anumite competenţe care permit angajarea imediată pe piaţa muncii la absolvire. Tatăl meu a fost produsul finit al acestui sistem de învăţământ românesc din Basarabia. Acea platformă de învăţământ şi producţie din Basarabia constituie un minunat exemplu de aplicare a “politicii ofertei” pentru relansarea economică după primul război mondial în Basarabia. Ca structură de organizare era gimnaziu+liceu agroindustrial+licenţă (mă rog, în terminologia de atunci era o pregătire ca subingineri). Competenţele furnizate de acel original sistem de învăţământ românesc pentru Basarabia erau : agricultură, viticultură, pomicultură, silvicultură. Un coleg al tatălui meu a scris apoi o celebră carte  de ampelografie. Acel autor al cărţii, pe nume Dvornic, un refugiat basarabean, nu a reuşit totuşi să avanseze mai mult de gradul de asistent la Institutul Agronomic din Bucureşti. Dar conducerea  Institutului Agronomic din Bucureşti a rămas extrem de mirată atunci când un profesor universitar american (şi totodată expert consultant pentru exploatările viticole din Napa Valley) a vizitat Institutul Agronomic din Bucureşti doar ca să stea de vorbă cu acel Dvornic, pe care îl considera drept unul dintre cei mai mari specialişti mondiali în ampelografie!

Titus Filipas

Impozitul forfetar şi Prima casă

La început am comentat la http://nastase.wordpress.com/2009/07/08/autostrazile-pentru-basescu-nu-au-nici-un-sens/ . Prin programele „Impozitul forfetar” şi „Prima casă”, se demonstrează ostensiv că „Guvernul Boc” este de fapt  „Guvernul Traian Băsescu”. Traian Băsescu ar fi zis odată, într-o „conversaţie de pahar” cu unii ziarişti (cel puţin asta e legenda urbană), că Modelul şi Sfătuitorul său este Marele Licurici. Iar „Impozitul forfetar” şi „Prima casă” se fac în mod clar după un model economic foarte eronat, dar pentru  Traian Băsescu acest model economic nu este greşit, pentru că el a fost iniţiat de Marele Licurici. Este vorba despre modelul economic Subprimes, care în fond a fost declanşatorul crizei economice mondiale actuale. Prin politica Fed de coborâre a ratei dobânzii directoare, banii cu dobândă mică au devenit uşor accesibili pe piaţa din SUA. În acord cu doctrina economică  a capitalismului românesc, banii uşor accesibili sunt folosiţi pentru crearea de IMM-uri (SMEs, în globish). În capitalismul românesc tradiţional, începând cu secolul XIX, se consideră că IMM-urile sunt motorul economiei.  Dar în acord cu doctrina economică  americană, consumul este motorul  economiei! Deci în mod foarte natural, –economic doctrinar  vreau să zic–, în economia SUA au apărut Subprimes, cu ele asociate creanţele imobiliare. Spuneam că  în acord cu doctrina economică  americană, consumul este motorul  economiei. Iar o casă este considerată produs de consum. Astfel, cel care vroia să îşi construiască o casă făcea un împrumut la o bancă, care dispunea de bani din abundenţă datorită politicii  Fed de coborâre a ratei dobânzii directoare. Persoana respectivă care “dorea să consume o casă”, pentru unii Prima Casă, pentru alţii chiar a două casă,   nu oferea garanţii cu valoare economică. Din cauza aceasta, acordarea împrumutului de către bancă respectivei persoane  reprezenta un risc financiar mare. În fine,  persoana respectivă oferea drept garanţie un act de ipotecă pe casa pe care o va construi.  [IPOTÉCĂ, din DEX: Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanţie de la debitor, în cazul când acesta nu îşi plăteşte în termen datoria.] Cum a apărut criza subprimes ? Datorită ideii de inovaţie financiară (vezi şi cazul Madoff), acel “act de ipotecă” intra  “la pachet” complex cu alte produse financiare simple într-un “produs financiar complex” oferit de bancă pe piaţa financiară pentru a fi cumpărat de altcineva, de “a treia parte” (un investitor  pe piaţa financiară). Era  şi ideea de diluare a riscului financiar, prin incorporarea acelei creanţe ipotecare de mare risc, într-un  pachet  de “produs financiar complex”, unde acel risc financiar şi foarte complex în principiu  se dilua. Mecanismul acesta financiar inovativ a mers în  prima fază, când banca solicitată de un consumator care dorea să îşi facă o locuinţă nouă, banca deci încheia mai întâi actele contractuale cu solicitantul. Mai departe, banca nici nu avea nevoie să dea din proprii bani din safe. Ea pur şi simplu incorpora acel act într-un “produs financiar complex” derivat şi punea acel produs la vânzare. La început se găsea un investitor, “a treia parte”, care să-l cumpere. Dar la un moment dat investitorii au realizat că acel “produs financiar complex” de fapt nu are valoare. Şi au încetat să mai cumpere. Astfel a dispărut piaţa pentru  aceste “produse financiare complexe”, a dispărut însuşi mecanismul prin care ele primeau un preţ în acord cu doctrina economică a lui Adam Smith. Criza de lichidităţi a apărut deoarece băncile nu au mai avut încredere una în alta, pentru că nicio bancă nu  ştia ce fel de inovaţii financiare, de creare de “produse financiare complexe”,  au făcut celelalte bănci. Însă  criza de lichidităţi  nu i-a lovit pe “consumatorii de case”,  ci a lovit întreprinderile economice. Doctrina economică a capitalismului românesc le-ar fi spus acelor decidenţi ultimi din lumea financiară americană: Folosiţi banii uşor accesibili prin politica Fed, pentru crearea de IMM-uri. Patronii de IMM-uri noi care vor reuşi, îşi vor construi case. Deşi era deja cunoscut eşecul doctrinar american în crearea de IMM-uri şi “consumul de case noi”, triada Băsescu-Pogea-Boc (eu cred că de fapt Emil Boc este nevinovat) s-a  lansat cu avânt proletar  în impunerea impozitului forfetar care a distrus IMM-urile  româneşti deocamdată firave, –cât se poate de normal, capitalismul românesc abia începe să renască–, dar în schimb a acordat credite generoase amatorilor de case noi, care de obicei aparţin “clientelei”.

Titus Filipas

Roşia Montană

Dezvoltarea economică tradiţională a României se bazează pe IMM-uri, nu pe super-proiecte (vezi http://www.romanialibera.ro/a155689/zece-super-proiecte-care-ar-putea-reinvia-economia-romaniei.html ). România are a tradiţie excepţională în managementul IMM-urilor, şi o experienţă execrabilă în managementul super-proiectelor,  amintiţi-vă epoca Nicolae Ceauşescu. Din cele zece super-proiecte prezentate, focalizez în mod special pe proiectul Roşia Montană. Valoarea aurului şi altor neferoase din zăcământ depăşeşte 10 trilioane de euroi. Un trilion înseamnă 1000 de miliarde. Cu scăderea valorii dolarului, toată lumea financiară cumpără acţiuni la companiile miniere de aur. China, despre ai cărei conducători nu s-ar putea spune că nu sunt inteligenţi, interzice investiţii străine în zăcămintele de aur din China, după cum interzice în mod expres vânzarea aurului chinezesc deja extras, altfel decât sub formă de bijuterii, deci aurul chinezesc nu merge la vânzare sub forma de lingouri! În fine, la Roşia Montană se acunde în fapt o bogăţie de o valoare imensă, în creştere cu o tendinţă exponenţială. Şi mai este un pericol uriaş implicat de o implementare a super-proiectului Roşia Montană : poluarea aquiferelor care alimentează cu apă de cea mai bună calitate Crişana şi o bună parte din Transilvania. Aici este vorba despre milioane de oameni, nu despre 4000 de persoane care au semnat la Roşia Montană. Să luăm exemplul Israelului, pentru care prioritate naţională o constituie protecţia aquiferelor !

Titus Filipas

Impozitul forfetar

Cu impozitul forfetar, ministrul Gheorghe Pogea reduce drastic numărul de IMM -uri din România. Or, economia de piaţă liberă funcţionează cu atât mai bine, cu cât numărul de IMM -uri este mai mare. Aceasta este o teoremă fundamentală din economia politică. Mai mult,   trebuie creat de urgenţă un cadru legislativ adecvat pentru ca IMM -urile să funcţioneze cât mai bine. Se ştie că IMM -urile sunt foarte dependente de cadrul legislativ. Baza relansării economice în România, şi condiţia prosperităţii în România este reprezentată tocmai de IMM -uri. Nu ştiu ce se înţelege prin “curăţirea pieţei”.  Cine este “doctrinarul economic”  al coaliţiei PDL/PSD ?   Idealul ce se urmăreşte a fi atins în economia de piaţă este echilibrul pieţei în condiţiile optimalităţii Pareto. Cum acţionează “curăţirea pieţei” în acest context ? Îl rog pe ministrul Gheorghe Pogea, ori pe acel  “doctrinar economic”  al coaliţiei PSD/PNL să fie  mai explicit. În “The Human Use of Human Beings”, cartea din 1950, Norbert Wiener scria cu premoniţia extraordinară a Internetului : “Societatea poate fi înţeleasă numai prin studiul mesajelor …” . Sunt o serie de mesaje pline de conţinut pe diverse foruri electronice ale ziarelor, dar şi pe bloguri, despre atitudinea ministrului Gheorghe Pogea faţă de IMM-uri. Le citeşte vreunul dintre oficialii responsabili din guvern, alcătuieşte o sinteză care să fie citită apoi de primul ministru ? Pentru oficialii PSD din guvern să amintesc  şi teoremele bunăstării sociale. Enunţurile lor pot fi implicate în sprijinul asertărilor scrise de forumişti şi de bloggerii care sunt întreprinzători în economie. Autorul acestei măsuri de „curăţire a pieţei” prin aplicarea impozitului forfetar uită condiţia de utilitate   marginală pentru toţi. Cam improbabil de realizat … Piaţa se poate curăţa numai dacă există un număr foarte mare de IMM-uri. Care nu pot funcţiona decât într-un cadru bine reglementat de stat în favoarea IMM-urilor. Se ştiu toate acestea la guvern ?

Titus Filipas