Posts Tagged ‘Ieronim’
februarie 20, 2009
Discursul de cauzalitate este unul extrem de dificil. Am spus aceasta mereu. Găsesc o nouă probă la adresa URL http://victor-roncea.blogspot.com/2009/02/analiza-ovidiu-hurduzeu-au-voie.html .
Întâlnesc fraza : “Nu distrugi idolii, dacă nu te desprinzi din gândirea cauzală.” Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune, cel puţin aşa se zice într-o piesă de teatru. În primul rând să spunem că, deşi scrisă pe româneşte, fraza aceea nu ţine de ortodoxia românească, ea ţine aproape de pravoslavismul rusesc. În al doilea rând (procedând cronologic), reamintim că în Evanghelia lui Ioan scrie : “La început a fost cuvântul.” Am spus aceasta în vernaculara românească, în străduinţă spre Vetus Latina sacră în care călugărul ilir Ieronim a scris Vulgata din Romania timpurie. Reamintesc că Romania timpurie se naşte prin Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212. În timpurile din Romania timpurie a fost alcătuită şi cartografia transmisă până la noi sub numele de releu Tabula Peutingeriana. Romania Orientală timpurie, cu toată legitimitatea drepturilor regaliene care decurg din Constituţia lui Caracalla de la 212 AD, era populată de iliri şi traco-daco-moesi ‘socii’ – alizaţi. Procesul de ‘socii’ – alizare din Peninsula Balcanică este întrerupt de huni pe la mijlocul veacului V. De aceea slavii de sud care invadează Peninsula Balcanică în secolul VII, şi îi umplu rîurile de sânge cu genocidul autohtonilor, nu vor mai fi ‘socii’ – alizaţi.
Una dintre performaţele pe care trebuie să le atingă o vernaculară pentru a putea trece în categoria limbajelor sacre este construirea discursului de cauzalitate. Ortodoxia este, mai ales, o victorie a spiritualităţii. Iar discursul de cauzalitate corect înseamnă, categoric, izbânda Spiritului.
Titus Filipas
Etichete:212 AD, Caracalla, Constituţia Antoniniană, discursul de cauzalitate, Evanghelia lui Ioan, Ieronim, La început a fost cuvântul, Limba Română, ortodoxia românească, Romania timpurie, Tabula Peutingeriana, Titus Filipas, Victor Roncea, Vulgata
Publicat în Uncategorized | Leave a Comment »
august 6, 2008
Expresia ‘Călugării sciţi’ desemnează o categorie culturală. În articolul ‘Scythian monks’ din Wikipedia, scrie în mod expres ‘The name Scythian does not refer to ethnicity’. Ieronim şi Dionisie cel Mic erau ‘Călugări sciţi’. Mai clar, sintagma defineşte cărturarii din secolele IV, V, VI, născuţi în Peninsula Balcanică şi care scriau în limba latină.
Titus Filipas
Etichete:categorie culturală, Călugarii sciţi, Dionisie cel Mic, Ieronim, limba latină, Peninsula Balcanică, Scythian does not refer to ethnicity, Scythian monks, Titus Filipas, Wikipedia
Publicat în Uncategorized | Leave a Comment »
iunie 9, 2008
Nu ştiu de ce unii batjocoresc România şi îi spun românika. România are o istorie care începe la Anul Domnului 381 cu sintagma-sigiliu Nova Roma. Care presupunea implicit existenţa unui Novum Latium în peninsula balcanică, format prin ‘socii’—alizarea* traco-daco-moesilor şi ilirilor. La anul 378, istoricii spun, muriseră ultimii romani autentici din Balcani în bătălia de la Adrianopole. Moarte şi naştere. Recunoaşteţi binomul? Este o deconstrucţie: „tensiune a memoriei, a fidelităţii, a păstrării tradiţiei, şi în aceleaşi timp a noutăţii absolute şi a rupturii” (Derrida). Istoricii occidentali caută de la acel moment din Romania Orientală patronat de Sfinţii Ierarhi cappadocieni începutul unei civilizaţii a excelenţei. Cassiodor scria despre ‘socii’—alizarea traco-daco-moesilor şi ilirilor într-o carte pierdută. Iordanes, un got civilizat, avusese trei zile acces la cartea lui Cassiodor. Transfigurează acea informaţie într-o carte despre ‘socii’—alizarea goţilor. Ştim acum că Zero-ul nu a fost inventat de indieni, nici de arabi, ci de un călugăr scit din Romania Orientală pe nume Dionisie cel Mic. Singura lui biografie credibilă a fost scrisă de Cassiodor. Contra Reforma are succes pentru că îşi întoarce privirea înspre civilizaţia excelenţei din Romania Orientală, vezi liturghia Tridentină bazată pe Vulgata scrisă de călugărul ilir Ieronim animat de predicile Sfîntului Ierarh Grigore Teologul (Bogoslovul) pe care îl ascultase în anul 381 vorbind la Constantinopol. Tot Contra Reforma creează conceptul politic Romania Neoacquistica. Pohta lui Mihai Viteazul care unifica principatele este integrată acestui concept.
*Această ‘socii’—alizare a fost făcută posibilă de cadrul constituţional creat în Imperiul Roman prin Constituţia Antoniniană de la 212 AD. Cadrul generos al constituţiei lui Caracalla transformă Imperiul Roman în Romania. La Anul Domnului 285, Diocletian împarte Imperiul în Romania Orientală şi Romania Occidentală. Istoricii de la Oxford University consideră că istoria modernă a Occidentului începe la 285 AD.
Titus Filipas
Etichete:378AD, 381AD, Adrianopole, ‘socii’—alizare, Balcani, Cassiodor, Constantinopol, Contra Reforma, Deconstrucţie, Dionisie cel Mic, Grigore Teologul, Ieronim, liturghia Tridentină, Mihai Viteazul, Novum Latium, Pohta, Romania Neoacquistica, Romania Orientală, Sfinţii Ierarhi cappadocieni, Titus Filipas, Vulgata
Publicat în Uncategorized | Leave a Comment »
aprilie 22, 2008
Karl Marx citea în Biblioteca din British Museum, care alături de universităţile Oxford şi Cambridge constituiau triada supremă de surse intelectuale din Anglia. Cărţile lui Karl Marx erau extrem de bine documentate şi construite. Apoi, el cita copios din Destutt de Tracy, adică din aceleaşi texte care formaseră şi gândirea ‘pruncilor români’ Ioan Eliade Rădulescu şi Petrache Poenaru. Ar fi necesară o discuţie specială a scrierilor lui Marx despre români. În atmosfera aceea intelectualistă de excepţie a vremii când studia Karl Marx, se reluase abordarea istoriei în demersul dacoman-protocronist iniţiat de John Locke şi de sir Isaac Newton într-un celebru dialog epistolar. În acord cu sir Isaac Newton, împăraţii romani care cuceriseră provincia Dacia Felix întruchipau călăreţii Apocalipsului. Mai mult, seriosul Isaac Newton începea numărătoarea anilor până la Sfârşitul lumii de la luptele lui Domitian cu Decebal! Dar pe vremea lui Karl Marx, –cum este la Oxford University şi în prezent–, debutul convenţional pentru lumea modernă este fixat la 285AD, anul când Diocletian împarte imperiul în Romania Occidentală şi Romania Orientală.
Rusofobia din prima tinereţe a lui Karl Marx a fost augmentată prin achiziţionarea acestei informaţii. Dreptul autoasumat al Rusiei de a prelua moştenirea Nova Roma de fapt nu exista! În scrierile lui Marx despre români se analizează conflictul dintre ruşii nedemni şi mincinoşi, şi neolatinii demni şi greu persecutaţi din Romania Orientală.
Neolatinii din Latium Novum provin din „socii” – alizarea ilirilor şi a traco – daco – moesilor. Unul dintre aceştia, călugărul Ieronim, scrise Vulgata*. Lăudată peste mileniu de savantul Roger Bacon. Adoptată ca text constituţional fundamental pentru Romania Neoacquistica, sinteza vechilor Romanii.
Titus Filipas
*Vulgata lui Ieronim poate fi considerată şi un text de literatură stră-română. Cel puţin acesta este punctul de vedere al protocronismului.
Etichete:285AD, „socii” – alizare, British Museum, Cambridge, călăreţii Apocalipsului, Dacia Felix, Destutt de Tracy, Diocletian, Domitian, Ieronim, iliri, Ioan Eliade Rădulescu, Isaac Newton, John Locke, Karl Marx, Latium Novum, Nova Roma, Oxford, Petrache Poenaru, protocronism, Roger Bacon, Romania Neoacquistica, Romania Occidentală, Romania Orientală, Rusia, Titus Filipas, traco – daco – moesi, Vulgata
Publicat în Uncategorized | Leave a Comment »
martie 28, 2008
Găsesc pe adresa din blogosferă:
http://danutm.wordpress.com/2008/03/26/evanghelicii-intre-liberalism-si-fundamentalism-ii/
articolul purtând titlul: “Evanghelicii intre liberalism si fundamentalism”.
Cred, mereu prea naiv, că toţi aceia care mai scriu pe blogosfera românească trebuie să respecte adiţional, chiar obligatoriu, nu doar opţional, Limba Română ! Pentru că titlul acesta de articol pe care îl scrie danutm introduce evidentă confuzie lingvistică, m-am simţit obligat să postez pe blogul domniei sale o corecţie necesară :
“Antonimul fundamentalismului este nihilismul. Vezi si: https://blogideologic.wordpress.com/2007/12/16/urma-drumului-nostru/ Cu stima,/Titus Filipas”
Răspunsul lui danutm a fost unul neobişnuit. Mă învinuieşte imediat că sînt un fundamentalist terorist (sic!). Mai adaugă : “Va rog totusi sa fiti decent si sa nu va mai faceti publicitate aici.”
Pe lângă “întrebarea retorică”, există şi “invitaţia retorică” spre citirea unor texte româneşti pe un alt blog, domnule danutm. Oricum, “invitaţia retorică” nu este probă de terorism, it’s a long way to Guantanamo!
Insist totuşi, ca bun ortodox român, să mai postez un comentariu lămuritor: “Este vorba despre Limba Română corectă. Antonimul de la fundamentalism nu este liberalismul, ci nihilismul. A fost propoziţie sintetică, nu opinie.”
Ce a a priceput domnul danutm se vede din răspuns:
“Aparentele inseala, domnule Filipas. Probabil tocmai pe aceasta ati mizat. Ar fi insa naiv sa ne lasam pacaliti de ele.”
Implacabil acest domn danutm. Conchid şi eu, abia acum, că evanghelicii manifestă dispreţ faţă de propoziţiile sintetice.
În măsura în care evanghelicii îi resping pe Sfinţii Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, ei nu au asimilat nici dogma corectă a Sfintei Treimi. Tragedia americană, ne zicea pe vremuri subliminal romancierul Theodore Dreiser (1871–1945), se ascunde în proliferarea ciclică a sectelor care nu cred în dogma Sfintei Treimi din secolul IV. În finele peliculei Close Encounters of the Third Kind, Steven Spielberg (nu este un evanghelic, ştiu!) comitea un flagrant act de incultură, forţându- i pe oamenii îmbarcaţi pe un starship construit de Aliens a primi ultima absolvire de la preoţi de rit vechi. Dar sacerdotul creştin, –impresionant redat de filmul lui Spielberg–, trebuia să creadă în dogma Sfintei Treimi, Holy Trinity de uzăm anglicismul. Aceasta doctrină a cugetării teologice din biserica orientală a veacului marcat de lucrarea filosofilor cappadocieni Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Sfântul Ierarh Grigore Nazianzus (Bogoslovul) şi Sfântul Grigore de Nyssa este o teorie a înDumnezeirii, adică a Spiritului, Omului şi Creaţiei, o teorie ce exclude posibilitatea existenţei unor ETI, a unor extra – tereştri inteligenţi (Extra Terrestrial Intelligences). Vedem incorporat acelaşi Spirit ce exclude din lume personajele de ficţiune Aliens, –nu doar ca probabilitate, dar mai ales ca plauzibilitate şi posibilitate!–, într-un principiu formulat în secolul XX de fizicianul experimentator şi teoretician Enrico Fermi (1901-1954), un om de ştiinţă de confesiune catolică, educat în respectul pentru messa tridentină – liturghia bazată pe Vulgata călugărului scit Ieronim din Romania Orientală.
Titus Filipas
Etichete:Aliens, Antonim, Close Encounters of the Third Kind, confuzie lingvistică, creaţie, Dispreţ, Enrico Fermi, ETI, Evanghelici, fundamentalism, Grigore Bogoslovul, Grigore de Nyssa, Holy Trinity, Ieronim, nihilism, om, Propoziţie sintetică, Romania Orientală, sacerdotul creştin, Sfînta Treime, Sfinţii Ierarhi, spirit, Steven Spielberg, Theodore Dreiser, Titus Filipas, Tragedia americană, Vasile cel Mare, Vulgata
Publicat în Uncategorized | Leave a Comment »
martie 5, 2008
Tragedia americană, ne zicea subliminal romancierul Theodore Dreiser (1871–1945), se ascunde în proliferarea ciclică a sectelor care nu cred în dogma Sfintei Treimi din secolul IV. În finele peliculei Close Encounters of the Third Kind, Steven Spielberg comite un flagrant act de incultură, forţându- i pe oamenii îmbarcaţi pe un starship construit de Aliens a primi ultima absolvire de la preoţi de rit vechi. Dar sacerdotul creştin, –impresionant redat de filmul lui Spielberg–, trebuia să creadă în dogma Sfintei Treimi, Holy Trinity de uzăm anglicismul. Aceasta doctrină a cugetării teologice din biserica orientală a veacului marcat de lucrarea filosofilor cappadocieni Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Sfântul Ierarh Grigore Nazianzus (Bogoslovul) şi Sfântul Grigore de Nyssa este o teorie a înDumnezeirii, adică a Spiritului, Omului şi Creaţiei, o teorie ce exclude posibilitatea existenţei unor ETI, a unor extra – tereştri inteligenţi (Extra Terrestrial Intelligences). Vedem incorporat acelaşi Spirit ce exclude din lume personajele de ficţiune Aliens, –nu doar ca probabilitate, dar mai ales ca plauzibilitate şi posibilitate!–, într-un principiu formulat în secolul XX de fizicianul experimentator şi teoretician Enrico Fermi (1901-1954), un om de ştiinţă de confesiune catolică, educat în respectul pentru messa tridentină – liturghia bazată pe Vulgata călugărului scit Ieronim din Romania Orientală.
Titus Filipas
Etichete:Aliens, Close Encounters of the Third Kind, creaţie, dogma Sfintei Treimi, Enrico Fermi, ETI, Ieronim, Messa Tridentină, om, Religie, sacerdotul creştin, Sfântul Grigore de Nyssa, Sfântul Ierarh Grigore Bogoslovul, spirit, starship, Steven Spielberg, Theodore Dreiser, Titus Filipas, Tragedia americană, Vasile cel Mare, Vulgata
Publicat în Uncategorized | Leave a Comment »
februarie 10, 2008
Scăpărând cremenea ce aprindea gratuit rugul înălţat pentru volatilizarea bietului Dascăl Simion, biv-vel-vornicul vroia să şteargă « ocara » adusă neamului românesc. Paradigma instituită de Miron Costin asupra « interpolărilor », acţionând ca nemilos Auto da Fe, s-a impus în cultura noastră. Fără justificare logică, fără drept de apel la judecata istoriei. Dar Simion Dascălul nu face simple adnotări care pot fi şterse prin efort de voinţă bine orientat. Să nu uităm că în secolul XVII apare în Europa Occidentală prima revistă ştiinţifică ! Iar adnotările copiştilor din secolul XVII pe cronici moldave sunt de facto primele Note Ştiinţifice ale unor istoriografi români. Acele ‘Interpolări’ trasează schiţa unui prim ‘Discurs despre România’.
Caracterizarea abruptă făcută Dascălului Simion de către marele vornic Miron Costin arată şi încălcarea echităţii intergeneraţionale în grupul de reflecţie moldav. Paradigmele consacrate sunt simboluri, iar « frivolitatea constă în a fi mulţumit cu simbolurile » (apud Derrida). Astfel, ne îngăduim să judecăm că verdictul pus de biv-vel-vornicul Miron Costin asupra Dascălului Simion a devenit frivol. Calea regală inaugurată de Jacques Derrida (1930–2004) în « Arheologia frivolului », prin recitirea textelor lui Condillac (1715-1780), este imperios cerută de cartografierea culturii şi istoriei româneşti începând cu Vulgata lui Ieronim, apoi a celorlalte documente latineşti străromâne din Romania Orientală. Interpolările lui Simion Dascălul adaugă valoare în punctul critic al discursului unde se face inflexiunea de la « Romania », la « România ». Analiza oricărui gen de tranziţii este într – adevăr dificilă. De aici rezultă conflictul interpretării aceluiaşi eveniment la Simion Dascălul, şi la Miron Costin. Titus Filipas
Etichete:Analiza tranziţiilor, Arheologia frivolului, Auto da Fe, Condillac, Derrida, Echitate intergeneraţională, frivolitate, Ieronim, inflexiune, interpolări, Miron Costin, Paradigme, Romania Orientală, simboluri, Simion Dascălul, Titus Filipas, Vulgata
Publicat în Uncategorized | Leave a Comment »
februarie 5, 2008
Când domnul Cristian Pârvulescu scria în ziarul România liberă din 11 octombrie 2007: ‘În 1860 era înfiinţată Universitatea din Iaşi, urmată în 1864 de cea din Bucureşti şi, în 1872, dar în Imperiul austro-ungar de cea de la Cluj’, domnia sa arăta fie ignoranţă crasă, fie se lansa în periculoasă pledoarie abia voalată pentru Kakania, idea care a ucis Hungaria Neoacquistica. Iuliu Maniu mai percepea încă pozitiv Hungaria Neoacquistica, deşi pentru politicienii maghiari ideea Neoacquistica fusese eutanasiată în Compromisul de la 1867. ‘Elita maghiară’ luptase din greu pentru acel Ausgleich ucigaş care instaurase regimul ‘K und K’, monarhia duală pe care scriitorul Robert Musil o numea Kakania. Iuliu Maniu nu dorea Kakania, ci Hungaria Neoacquistica. După 1867, Kakania a înlocuit Hungaria Neoacquistica. În realitate universitatea europeană de la Cluj nu datează din anul 1872, cum afirma profesorul Cristian Pârvulescu al Universităţii din Bucureşti, ci a fost creată în Epoca Luminilor. Universitatea europeană de la Cluj a fost ctitorită de iezuiţi, nu de maghiari, necum de regele Ferdinand al României Mari ! Student la colegiul universitar iezuit de la Cluj a fost cărturarul nostru Petru Pavel Aron. Acela care de la anul 1760 la anul 1761 traducea Vulgata într- o vernaculară românească de excepţie. Petru Pavel Aron refăcea astfel un magnific arc cultural peste timp. Într- adevăr, puţini universitari mai ştiu acum că Vulgata a fost pusă în limba latină de călugarul scit Ieronim, care pe la 381 AD învăţa la Constantinopol dogma Bisericii Orientale ascultând predicile Sfântului Ierarh Grigore Bogoslovul. Puţini universitari ştiu că acest text al Vulgatei în limba latină face parte din capitolul de literatură străromână al culturii noastre! Puţini universitari mai ştiu că Vulgata a fost textul care asigura succesul Contra Reformei promovate de iezuiţi. Tocmai pentru că era centrat pe ceea ce se cheamă cunoaşterea prudenţială, eliminată brutal de comunişti prin reforma învăţământului de la 1948, spiritul academic iezuit trebuie resuscitat şi insuflat nu doar la universitatea din Cluj, ci şi în toate celelalte universităţi româneşti. Mai bănuiesc ca insistenţa etnicilor maghiari pe o discriminare de tip apartheid în viata universitară şi culturală din România se datorează exclusiv dorinţei lor egoiste de a reţine numai pentru ei moştenirea întemeierii culturale iezuite. Ca şi cum ar mai fi posibilă în zilele noastre instituirea unui apartheid cultural în inima Europei! În treacăt fie adăugat, cred că un model fiducial ce ar asigura eficienţa transformării învăţământului superior în România ar putea fi Santa Clara University, excelenta universitate iezuită postmodernă din Silicon Valley, sau, de ce nu? chiar acea şcoala academică iezuită înfiinţată la Cluj, unde limba de predare a disciplinelor din curriculum era latina scolastică a lui Anselme, o limbă unificatoare în Europa intelectuală. Şi mai întrebăm, fără vreo umbră de maliţiozitate, nu era chiar acea veche şcoală academică de la Cluj, iezuită şi latinistă, modelul fiducial din visul marelui cărturar român August Treboniu Laurian ? Bogdan Petriceicu Haşdeu respingea invenţiile lingvistice propuse de latinişti pe motivul bine întemeiat ca ele nu ţineau de un lexicon generativ, ci de unul macaronic. După expulzarea iezuiţilor, –forţată de extremismul maghiar–, şcoala universitară de la Cluj ajungea macaronică peste noapte. Atât de macaronică, încât sfârşea prin a deveni universitate maghiară. Hai să vedem cum era percepută acea universitate pur maghiară de la Cluj, fondată la anul 1872 dar lăudată şi acum de politologul Cristian Pârvulescu. Cum era percepută de către un român inteligent forţat să înveţe la universitatea europeană barbar desfigurată de aşa-numita ‘elită intelectuală maghiară’? Poetul George Coşbuc antama la acea universitate studii de filosofie, însă renunţă dezamăgit şi conchide : ‘Nu cerceta aceste legi, / că eşti nebun când le- nţelegi”. Era concluzia lui George Coşbuc despre falsa calitate a textului scolastic în limba maghiară care îl forţa la alienare.Titus Filipas
Etichete:1867, 381 AD, alienare, apartheid, August Treboniu Laurian, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Compromisul, Contra Reforma, Cristian Pârvulescu, Curriculum, Epoca Luminilor, George Coşbuc, Hungaria Neoacquistica, Ideologia Şcolilor Centrale, Ieronim, Iuliu Maniu, K und K, Kakania, latina scolastică, latinist, literatura străromână, macaronic, model fiducial, Petru Pavel Aron, Robert Musil, România liberă, Santa Clara University, Sfântul Ierarh Grigore Bogoslovul, Silicon Valley, Titus Filipas, universitate iezuită postmodernă, Universitatea din Cluj, Universitatea din Iaşi, Vulgata
Publicat în Uncategorized | Leave a Comment »
decembrie 28, 2007
Scrisul profesoarei universitare clujene Ruxandra Cesereanu : ‘Ceea ce a contat şi într-un caz şi într-altul a fost demersul istoric, juridic şi moral, în primul rând, ambele Rapoarte Finale legate de cazul românesc nefiind infailibile, ci perfectibile.’ (în România liberă de Vineri, 26 octombrie 2007, despre holocaust şi comunism), se află sub semnul culturii generale, criticat până şi de domnul Horia Roman Patapievici, format la Universitatea din Bucureşti care îşi spune cuvântul. Fraza Ruxandrei Cesereanu nici măcar nu este închegată bine pe româneşte! Această Universitate Babeş-Bolyai este moştenitoarea duhului strâmb al Universităţii din 1872 improvizată după ce spiritul Neoacquistica fusese eutanasiat prin Ausgleich? Autentica universitate europeană de la Cluj a fost ctitorită de iezuiţi în Epoca Luminilor, nu de “elita maghiară” la 1872, necum la anul 1919 de regele Ferdinand ! Student la colegiul universitar iezuit de la Cluj a fost cărturarul nostru Petru Pavel Aron (1709- 1764). Care de 1a anul 1760 la anul 1761 traducea Vulgata într- o vernaculară românească de excepţie. Petru Pavel Aron refăcea astfel un magnific arc cultural peste timp. Într- adevăr, puţini universitari mai ştiu acum că Vulgata a fost pusă în cuvintele latinei aspre din Romania Orientală de călugărul scit Ieronim (342 -419). Acela care pe la 381 AD învăţa la Constantinopol dogma Bisericii Orientale ascultând predicile Sfântului Ierarh Grigore Bogoslovul. Puţini universitari ştiu că acest text al Vulgatei în limba latină face parte din capitolul de literatură străromână al culturii noastre! Puţini universitari mai ştiu că Vulgata a fost textul care asigura succesul Contra Reformei promovate de iezuiţi. Tocmai pentru că era centrat pe ceea ce se cheamă cunoaşterea prudenţială, eliminată brutal de comunişti prin reforma învăţământului de la 1948, spiritul academic iezuit trebuie resuscitat nu doar la universitatea din Cluj, ci şi în toate celelalte universităţi româneşti. Inspirat de exemplul vicarului greco- catolic Petru Pavel Aron, poetul George Coşbuc antama în 1884 la acea universitate strâmbă din Cluj studii de filosofie, însă renunţa dezămagit şi conchidea: ‘Nu cerceta aceste legi, / că eşti nebun când le- nţelegi’. Era verdictul lui Coşbuc despre falsul text scolastic ce îl forţa la alienare. Ce înseamnă generalităţile despre ‘demersul istoric, juridic şi moral’ ? Ruxandra Cesereanu confundă metodologiile cu abordarea. Oricum, în timpul post modern demersul nu poate să fie decât conceptual ascendent (bottom – up) sau conceptual descendent (top- down), iar alegerile specificate prin judecăţi de valoare ! Trebuie să spunem noi aceste, nu trebuia să le zică un profesor din Cluj ? Titus Filipas
Etichete:1872, Ausgleich, comunism, demersul conceptual ascendent, demersul conceptual descendent, Epoca Luminilor, George Coşbuc, Holocaust, Ieronim, Iezuiţi, Neoacquistica, Petru Pavel Aron, Romania Orientală, Ruxandra Cesereanu, Sfântul Ierarh Grigore Bogoslovul, Titus Filipas, Vulgata
Publicat în Uncategorized | Leave a Comment »