Pierre Laromiguière

La vremea lui, Pierre Laromiguière (1756 – 1837) a fost cel mai bun propagandist al filosofiei Ideologilor primari (caracterizată drept “ultima dintre filosofiile clasice” de către Michel Foucault). Pierre Laromiguière adaugă el însuşi valoare la Ideologia primară, insistând asupra noţiunii de ATENŢIE. Herbert Simon (1916 – 2001) consideră ATENŢIA ca pe o resursă rară, deci ea are şi o valoare economică. Există şi conceptul managerial chemat ‘economia atenţiei’ (Attention economics) care aplică teoria economică.
Titus Filipas

Google contra “centralei securităţii”

Scriam pe un fir de pe blogul Adrian Năstase, –nu mai fac trimiterea la adresa URL–, în septembrie 26, 2009 la 5:06 pm, @ Aya […] De când ati intrat voi aici, calitatea limbajului s-a degradat. Vreau sa va reamintesc ca gramatica româneasca tiparita în anul 1828 la Sibiu ne-a extras din epoca fanariota si a facut posibila o civilizatie româneasca moderna. Fernand Braudel are sintagma celebra: „Grammaire des civilizations”, Gramatica de la Sibiu a fost influentata de gramatica filosofica a lui Condillac, si de gramatica lui Destutt de Tracy. Ideologia primara pe care au construit-o se trage din iluminismul francez. În Scoala de la Sfântu Sava, tocmai acea ideologie primara a generat ideologia nationalismului românesc. Dupa ce Lioncik Tismenetki si-a batut joc de limba româna în perioada 1940-1941 în Basarabia rupta din România prin pactul Ribbentrop-Molotov, Vladimir Tismaneanu nu a facut un minim efort în Raportul Tismaneanu sa construiasca o punte spre traditia europeana din ideologia nationalismului românesc. Îl citeaza pe undeva în Raport, Vladimir Tismaneanu pe Destutt de Tracy ? Nu ! Si trebuia sa faca aceasta ! Daca nu, îi considera pe dascalii nostri de rumânism niste înapoiati. Sansa noastra ca natiune au fost geniile din secolul XIX care au salvat limba româna de la pieirea anuntata cu un grotesc exces de anticipare de catre Voltaire în secolul XVIII, iar acum de articole din Britannica si carti de la editura Humanitas. La fel cum în secolul XIX am fost salvati în „cuget si simtiri” de Ideologia Scolilor Centrale (ideologia Destutt de Tracy), de senzualismul psihologic si senzualismul pedagogic al lui Condillac, de iluminismul industrial scotian si de ideologia clasica germana (incorporate în spiritul de la Junimea), acum trebuie salvat limbajul românesc unde fiecare cuvânt trebuie vazut ca un concept de marketing, si rescrisa o doctrina economica româneasca unde fiecare produs oferit pe piata trebuie vazut ca purtator de sens lingvistic. Evolutia lingvistica în lume este clara: reductia numarului de vernaculare. Nu cred în victoria vreunei lingua franca, fie si globish. Civilizatia româneasca este scrisa ca gramatica generativa, acesta este avantajul nostru. Începem sa scriem echivalentul Gramaticii de la Sibiu pentru secolul XXI. Este un program de munca imens în fata noastra, esential este sa nu îl abordam în stilul phatic al culturnicilor de elita. Produsul industriilor noi cuprinde un 1/Concept, incorporeaza o 2/Metoda, mai mult, produsul incorporeaza 3/Informatie, fiind chiar vector de informatie precum Cuvântul, si în mod necesar si evident, produsul industrial are o 4/Utilitate si are o 5/Calitate. De ce am folosit litere mari ? Pentru initierea unui proces de brainstorming.

La care Aya spune, pe septembrie 26, 2009 la 9:23 pm : @ Blogideologic / UN SEMNAL PERICULOS IN POSTAREA TA: INTENTIA DE MUTILARE A LIMBII (”NOVLIMBA” DE TIP ORWELL!) In finalul aberantei tale postari (asa-zisa replica pe care mi-ai adresat-o si mie, in “septembrie 26, 2009, 5:06 pm”- exista un fragment care indica, fara putinta de tagada, ca intre fascism (totalitarismul negru- pe care il sustii pe fatza) si comunism (totalitarismul rosu) nu exista nici o diferenta de fond si nici de moduri de actiune, dar numai de culoare a hainei. Mie imi indica un semnal foarte periculos! Punctual, fragmentul final (sustinut, in mod sigur, de vulgata fascizanta careia ii apartii) este, pe fond (subliniez, pe fond) replica fidela a modului de actiune specific khmerilor rosii (culoarea sumata indica tipul de haina totalitara) in perioada revolutiei lui Pol Pot. Ceea ce s-a intamplat in Cambodgia acelor ani- inclusiv crima culturala si mutilarea limbii- isi gasesc corespondentul intr-o idee din postarea ta (de fapt, ar trebui sa iti multumim caci, astfel, aflam ce au de gand fascistii ascunsi sub diverse “bloguri ideologice” in Romania). Reproduc, in paralel, acel fragment din postarea ta si sinteza a ceea ce s-a intampalt cu limba cambodgiana, in perioda lui Pol Pot (culmea, tot sub “indrumarea” unui colectiv de cunsocatori in domeniu, cum sugerezi si tu ca ar trebui sa se intample cu romana). Fragmentul referitor la cambodgieni este dincolo de orice dubiu valoric, caci apartine unui erudit- in acelasi timp, militant al atitudinii anti- totalitare, indiferent de culoarea totalitarismului (negru, rosu, verde). Iata ceea ce propui, privind mutilarea limbii romane, “adaptarea” ei la discursul dorit de vulgata careia ii apartii (un alt fel de novlimba, cum spunea Orwell!): “limbajul românesc unde fiecare cuvânt trebuie vazut ca un concept de marketing, si rescrisa o doctrina economica româneasca unde fiecare produs oferit pe piata trebuie vazut ca purtator de sens lingvistic. (…) Începem sa scriem echivalentul Gramaticii de la Sibiu pentru secolul XXI. Este un program de munca imens în fata noastra, esential este sa nu îl abordam în stilul phatic al culturnicilor de elita. Produsul industriilor noi cuprinde un 1/Concept, incorporeaza o 2/Metoda, mai mult, produsul incorporeaza 3/Informatie, fiind chiar vector de informatie precum Cuvântul, si în mod necesar si evident, produsul industrial are o 4/Utilitate si are o 5/Calitate. De ce am folosit litere mari ? Pentru initierea unui proces de brainstorming.” Iata sinistrul petrecut cu limba cambodgiana (transformata, printr-un proces de mutilare, asemanator cu cel “propus” de jalnicul tau creier fascist, in falsa “limba khmera”).

Să selectăm din fragmentul înfierat de tine termenii principali. şi să-i trecem în English. Rezultă : Product Concept Method Information Utility Quality. O căutare cu Google dă +aproximativ 13.400.000 pentru Product Concept Method Information Utility Quality. +

Am privit fugar în primele 30 de lucrări listate, şi nu am găsit vreo trimitere la “fascism”, “fascist” şi “khmer rouge”. Dacă tu vrei să umpli “butoiul danaidelor”, eşti liberă să te osteneşti.  

Mă bănuieşti de “INTENTIA DE MUTILARE A LIMBII (”NOVLIMBA” DE TIP ORWELL!). La începutul blogului mă prezentam : “Sînt un scriitor de tutoriale, un technical writer pentru dezvoltarea durabilă în România. Rezolvarea problemelor cu obiective multiple, aşa cum este într-un mod special dezvoltarea durabilă, cere în oricare etapă evaluări-şi-echivalări-optime-prin-compromis, sintagma aceasta în limba română se scrie pe scurt tradeoffs în limba engleză.” Evident, în cadrul unui stat naţional unde există o limbă dominantă, dar care nu intră în categoria „limbajelor sacre“ moderne, contemporane, chiar post-moderne, deci aflată numai în statutul de „vernaculară“ — limbaj purtător de informaţie foarte puţin relevantă pentru lumea post-modernă în care trăim — cum poţi să exploatezi oferta reală a „masei critice“ în cunoaşterea teoretică, tehnico-productivă şi în cunoaşterea prudenţială până la producerea unei deplasări de paradigmă în societate ? O naţiune devine bogată numai când stăpâneşte perfect cele trei tipuri de cunoaştere: ştiinţa dezvoltării durabile este situată la intersecţia lor.   Dintr-o parcurgere rapidă („răpede privire“) a bibliografiei domeniului, devine limpede că ştiinţa dezvoltării durabile face apel la o multitudine de concepte, într-o agregare de mare rafinament intelectual. Asemenea tipuri de gândire constituie privilegiul unor perioade de pace, conjugate cu o criză societală reală. Ştiinţa dezvoltării durabile propune căi de stopare a degradării mediului, soluţii ideologice primare care pot să fie credibil înscrise pe o listă de alternative aflate dincolo de „globalizarea“ pe care economistul Joseph Schumpeter (1883-1950) — care a predat la universităţile din Cernăuţi şi Harvard –, o numea „distrugere creativă“. Depozitarele majore de informaţie cu semnificaţie antropică, societală, umană, aşa-numitele „limbaje sacre“, sunt la ora actuală limba engleză şi limba franceză. Jucând acelaşi rol pe care-l aveau în antichitatea civilizaţiei mediteraneene „greaca“ şi „latina“, iar în India Evului Mediu — „sanskrita“. Deci este clar că apelez la Oldspeak, iar nu la Newspeak, cum acuzi tu. Eşti prea categorică în acuzaţii nefondate. Bănuiesc că aşa era toată “familia” de alogeni de la centrala securităţii  din Bucureşti în anul 1956.

Titus Filipas

Ideologia Partidei Naţionale din România

Ideologia primară a fost inventată în puşcăriile Terorii din Marea Revoluţie franceză.  După deschiderea thermidoriană, Destutt de Tracy a fost eliberat, şi ideologia lui influenţează răsăritul european ajungând până la Gheorghe Lazăr, Ioan Eliade Rădulescu, Petrache Poenaru şi Eufrosin Poteca (bunic al lui Constantin Rădulescu-Motru, creator de sistem filosofic în limba română prin utilizarea “filosofiei ca slujnică a teologiei” după exemplul marilor Părinţi ai Bisericii din secolul IV). Deja în secolul XIX apar primele ideologii deformate, mutante, deviante: ideologia iudeo-creştină şi ideologia comunistă (simultan, şi nedespărţită la început de aceasta, apărea ideologia sionistă). După ce ideologia sionistă se desparte oficial de ideologia comunistă, iată că sub influenţa ideologiei sioniste apare şi ideologia extrem de periculoasă şi de agresivă a panslavismului, care vieţuieşte şi acum, se manifestă şi pe blogul fostului prim-ministru Adrian Năstase, unde Mihai Eminescu este numit Eminovici, ca şi cum linia directoare a lui  Iosif Vulcan în cultura română nu merită a fi luată în seamă!

În fine, de la acel moment amintit din secolul XIX, ideologia sionistă şi  panslavismul pravoslavnic generează ceea ce un autentic şi actual ideolog de stânga precum Andrei Marga proslăveşte : ideologia iudeo-creştină, invenţie mistificatoare. Ideologia lui Destutt de Tracy, de asemenea filosofia şi pedagogia senzualistă a lui Condillac (ideolog primar avant la lettre), influenţau ideologia Partidei Naţionale din România. Am mai spus şi repet, vezi http://nastase.wordpress.com/2008/11/17/tratament-consensual-sau-paleative-ieftine/ , ideologia în care îmi pare a crede domnul Adrian Năstase este de facto  continuatoarea ideologiei Partidei Naţionale din România. 

Titus Filipas

Swiss Army Knife

Deci sistemul educaţional românesc este “ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”, conchide comisia Mircea Miclea. Raportul  comisiei Mircea Miclea este bla, bla, bla… pentru cei care ştiu româneşte. Domnul Mircea Miclea pretinde că este psiholog. În psihologie şi educaţie, savantul Mircea Miclea înlocui  modelul etologic al omului bazat pe reflexele câinelui  lui Pavlov, cu modelul robotic  al omului văzut ca un Swiss Army Knife de funcţii cognitive.

Mircea Miclea este ministrul Educaţiei care a insistat pe importanţa testelor şcolare. Reamintim că la teste se propun şi răspunsurile, dintre care trebuie ales cel corect. Or, aceasta introduce o perturbare inacceptabilă în modul de gândire, pentru că induce subliminal ideea perversă că toate răspunsurile propuse ar avea statut egal în cultură. În realitate, despre celelalte răspunsuri propuse, chiar şi cei care alcătuiesc testele sunt de acord că propoziţiile acelea sunt aberaţii. Niste aberaţii căutate, aberaţii construite artificial, căci o minte condusă natural de gramatica generativă nu creează aşa ceva. Acesta este un caz clar în care exemplul străinătăţii ne îndeamnă să compunem solecisme în limba română.

Ideologia primară din şcoala lui Lazăr şi Heliad a facilitat lucrul gramaticii generative întru refacerea Limbii Române strangulată de fanarioţi. Ideologia testelor din şcoala propusă de Mircea Miclea instituţionalizează blocajul gramaticii generative naturale. Ceea ce nu au reuşit să termine fanarioţii pe vremuri împotriva limbii române, finalizează cu succes sistemul de învăţământ propus de Mircea Miclea. Care propagă subliminal şi intenţionat un puternic mesaj anti-creştin, testele şcolare degradează Cuvântul sacralizat în Evanghelia lui Ioan. Cred că şi teologii români condamnă blasfemia testelor şcolare.

Totdeauna răspunsul corect aparţine unui arhetip cultural. Dar denigrarea arhetipurilor culturale trebuie să continue, pentru că aşa este politiceşte corect în vremea de acum. Este regretabil că şcoala românească  nu se concentrează  pe sinergia câtorva, –nu sunt multe–, arhetipuri culturale. Pentru şcoală, totul decurge din arhetipurile culturale.

Numai folosirea arhetipurilor permite organizarea lexiconului enumerativ în Limba Română, şi transformarea sa într-un lexicon generativ.

Titus Filipas

Metanarativul ‘poporului ales’

Vikingii  creştinaţi se considerau ‘poporul ales’. Exact  în tradiţia vetero-testamentară  a termenului. Altminteri este imposibil de stabilit, la modul ştiinţific serios, vreo documentare genetică pentru ‘poporul ales’ pe acest pământ. Astfel, tot în tradiţia vetero-testamentară, în evoluţia culturală a lui  Ioan Eliade Rădulescu întâlnim bizareria abdicării  de la ideologia primară, şi îmbrăţişarea  ideologiei  secundare  iudeo-creştine. În treacăt fie spus, această ideologie inventată după 1800 AD nu este nici hieratică, nici eroică. Este ideologie vulgară în  taxonomia lui Vico. Ideologia iudeo- creştină se manifestă folosind o panoplie de mijloace, de la cele subliminale la acelea făţiş agresive, pentru a induce în capetele noastre ideea de „progres” al cărui  motor ar fi ‘poporul ales’. Înşurubată ideologic în creier, ideea acestui  „progres” ucide dorinţa Omului. Ucide elanul Omului natural de a câştiga dreptul de folosire a timpului.

Un  pasaj enigmatic din  „Biblicele”  lui Ioan Eliade Rădulescu se referă la faptul că Ţara Românească  fu întemeiată  la fel ca Israelul Vechiului Testament! „Radul Negru”, cum îl numea Heliad pe cel dintâi Basarab, ar fi împărţit Ţara Românească   în douăsprezece  judeţe. Ei, da!,  aceasta după modelul celor douăsprezece triburi ale lui Israel. Fiecare judeţ românesc însemnând un „trib românesc”: „Radul Negru fu nevoit a constitui pe Români ca pe Israel.” Cel mai notoriu dintre „triburile româneşti” ale Noului Israel (Ţara Românească)  aflându – se în  judeţul chemat Romanaţi. Este plauzibil că această denumire precede actul de la 381 AD  pentru Nova Roma, şi constituie una dintre justificările  bottom -up, conceptual ascendente, pentru acel act. În   Oikumena orientală din  veacul IV s-a produs marele punct de turnură în istoria creştină, când „timpul liniar”  propus de iudaism se rupe. Dacă Lenin numea reforma lui Solon din Atena cu termenul înşelător şi pompos „revoluţie”, –deşi era doar implementarea renaşterii saitice în Europa  oraşului grecesc–, putem numi „revoluţie” şi fenomenul de ‘socii’- alizare a traco- daco –moesilor. Tranziţia aceasta îi transformă în ‚pastores romanorum’, analogul unor ‚socii’ romanizaţi, vorbind vernaculara neolatină incipientă  din Romania orientală. Fenomenul  ‚socii’-alizării traco- daco – moesilor  este unanim recunoscut de cugetarea creştină ortodoxă  la conciliul   din  381 AD, prin folosirea apelativului  Nova Roma pentru Constantinopol. Fu,  acela,  primul act protocronist.  Termenul Nova Roma era produsul reflecţiilor  de grup,  al unui ‘think tank’  creştin oriental condus de Ierarhi. În subsidiar,  prin statuarea despre Nova Roma se recunoaştea  că există şi un Latium Novum. Există nenumărate dovezi lingvistice ale existenţei acestui Latium Novum, conservate  în denumirile geografice din peninsula balcanică. În arealul nord- dunărean, cea mai puternică dovadă lingvistică o constituie existenţa teritoriului chemat Romanaţi.

Mihail Sadoveanu  continua  în Moldova Muşatină  abordarea lui Ioan Eliade Rădulescu pentru Noul Israel, întru sublinierea spiritului  vetero-testamentar din cultura noastră. Anume intensificarea sentimentului  de popor ales,  pentru care Dumnezeu  lăsă drepturile şi darurile firii. Opera lui Mihail Sadoveanu  este înjosită acum de critici,  tocmai din raţiunea negării   credinţei  în drepturile noastre naturale. Înjosit este şi Mihai Eminescu: Poetul a fost neînduplecat luptător pentru  drepturile noastre.  Genealogii săi, chiar  şi  Petre Ţuţea,  afirmă că Mihai Eminescu avea în vine sânge de vareg. De aici nemăsuratul orgoliu ce îl caracteriza pe Mihai Eminescu, şi credinţa că aparţine poporului ales. Care în litera lui, continuând ideologia lui Heliad, era poporul român. Aceasta este altă semnificaţie ascunsă în Epigonii.

Se spune că pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, singurul serviciu de spionaj străin care acţiona în România era K.G.B.- ul. Nu este adevărat.  Exista un serviciu de spionaj străin ce răspândea zvonul că Romanaţii erau un judeţ fondat de veterani din  Legiunea Iudaica. Taică- meu, ceferist de clasa I,  călătorea zilnic cu trenul   în interesul serviciului şi era stupefiat  de apariţia zvonului acesta!  De aici este doar un pas pentru a pretinde că Oltenia nu aparţine României.  Un alogen precum intelectualul Constantin Dobrogeanu-Gherea aserta în secolul XIX că strămoşii lui mai îndepărtaţi sunt îngropaţi în Oltenia! De altminteri, chiar în anul 2006, am privit pe canalul de televiziune Realitatea TV o confruntare între Emil Hurezeanu şi Cristian Tudor Popescu, în care la afirmaţia lui C.T.P. că strămoşii săi erau olteni, Emil Hurezeanu exclamă: „A! Deci proveneau din Legiunea Iudaica!” De fapt nu a existat  vreo Legiune Iudaica printre legiunile romane, nu are vreun sens să perpetuăm minciuna aceasta cu un caracter evident defetist.

« Nu sunteţi poporul Domnului iubit? », supralicita şi Dimitrie Bolintineanu ideea vetero-testamentară la noi. Mi se pare suspectă  şi derizorie,  la oricine,   încercarea de a câştiga identitate respectabilă  în lumea  modernă   prin mijlocirea ideologiei  secundare  iudeo-creştine.  Interpretarea Vechiului Testament  poate produce derive. Orice neam  care se auto-apreciază a fi ‘popor ales’: normanzii Regatului celor două Sicilii, varegii Rus, alte populaţii ce speculează metanarativul acum, consideră că bogăţiile lumii le-au fost hărăzite prin  justiţie distributivă  divină.

Titus Filipas