Un manual de Logică din Belle Époque

Despre o carte pierdută de la Craiova, un manual de Logică din Belle Époque, după care se preda la Colegiul Carol. Am mai vorbit pe aici despre legătura istorică şi organică dintre Şcoala Centrală din Craiova, unde Retorica şi Gramatica erau predate de profesorul Ioan Maiorescu, tatăl filosofului, estetului, omului politic Titu Maiorescu https://blogideologic.wordpress.com/2007/12/08/ideologia-scolilor-centrale/ , şi Colegiul Carol din Craiova. La aşa-zisa “Reformă a învăţământului din anul 1948”, o mişcare politică represivă intenţionat dirijată de stăpânii alogenocominternişti către distrugerea fizică a oricăror mărturii privind legăturile istorice şi organice din istoria noastră culturală, legături care demonstrau fără de vreo tăgadă intrarea românilor în Epistema modernă la începutul secolului XIX, au fost distruse în mod sistematic toate documentele, cărţile, revistele care vorbeau despre Ideologia naţionalismului românesc ce incorpora, ca un acquis, paradigma thermidoriană. Liderii politico-ideologici ai “Reformei învăţământului din anul 1948” au fost Leonid Tismăneanu (tatăl lui Volodea Tismăneanu) şi Valter Roman (tatăl lui Petre Roman, primul ministru al României după aşa-zisa “revoluţie” din decembrie 1989, iar acum mare politician liberal nelipsit de la talk-show-uri). Deci există un hiatus prelungit în Ideologia naţionalismului românesc, care, totuşi, nu a murit vreodată. Marii noştri oameni de ştiinţă care au sprijinit-o public în dictatura lui Nicolae Ceauşescu, de exemplu academicianul Costin Neniţescu, au fost omorâţi premeditat de sistem, în acord cu ordinele date de Cabinetul 2 (“tovarăşa Elena Ceauşescu”). Cum am reuşit totuşi să refac legăturile în Ideologia naţionalismului românesc ? În familia mea de refugiaţi soroceni auzeam aproape zilnic vorbindu-se despre doctrina lui Constantin Stere. Proprietatea bunicilor mei dinspre partea mamei se învecina cu proprietatea părinţilor lui Constantin Stere. Am mai spus pe aici că, la surse, Ideologia naţionalismului românesc se află în sincronism cultural cu jeffersonianismul American şi Dekabrismul rusesc. Iar în exilul său din Siberia, tînărul Constantin Stere se afla în Agora discuţiilor cu studenţi din intellighenţia rusească formaţi ideologic în respectul pentru Dekabrism. Cum arăta Paul Goma, şi aceea a fost o cale prin care ideile Revoluţiei franceze ajungeau la noi, la românii din Răsărit adică. După 1989, ne-am concentrat excesiv pe Ardeal. Dar eu sînt sceptic că seniorul Corneliu Coposu a încercat vreodată să înţeleagă Ideologia naţionalismului românesc, tot după cum a fost cu totul şi cu totul străin de voinţa, şi dorinţa, de a realiza o sinteză între filosofia “continentală” din Ardeal, şi “filosofia analitică” din Vechiul Regat. I-am citat, dintre ardeleni, pe George Coşbuc şi Lucian Blaga printre intelectualii cu interes activ pentru această sinteză esenţială de filosofie politică. Pe acest fir de blog http://nastase.wordpress.com/2013/10/26/revista-ramuri/ , domnul Adrian Năstase l-a aşezat în acest grup de ardeleni iluştri, cu interese faţă de filosofia politică românească, şi pe Onisifor Ghibu. Îi mulţumesc. În fine, nu exclud nici rolul întâmplării. Când eram, tînăr profesor, la Liceul Economic din Craiova, a venit la mine un fost deţinut politic şi refugiat din Cadrilater (eu predam şi la seral). Mi-a făcut cadou o carte veche, anume Logica din Belle Époque după care se preda la Colegiul Carol. Nu ascund că m-a uimit, şi că nu ştiam unde să o încadrez. Am mai spus că am refuzat cu încăpăţânare să devin comunist (educaţie reacţionară primită din familie, un unchi prin alianţă şi vechi social-democat îmi spunea: “Cum adică, noi am fugit din Basarabia de bolşevici, şi venim aici ca să ne facem noi bolşevici ?” ). Însă, literalmente, nu ştiam prea multe despre Ideologia naţionalismului românesc în afară de ceea ce învăţasem din discuţiile personale cu profesori bătrâni şi reacţionari la Petrache Poenaru şi Fraţii Buzeşti. Totuşi, acel manual de Logică din Belle Époque după care se preda la Colegiul Carol se înscria şi el în Ideologia naţionalismului românesc. Nu elaborez mai mult. Poate altă dată, într-un discurs despre “gramatizare“. O temă de o importanţă colosală, pentru români, la acest moment.
Titus Filipas

Abordări decizionale

O altă idee-forţă din Ideologia naţionalismului românesc contemporan este legată de tipologia abordărilor decizionale. Clasificarea cea mai largă, zic eu, ar fi una dihotomică. Este vorba astfel despre : 1/ bottom-up approaches, ori abordări conceptuale ascendente, precum şi despre 2/ top-down approaches, ori abordări conceptuale descendente. Le putem discerne, şi înţelege cel mai bine, prin exemple. Deci avem abordarea conceptuală ascendentă în Agenda 21 locală. Destinul teritoriului României de mâine se va baza pe arta de a cunoaşte şi pe ştiinţa locuitorilor săi. Abordarea conceptuală ascendentă prezentă în Agenda 21 locală este abordarea în sursă deschisă (open source). Numai prin acest tip de abordare va fi facilitată, va fi asigurată, dezvoltarea durabilă a teritoriului. Pe blogosferă, dar şi prin cărţile mele, am pledat mereu pentru acest tip de abordare, prin structuri asociative de tip Agenda 21 de proximitate a şcolii. În opoziţie cu abordarea conceptuală descendentă din guvernanţa corporatistă. Acesta este şi sensul ce reiese din opiniile domnului academician Dinu C. Giurescu. Am văzut ieri seară la Antena 3 cum este îmbrăţişată deschis abordarea conceptuală descendentă din guvernanţa corporatistă. Sub pretextul bizar, complet ilogic prezentat – dacă “prezentare” a fost aceea – că în felul acesta ne opunem Rusiei ! Doamne, cine se joacă acuma cu dorinţa noastră firească, dintotdeauna, de asigurare a independenţei României ! Acest punct de vedere, batjocoritor la culme faţă de marele patriot român care este academicianul Dinu C. Giurescu, a fost susţinut de către domnul Mugur Ciuvică, fost consilier al fostului preşedinte-geolog Emil Constantinescu. Să nu uităm că pe vremea preşedintelui Emil Constantinescu a fost ucis fără de milă liderul sindical Virgil Săhleanu ! Vina lui cea mai mare, în ochii preşedintelui Emil Constantinescu şi a consilierului Mugur Ciuvică ? Abordarea conceptuală ascendentă cu participarea sindicatelor la salvarea industriei României prin dezvoltarea “cercurilor de calitate” (“quality circles” în managementul modern de tip Kaizen) ale muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor din fabrici ! Or, în abordarea domnului Mugur Ciuvică, regretatul şi decedatul Virgil Săhleanu ar fi fost “Leninist”, la fel cum îl califică acum Mugur Ciuvică pe academicianul patriot Dinu C. Giurescu. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/10/16/seminar-aniversar-la-parlament/
Titus Filipas

Spiritul nou

Prin 1965 parcă, am avut şansa de a viziona la teatrul studenţilor de la Institutul de teatru prima reprezentaţie a piesei Ubu Roi de Alfred Jarry, în traducerea aticistului Romulus Vulpescu. El a vorbit audienţei şi înainte, şi după reprezentaţie, a fost un privilegiu pentru mine să-l ascult. Am fost tentat în final, să îl abordez pe domnul Romulus Vulpescu şi să-mi exprim opiniile bottom-up, cum se zice acum la spontan. Ajunsesem acolo adus de colegul meu craiovean, Tudor Gheorghe, şi era aceasta numai o fază dintr-un lung dialog bucureştean. Nu, n-am vorbit cu domnul Romulus Vulpescu. Însă aflam de la Romulus Vulpescu că din grupul de literaţi parizieni căruia îi aparţinea Jarry, făcea parte şi Guillaume Apollinaire. Mai departe mergând, vine puntea de continuitate pentru mine. Tocmai am citit eseul poetului Apollinaire din anul 1917 – Spiritul nou şi poeţii. Guillaume Apollinaire, descopăr eu, a fost şi un remarcabil filosof , pe linia Henri Bergson. Adică pornea, ca sursă, de la acel extraordinar timp de ruptură epistemologică petrecut la tranziţia Iluminism-Ideologia thermidoriană-Romantism. Mi se pare că Spiritul nou al lui Apollinaire intenţiona să înlocuiască romantismul, spun eu aceasta deşi Apollinaire avertiza limpede că Spiritul nou nu-i pandant al Romantismului. Totuşi Apollinaire mărturisea că Spiritul nou moşteneşte Curiozitatea de la romantici. La noi, ştim ce rol decisiv au jucat romanticii care, prin ideologia naţionalismului românesc pe care au creat-o prin Cuvânt, ne-au extras din epoca fanariotă şi ne-au propulsat în prima noastră modernitate. Acum, căutând cea de a doua modernitate a noastră, Spiritul nou ne poate fi ghid ?
Titus Filipas