“Corifeii culturii” şi post-structuralismul

Cred că autorii articolelor negative la adresa lui Mihai Eminescu din celebrul număr 265 al revistei DILEMA (De ce a dispărut numărul acesta ?)  aşa au înţeles să aplice post-structuralismul în critica noastră literară. Tot astfel, când domnul Horia Roman Patapievici scria : “Eminescu este cadavrul nostru din debara”, cred că era numai  înţelegerea foarte personalizată a textului post-structuralist din  1968  (aparţine lui Roland Barthes) intitulat “La mort de l’auteur”. Am scris eu prea aspru ? Cine sînt eu să îi judec  pe corifeii culturii de la DILEMA şi ICR ?

Titus Filipas

Malthusianismul faţă de români

Sub ce formă mai frecventă se exprimă acest malthusianism* ?

Românii sunt săraci pentru că sunt proşti. Românii săraci şi proşti merită să moară. Ţăranii români săraci şi proşti împuşcaţi la 1907 nu fac parte din “cetatea noastră” ! Aceasta fiind forma cea mai edulcorată de malthusianism… Dar sub forma cea mai dură, malthusianismul  faţă de români a fost exprimat de Horia Roman Patapievici:

‘Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră  fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinarii.’ (pg. 63 din Politice) – ‘Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu… feţe patibulare, maxilare încrâncenate, guri vulgare, trăsături rudimentare, o vorbire agramată şi bolovănoasă.’ (pg. 64). – ‘Masa degenerată, îngâmfată, proasta şi rea’ (pg. 46) –‘(Românii) sînt una cu cancerul care-i roade’. – ‘Îmi este ruşine că sînt român’. (pg. 23, pg. 46) – ‘Româna este limba în care trebuie să încetăm să mai vorbim, sau să o folosim numai pentru înjurături.’ (pg. 64) – ‘Pentru puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, tropăind veselă într-un trup inconştient, până ce mintea va fi, în sfârşit, scopită, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos’. (pg. 49).

Pentru această scriere infamă faţă de români, domnul Horia Roman Patapievici a beneficiat de importante onoruri şi avantaje pecuniare : numirea sa la Institutul Cultural Român, pe funcţia de director, chiar de către preşedintele României, domnul Traian Băsescu, care face judecăţi de valoare! “Quod principi placuit legis habet vigorem.” aserta Ulpian, unul dintre fondatorii juridici ai democraţiei. Retoric, putem întreba : Este numirea pe această funcţie tot manifestarea unui  malthusianism  faţă de români ?

Horia Roman Patapievici, alături de Gabriel Liiceanu şi de Andrei Pleşu, este parte a unei triade adulată, ce zic?, sacralizată blasfemic de  „societatea civilă românească” în prostraţie.  

Domnul Gabriel Liiceanu, patronul editurii Humanitas, îşi exprimă malthusianismul  faţă de români numai prin mijlocirea unei traduceri. Vorbesc despre textul scris de istoricul Keith Hitchins,      “Românii, 1774-1866”, publicat de Humanitas în 2004. Am avut acces parţial la varianta în limba engleză, vezi adresa URL http://www.amazon.com/reader/0198205910?%5Fencoding=UTF8&token=FRXK15F7ba9HX4AXTgkpL98HvCU1wuLPeOMcdw%2B6aOo%3D&page=21#reader . După umila mea opinie, cartea aceasta de ideologie anti- românească a fost scrisă într-o “langue de bois” căreia îi lipsesc acurateţea şi precizia. Fiind op de istorie despre noi care începe cu anul 1774, nu poţi să nu aminteşti, nu ai voie să ascunzi românilor!, faptul că pacea de la Kuciuc Kainargi din acel an făcea tabula rasa din Capitulaţiunea de la 1740, favorabilă românilor. Chiar şi anglo-americanii, în cel de al doilea război mondial, numai plecând de la tradiţii privind această veche bază juridică transmiteau României regimului Ion Antonescu avertismentul să nu treacă Bugul pontic (recunoscut internaţional ca frontieră estică pentru principatul moldovenesc prin Capitulaţiunea de la 1740). Nici măcar în Introducere la Keith Hitchins nu se aminteşte, măcar în maniera vagă folosită de Winston Churchill în Memoriile privind cel de al doilea război mondial. Totuşi, tocmai pentru că traducerea este publicată de editura Humanitas, foarte strâns conectată cu “elita intelectuală GDS”, Introducerea transmite românilor un mesaj subliminal. Astfel, este lăudată modernizarea impusă în mentalitatea românilor după 1774 de către elita intelectuală fanariotă. Subliminal, este  comparată cu modernizarea impusă în mentalitatea românilor de către “elita intelectuală GDS”. Faptul că istoricul Vlad Georgescu avea altă opinie despre “modernizarea fanariotă” este ţinut sub tăcere de istoricul Keith Hitchins. O minciună prin omisiune. Din cauza regimului fanariot, secolul de Iluminism clasic nu a existat şi pentru România. În veacul XVIII, folosirea limbii române ca limbă oficială de stat în Principate a fost interzisă de către fanarioţi, care au încercat să generalizeze folosirea limbii greceşti în România. Ori, cum scria Ion Brătianu:  „Grecismul năbuşi limba noastră, clasele avute abia mai îngânau limba părinţilor lor şi numele de Român devenise un nume de dispreţ; limba greacă comanda de pe Tron drepturile şi datoriile oamenilor, dascălii greci ocupau catedrele în şcoala domnească şi tot în limba greacă se ridicau imnurile la cer, pe când cea română abia se mai auzea pe lungul brazdei, în monologul plugarului ce mână boii”. Din cauza interdicţiilor fanariote, limbajul românesc modern a fost creat abia în secolul XIX. Numai la 1828 a fost tipărită prima gramatică generală şi filosofică a Limbii Române (“Gramatica de la Sibiu”). Totuşi, găsim pentru a cita din Encyclopædia Britannica o analiză excesiv de laudativă care merge, la fel ca textul lui  Keith Hitchins, împotriva drepturilor poporului român, drepturi fundamentale, credem noi, “naţionalişti reacţionari desueţi” ce ne opunem malthusianismului practicat împotriva noastră : „It is necessary, however, to credit the Phanariots with a quite genuine devotion to the cause of learning and education, which they alone were able to provide inside the oppressed Christian ghetto. The advantages they obtained from the Porte (the Turkish government) for building schools and for developing Greek letters in the Romanian principalities of Moldavia and Walachia that were entrusted to their rule came to play a substantial role in the rebirth of Greece.”  Deci regimul fanariot nu a lucrat pentru binele românilor, ci al grecilor, iar asta se afirmă elogios chiar în Britannica de-acum. De parcă ar fi un arhetip cultural. În esenţă, este  aceeaşi conivenţă Rusia-Occident  care a susţinut şi Eteria la 1821, mişcare în duh voltairian care se putea caracteriza   prin termenul anti-Romania. Continuitatea aceasta (multi)seculară de arhetip voltairian îl anima în cel de al doilea război mondial pe Winston Churchill, când forţa peste gâtul  nostru  jugul  stalinist, similar celui fanariot. Dar ambele fenomene istorice sunt consecinţe ale păcii de la Kuciuc Kainargi. Să nu credeţi că George G. Potra şi Delia Răzdolescu,  autorii traducerii româneşti ai cărţii “The Romanians, 1774-1866, by Keith Hitchins” scriu vreo prefaţă în care să-l avertizeze pe cititor. Confirmă astfel că ei sunt traducători de cărţi într-un timp postmodern lipsit de valori. Adică fără valori româneşti. Asta nu exclude valorile altora. Dimpotrivă. Înseamnă juisarea pornografică la împreunarea cu valorile/interesele celor străini de noi. Care practică malthusianismul  faţă de noi pentru a-şi extinde/proteja în expansiune, interesele de  putere. Nu am acces gratuit la prezentarea făcută anului 1821 din capitolul “1: Moldavia and Wallachia, 1774-1821”. Dar văd că în Introducere nu scrie nimic despre Revoluţia Naţională din 1821 şi personalitatea copleşitoare, tragică, a Domnului nostru Tudor Vladimirescu ! În Introducere la “The Romanians, 1774-1866”, autorul  Keith Hitchins nu scrie nimic, nimic, despre faptul esenţial că dominaţia fanariotă în Ţările Române a fost sfărâmată printr-o revoltă populară în anul 1821.

Într-o listă de citate din opera “filozofului” Andrei Pleşu găsesc : “Virtutea privită ca o culme între două depresiuni este monumentală şi inabordabilă.” Morala se ocupă cu judecăţi de valoare, ştiam eu. Or, fraza citată, excerpt din Minima moralia, se ocupă cu o analogie fizică/geofizică. Problema domnului  Andrei Pleşu este aceea că judecăţile de valoare nu se construiesc pe bază de analogii fizice!

În fine, se pot spune multe despre motivul şi pretextul Minima moralia la Andrei Pleşu. Dar numai un taylorism intelectual  bine aplicat în a doua modernitate a statului românesc ne poate salva de elita intelectuală GDS şi colaboraţionismul anti-românesc.

Titus Filipas

*Le malthusianisme du XIXe siècle justifia l’égoïsme des personnes et groupes favorisés par la fortune, en paraissant théoriser l’idée que les pauvres étaient responsables de leur état, et que toute entreprise en leur faveur était non seulement inopérante, mais même contraire à leurs intérêts. http://fr.wikipedia.org/wiki/N%C3%A9o-malthusien

Pleşu-Liiceanu-Patapievici*: incompetenţă, ipocrizie, venalitate

Plec de la următorul excerpt dintr-un articol scris aici, http://www.adevarul.ro/articole/ce-stiu-si-ce-pot-economistii.html , de Andrei Pleşu: „În ce mă priveşte, când e vorba de economie, nici nu ştiu, nici nu pot. Mă tem că sunt mai mult decât incompetent: sunt inapt. Îmi lipseşte, probabil, alcătuirea mentală necesară pentru a pricepe rapid şi adecvat despre ce este vorba.” Deşi este manager al unor sume uriaşe pe care le primeşte de la statul român,  Andrei Pleşu îşi mărturiseşte impertinent incompetenţa crasă în chestiuni de economie. O postare pe blogul lui Victor Roncea, http://victor-roncea.blogspot.com/2008/10/civic-media-intelectualii-si-spagile.html , demonstrează totodată ipocrizia şi venalitatea personajelor Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici. Înregistrările video şi fotografiile ni-i arată pe Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici cum „se fac că lucrează” la implicarea managerială a firmei Volvo pentru România,  şi nu pe gratis!

Înainte de întâlnirea „pentru dar”,  Pleşu, Liiceanu şi Patapievici nu au dovedit măcar decenţa intelectuală de a citi celebra scrisoare a unui muncitor român de la Volvo, vezi aici.   http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=4741 . Dar trebuia ca ei să citească mult mai mult decât a scris muncitorul acela. Pentru  că managementul de la Volvo, inginerii şi tehnicieni săi, au dezvoltat cunoscutul sistem suedez pentru proiectarea eco-produselor, iar muncitorul descrie percepţia unui simplu român despre acel sistem.

Să prezint eu, succint, Introducerea la sistemul suedez EPS:

Termenul EPS constituie acronimul de la sintagma în limba engleză: ‚Environmental Priority Strategy’. Sintagmă care se poate traduce româneşte prin  ,Strategia de priorităţi ambientale pentru evaluarea şi proiectarea unui sistem de produse’. Sistemul  suedez  EPS  fost dezvoltat  în mod expres ca o bază de sprijin decizional  în managementul ambiental din întreprinderile industriale care dezvoltă produse noi,  în speţă el sprijinind  alegerea corectă  între două (sau mai multe)  concepte de ecoprodus. Sistemul  suedez  EPS  are drept  parte centrală  o variantă foarte particularizată de Analiză pe Ciclul de Viaţă (ACV)  a unui produs industrial. Se ştie că, la origine, metodologia ACV  a fost  folosită  ca instrument de gestionare a impactului ambiental al unui sistem de produse de catre consultantii ambientali angajati de industrie.  În Europa, această consultanţă a fost solicitată mai frecvent  de  firmele industriale din ţările nordice, în special din Suedia. În mod gradual, acolo  metodologia ACV efectuată complet, adică incluzând şi faza de evaluare, -recunoscută ca fiind faza cea mai dificilă a unei Analize a Ciclului de Viaţă-,   a început să capete forme concrete în configuraţii (modele secvenţiale, termenul din limba engleză este ‚patterns’) de evaluare repetabile. A apărut ideea ca aceste configuraţii repetabile  pe unitatea de indicator de categorie de impact ambiental să fie folosite ca un fel de „piese lego” şi  aplicate în alte analize ale ciclului de viaţă. În felul acesta a apărut sistemul EPS.   În metoda de evaluare din  EPS  este calculat lanţul  complet  cauză-efect pe care îl produce fiecare categorie de impact ambiental asupra unui echivalent-uman. Dintre toate metodologiile ACV complete (completitudinea se referă la faptul ca în metodologie sunt incorporate şi fazele de evaluare a impactului, agregare a impactului, precum şi de interpretare a rezultatelor studiului ACV), se afirmă uneori  despre metodologia EPS că ar fi  cea mai puţin transparentă. Din cauza aceasta, considerăm necesar să revelăm cât mai multe „aspecte ascunse” din această metodologie, numită şi „sistemul suedez de proiectare a eco-produselor”.  Ce este EPS, acronimul de la Environmental Priorities System, ‘Sistemul de priorităţi ambientale’,  în termenii cei mai simpli? Dacă plecăm chiar de la începuturile sale, am putea  zice  că EPS reprezintă un ‘model secvenţial’ pentru alegerile de valori ambientale cele mai frecvent întâlnite la  un inginer suedez care lucrează la firma Volvo.  Sistemul EPS a fost dezvoltat printr-o abordare conceptuală descendentă (top-down development).  Abordarea  conceptuală descendentă duce în sistemul  EPS  la o ierarhie foarte clar exprimată  a  principiilor  şi regulilor sale. Iată un excerpt  din textul prin care firma Volvo îşi prezintă metodologia de analiză a ciclului de viaţă pentru produsele sale: „Deşi forma cea mai evidentă de poluare pe care o produce un automobil convenţional o reprezintă gazele arse emanate pe ţeava de eşapament, în realitate întregul ciclu de viaţă al automobilului  produce deşeuri şi poluare : începând cu  extracţia materiilor prime din depozitele şi fondurile de resurse naturale, consumul energetic asociat tuturor proceselor din sistemul de produse, transportul acestor materii prime la fabricile de prelucrare, fabricarea propriu-zisă a  vehiculelor, până la folosirea consumabilelor de către vehicule şi eliminarea vehiculelor uzate.”    La realizarea sistemului EPS de analiză a ciclului de viaţă şi de evaluare a impactului ambiental pe baza „strategiei priorităţilor ambientale”,  au participat  atât experţii ambientali şi inginerii de la firma Volvo, cât şi specialiştii de la Institutul suedez de protecţie  ambientală (IVL), precum şi cei de la Federaţia suedeză a industriilor. Experţii şi inginerii au masurat fiecare etapă din ciclul de viaţă al unui vehicul Volvo de un tip sau altul. Folosind rezultatele găsite din măsurări, ei au stabilit „unitatea de încărcare ambientală” ELU (Environmental Load Unit), o unitate de măsură destinată iniţial să cuantifice impactul ambiental al fiecărui element component al unui automobil Volvo, dar care a fost extinsă ulterior şi la alte sisteme de produse ale industriilor din Europa. De fapt, folosirea unităţii ELU cunoaşte o extensie mult mai largă. Tratarea deşeurilor menajere fiind de asemenea considerată un ‚sistem de produse şi servicii’.  De exemplu, în cazul gropilor  de gunoi municipale, pentru o grosime a stratului de gunoi de  10 m, fiecare unitate de arie a gropii, adică fiecare metru pătrat de la suprafaţă, produce o încărcare ambientală estimata la  0, 1 ELU, adică o zecime dintr-o unitate de încărcare ambientala standardizată în sistemul suedez EPS. Pentru o iniţiere simplă în valoarea unui ELU, să spunem că uneori se face aproximaţia : 1 ELU = 1 EURO. La ora actuală, chiar şi autocamioanele grele Volvo sunt considerate eco-produse în categoria lor de produse, şi din cauza aceasta sunt favorizate, de exemplu, pe piaţa din SUA. Însumând valorile ELU pentru fiecare piesă de  aluminiu, fier, sticlă, plastic, piele, vinil sau alte materiale prezente într-un automobil sau autocamion,  firma Volvo poate obţine o valoare ambientală totală pentru fiecare produs finit al firmei (autovehicul), încă din faza de proiectare a produsului respectiv, fără ca produsul să fie în mod efectiv fabricat.    Inginerii firmei  Volvo pot apoi să optimizeze folosirea componentelor cu scopul de a obţine o valoare totală, exprimată în  unităţi de încărcare ambientală ELU,  cât mai mică pentru produsul respectiv. De exemplu, ceea se percepea pâna la acel moment doar intuitiv în ceea ce priveşte valoarea reciclării,  s-a putut verifica şi  pe cale numerică prin  implementarea sistemului EPS de analiza si evaluare a ciclului de viata, constatandu-se ca, intr-adevar,  folosirea unor piese reciclate reduce valoarea totala ELU pentru un automobil sau autocamion Volvo. In principiu, ‚metrica de impact  ambiental’ ELU include fiecare  aspect ambiental sau ecologic al fiecarei componente a vehiculului. De  exemplu, un  ELU pentru fierul obtinut din minereu include toate aspectele de impact ambiental implicate de extractia minereului,  plus transportul minereului, precum si toate operatiile siderurgice. Un alt  exemplu frecvent utilizat in tutorialele (manualele introductive) pentru EPS ale firmei Volvo se refera la determinarea exacta  a valorii in ELU pentru producerea unei piese de plastic de culoare rosie,  iar aceasta  incorporeaza in ELU tot ceea ce produce ‚incarcare ambientala’, de exemplu si materialele folosite pentru a curata forma in care a fost turnat plasticul de culoare rosie, pentru ca forma respectiva sa poata fi re-utilizata la turnarea unei piese din plastic de alta culoare. Sistemul de evaluare prin strategia de prioritati ambientale EPS faciliteaza  selectarea  alternativelor ambientale dezirabile pentru producerea de automobile. Proiectantii, inginerii, expertii in vanzari si alte persoane  care detin  un rol in dezvoltarea si promovarea unui nou model de automobil Volvo folosesc exact aceeasi ‚metrica ELU’  de evaluare a impactului ambiental,  pentru a determina cum sa  creeze un produs cu minimum de efect detrimental pentru mediul inconjurator. Scopul sistemului EPS este acela de a  fi  operativ intr-un mediu  normal de dezvoltare a produsului, si de a fi capabil sa evalueze care dintre doua, –sau mai multe–,  concepte asupra  produsului cu anumita functionalitate si calitate,  are cel mai mic impact ambiental : acela va fi eco-produsul. Sistemul EPS trebuie sa fie capabil sa dea in mod rapid  recomandari in fazele timpurii ale dezvoltarii produsului pe baza de informatie generala. In fazele ulterioare, sistemul EPS va permite recomandari mai elaborate si mai  precise pe masura ce devine disponibila mai multa informatie specifica detaliata asupra conceptelor utilizate in crearea produsului. Cererea ca sistemul EPS sa fie  operativ  contine o cerere asupra utilitatii si eficientei costului. Eforturile suplimentare pe care le face proiectantul

trebuie sa aiba drept   rezultat  ameliorari  rezonabile, (in ceea ce priveste costul), atat  pentru mediul inconjurator, cat  si  pentru  produs.

Nu cred că dacă Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, şi Horia-Roman Patapievici ar fi cerut de la acel înalt reprezentant de la Volvo un tutorial despre sistemul suedez de proiectare a eco-produselor, nu l-ar fi obţinut. Dar nu au ştiut ce să ceară.

Titus Filipas

*Primesc semnale repetate că acest trio Pleşu-Liiceanu-Patapievici este o echipă care face jocurile Moscovei în România. Bietul Constantin Noica, al cărui naţionalism românesc a fost folosit ca paravan de Liiceanu şi Pleşu… Ciudat,  de câte ori critic amintitul trio, sînt atacat de un agent rus infiltrat pe blogosfera românească!  Se pare că basarabenii români având conştiinţa naţională sunt ţinta lor preferată, vezi şi  https://blogideologic.wordpress.com/2008/07/24/rusnaci-incearca-sa-infiltreze-blogosfera-romaneasca/

Pleşu-Liiceanu-Patapievici şi “efectul de beneficienţă”

Am tradus pe româneşte, prin “efect de beneficienţă”, termenul englezesc “Endowment effect” utilizat în Economia politică behaviorală (comportamentală)  şi în psihologie.

Şi am folosit, implicit, semnificaţia termenului aici, http://www.romanialibera.ro/a110114c124885/din-santierul-lui-horia-roman-patapievici.html , atunci când scriam despre Horia -Roman Patapievici : Lumea simplă nu ştie ce sume uriaşe prelevate din banul public controleaza şi manipulează acest culturnic HRP. Şi cât de mult din aceşti bani publici ajung la culturnicii GDS a căror ocupaţie principală –nu pe gratis!– este aceea de a poza în ‘stâlpii societăţii civile’ din România.

Reacţia imediată a lui Horia -Roman Patapievici a fost să ne arate, vezi aici, http://www.romanialibera.ro/a110114c124915/din-santierul-lui-horia-roman-patapievici.html ,  încă o faţetă a ignoranţei sale : „Domnule Titus Filipas, numele meu este H.-R. Patapievici. Va citesc consternat si mihnit diluviul de comentarii. Imi parazitati textele, fara a aduce un spor de cunoastere, dar punindu-va intr-un mod indecent in lumina. Va rog insistent sa va publicati acuzatiile la adresa mea in presa scrisa, pentru a-mi putea oferi ocazia sa va dau in judecata pentru calomnie. Nu va mai ascundeti pe internet, iesiti la lumina. Va asigur ca nu voi intirzia sa va dau in judecata. Indrazniti, d-le Filipas. Fiti drept cu dumneavoastra si supuneti-va curajos si altei justitii decit celei, lesnicioase, pe care o incurajeaza calomnia aruncata indraznet pe sub masa.”

Această ieşire de furie necontrolată demonstrează că Horia -Roman Patapievici,  directorul Institutului Cultural Român,  habar n-are despre conceptul “efect de beneficienţă”, intrat de ceva vreme în cultură,   deşi HRP beneficiază de acest efect după „liberul său arbitru” (de fapt,  după interesele clicii anti –România din care face parte). De asemenea în scrierea interpelării mele am mai utilizat suma conceptuală agregată  group + grid + network din Teoria culturală a lui Michael Thompson, o doctrină ce face parte  din cultura organizaţională  de azi.  Dacă Horia -Roman Patapievici nu ştie măcar aceste lucruri de bază,  înseamnă că în fruntea Institutului Cultural Român a fost numit un personaj de o crasă incompetenţă.

Titus Filipas

Afluenţa de lowbrowism

O fereastră deschisă la postarea http://nastase.wordpress.com/2008/08/31/raspunsuri-29/  m-a determinat să comentez  fraza:  +Mi se pare ca s-a instituit un curent care sustine teza „rusinii de a fi roman”.+, pe care am citit-o pe blogul domnului Adrian Năstase.

Iată o variantă a tezei „ruşinii de a fi român”,  în compoziţia lui Andrei Pleşu : „Nici in strainatate nu e totul perfect. … Pe scurt, oriunde te-ai afla, poti intilni numeroase prilejuri de indispozitie. La noi e altfel. Neregulile, inconfortul, arbitrarul, lipsa de educatie, nesimtirea, ilegalitatea, aproximatia, ma rog, toata ornamentica ” milenara” a tarisoarei ilustreaza o traditie durabila. Nu e vorba de accidente, de „din cind in cind”-uri tolerabile, inerente, compensate de un fundal general agreabil. Fundalul a ocupat avanscena. Si e esentialmente dezagreabil. E muschiulos, vital, indestructibil. Turcii vin si pleaca, fanariotii vin si pleaca, rusii vin si pleaca, comunistii vin si pleaca. Noi rezistam falos, fudul, chefliu si dirz. Dam vina pe ei, pe toti, si ne vedem de treaba. NATO incearca sa ne organizeze, UE incearca sa ne domesticeasca. Degeaba. Apa trece, pietrele ramin, avem sapte vieti in pieptul de arama, romanul nu piere. Nu moare si nu se transforma. Se adapteaza. Se descurca. Tine cu dintii de specificul lui national. Si tocmai de aceea, sint pesimist. Cred ca nu ne vom schimba niciodata. Vom continua sa stam in calea tuturor binefacerilor si noroacelor, fara sa luam decit caimacul de prima instanta. In rest, vom dospi, somnolenti, in dulcele bors autohton, cu mici accese de enervare tandra. … Justitia va fi mereu o loterie, ziarele vor evita orice urma de decenta si de noblete. Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare si trivialitate. … Oricine va putea striga in piata publica orice despre oricine. „Relatiile”, pilele, bacsisul vor fi la fel de greu de inlaturat ca si ciinii vagabonzi, politicienii vor perora obscen despre patrie si se vor gindi strict la gastile de partid si la conturile personale. Toate scursurile vor ajunge vedete, toti derbedeii vor deveni campioni ai dreptatii. … Prostia va avea bani, … Aerul se va umple de invidie, ura si bascalie. Comunismul va reinvia, roz si cochet, cu sprijinul unor baietei de bani (si idei) gata, semidocti si trendy, netraiti, iresponsabili, grabiti sa gaseasca inainte de a cauta. …. Cum vedeti, sint pesimist. Ba pot pentru ca sa spun ca sint apocaliptic. Totul a inceput cind, intors la Bucuresti dupa o vacanta agitata pe alte meleaguri, am constatat doua lucruri: mai intii ca e mai cald decit in restul Europei, mai cald decit la Mediterana si apoi ca singura scara rulanta care urca de la autobuze la ghiseele de control-pasapoarte nu functioneaza. Am urcat gifiind, cu mireasma patriei in nari. Sint prea pesimist? Sa dea Dumnezeu. De-abia astept sa fiu contrazis.” Textul complet scris de Andrei Pleşu poate fi citit aici : http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=8015 .

Senină iresponsabilitate !

Veţi observa, chiar citind textul complet, că Andrei Pleşu nu scrie absolut nimic despre abundenţa de lowbrowism pe care el, Gabriel Liiceanu şi Horia Roman Patapievici au adus-o în România. Înainte de 1989  eram stupefiat să văd cadre didactice universitare făcând în stare de beatitudine transcendentală  adnotări marginale pe paginile Jurnalului de la Păltiniş, o biată carte de anecdote.

Titus Filipas

Cum este condus ICR?

Aldinele ziarului România liberă ne propun articolul  “Unde a greşit Patapievici”, vezi http://www.romanialibera.ro/a133011/unde-a-gresit-patapievici.html .

Eu doar întreb : Cum este condus ICR?

Expoziţia ICRNY era organizată de Institutul Cultural Român, al cărui director este Horia Roman Patapievici. Dar  eu cred sincer că acest HRP habar nu are că instituţiile sunt obligate, prin chiar definiţia lor, să respecte nişte atitudini, nişte standarde de comportament, să vegheze chiar la  regularizarea atitudinii şi comportamentului. De ce ? Pur şi simplu pentru că numai astfel instituţiile îşi îndeplinesc principala lor menire, care este aceea de micşorare  a incertitudinilor în relaţiile interumane. O conducere inteligentă a Institutului Cultural Român ar fi respectat în primul rând arhetipurile culturale româneşti. Ceea ce HRP nu a făcut. De ce ? Pentru că HRP nu este inteligent, sau pentru că HRP nu a avut posibilitatea să înveţe din familie arhetipurile culturale româneşti?

Titus Filipas

Andrei Pleşu, Mihail Neamţu şi Dorin Dobrincu

Andrei Pleşu, Mihail Neamţu şi Dorin Dobrincu slujesc la acelaşi stăpân ? De ce întreb ?

După ce am criticat pe blogul meu +scriitura reală pe care o promovează Cristian Neagoe, […] într- o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă, spre care vrea să împingă limba română cultă, iar aceasta o face pe banii mei, de generic simplu cetăţean plătitor de impozite, subliniind că „aceasta politică de înlocuire a limbii române culte cu o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă a fost promovată de către culturnikul Lioncik Tismeneţki (tatăl lui Vladimir Tismăneanu) în perioada 1940-1941 în Basarabia, după cum este promovată  acum şi pe blogurile plătite de “maica rusie” şi care au invadat blogosfera  românească. Bizar, dar aceşti bloggeri plătiţi de “maica rusie” salută activitatea lui Horia Roman-Patapievici la Institutul Cultural Român! După cum îl sprijină, acum, pe Cristian Neagoe. Tot bizar, Cristian Neagoe alege din raţionalul Jurnal al Fericirii tocmai un scurt pasaj de misticism. Or, aceasta este influenţa misticismului rusesc infiltrată în ortodoxismul românesc în perioada slavonică. Misticismul medieval rusesc,  perpetuat de patriarhatul apocaliptic de Moskova, a fost amplificat şi de propaganda ideologică  marxist – leninistă  a existenţei realităţii directe. Misticismul  rusesc este una din laturile unui fenomen de maniheism. În literatura rusă, acest maniheism explodează în romanele lui Vladimir Sorokin. Iar Cristian Neagoe încearcă şi el, bietul!, să fie imitatorul rusului Vladimir Sorokin. Sigur, el nu primeşte bani de la “maica rusie”, pentru că este plătit de Institutul Cultural Român.+, mă pomenesc pe blog cu un link-căpuşă spre un sicofant al lui Andrei Pleşu, vezi http://sfwd.blogspot.com/2008/08/icrny-cristi-neagoe-pro-anti.html .

Apoi, la mine pe blog vine un comentariu  malevolent scris de avatarul Scardanelli (alias eseistul Mihail Neamţu). De ce oare? Intru pe blogul Scardanelli la ultima lui postare,  http://grupareadeparte.wordpress.com/2008/08/13/dreapta-securista-de-pe-net-si-stanga-care-se-face-ca-n-o-vede/ , şi citesc : “Ce au în comun Altermedia, Asociaţia Rost, Proiectul Arche, Gruparea Aproape, Generaţia Katehontică, Cercul Noica, Victor Roncea, Alex Bogdan Duca, Ovidiu Hurduzeu, liberalism.ro, “Abatele” Savatie, Mircea Platon, Gigel Chiazna & Co.”

Eu simpatizez cu Altermedia, Asociaţia Rost, Proiectul Arche, iar blogideologic Titus Filipaş este pe blogroll la Victor Roncea, totodată am scris un articol în apărarea călugărului basarabean  Savatie, atunci când era atacat de un blogger care lucra pentru “maica rusie”. Dar tot nu văd încă legătura.

În fine, surprind tabloul complet  când citesc „Martiri ortodocsi ai temnitelor comuniste ucisi a doua oara”,   http://victor-roncea.blogspot.com/2008/08/martiri-ortodocsi-ai-temnitelor.html :

+O expozitie cu martiri ai temnitelor comuniste propusi spre canonizare in Biserica Ortodoxa Romana a fost interzisa la Iasi de „noua Securitate” Expozitia itineranta „Destine de martiri”, realizata de Muzeul Judetean Ialomita, CNSAS si Asociatia Rost la sediul Muzeului „Mihail Kogalniceanu” din Iasi, este inchisa in urma unor denunturi realizate prin presa in stilul „Scanteii” anilor ’50. Folosind ace­leasi argumente ca si anchetatorii si securistii regimului bolsevic, noii acuzatori ai memoriei martirilor anticomunisti au speriat organizatorii expozitiei ca „fac imagine unor legionari”. Miscarea Legionara nu a fost condamnata la Procesul de la Nürenberg, iar dintre cei sase martiri doar unul a fost legionar, ispasind ani grei de temnita ca „dusman al poporului”. In cadrul expozitiei erau prezentate destinele a sase militanti anti-co­munisti propusi spre canonizare, consemnate inclusiv in documentarul discursului prezidential de condamnare a comunismului din Romania. Si anume: Ioan Ianolide, cu 21 de ani de temnita si o viata mutilata; Valeriu Gafencu, „Sfantul inchisorilor”, mort in penitenciarul de la Targu Ocna, dupa ce isi donase doza de streptomicina oferita de un prieten pentru salvarea evreului Richard Wurmbrand; parintele Gheorghe Calciu, cu cei 21 de ani de temnita si marturisire impotriva daramarii bisericilor in anii ’80, eliberat la cererea presedintelui SUA Ronald Reagan, devenit simbol al apararii drepturilor omului in Romania comunista; parintele Daniil (Sandu Tudor), initiator al Rugului Aprins, mort la Aiud dupa ce purtase patru ani lanturi la picioare; parintele Arsenie Boca, supranumit inca din timpul vietii „Sfantul de la Sambata”, mare predicator, inchis, umilit, caterisit, marginalizat pana la sfarsitul vietii, al carui mormant este vizitat si acum de mii de ortodocsi; nu in ultimul rand,  parintele Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei, care a implinit recent 94 de ani si este un stalp al Bisericii Ortodoxe Romane la Manastirea „Sfanta Maria” Techirghiol.[…] Asociatia Rost ii va actiona in judecata pe autorii campaniei impotriva martirilor anticomunisti, [în primul rand pe] Dorin Dobrincu. +

Într-un editorial din revista electronică Asymetria, http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=606&mode=thread&order=1&thold=-1 , domnul Dan Culcer de asemenea focalizează atenţia noastră asupra acestui “Dorin Dobrincu, cercetator ştiinţific, directorul actual al Arhivelor naţionale, beneficiar unei promovari spectaculoase, membru al Comisiei prezidenţiale de analiza a comunismului, al carui prezident a fost Vladmir Tismaneanu.”

Într-un articol pe blogul meu scrisesem deja pe 18 ianuarie 2008 despre acest fervent susţinător al prozelitismului evanghelic, atunci  când  semnalam +Un  “fulminant” şi hilar mesaj pro – Dobrincu  postat la adresa  : http://danutm.wordpress.com/2008/01/16/ingrijorare-fata-de-ofensiva-impotriva-lui-dorin-dobrincu/#comments , o mostră de mesaj ideologic orientat împotriva intereselor româneşti. Şi adăugam :„Sînt un basarabean sorocean, iar tatăl profesorului universitar Vladimir Tismăneanu a persecutat familia mea din Basarabia în perioada 1940-1941. Familia lui Vladimir Tismăneanu nu a plătit vreodată daune familiei mele pentru acele persecuţii. Aş cere acum lui Tismeneţki,  milioane de euro compensaţii pentru răul făcut neamului meu  de neamul Tismeneţki,  ori Tismăneanu, cum îşi zic ei acum ! Din această cauză, declar la modul cel mai solemn  : Oricare prieten cu Vladimir Tismăneanu devine automat duşmanul meu personal!  Se aude, domnule Eugen Negrici (fostul meu prieten), semnatar al Raportului  Tismăneanu? Dorin Dobrincu se înscrie în categoria şcolii internaţionaliste Roller, de  istorici români lipsiţi complet de onestitate intelectuală. Sigur, între Mihai Roller şi Dorin Dobrincu există o diferenţă. Mihai Roller era internaţionalist în vena cominternist- cominformistă. Dorin Dobrincu este internaţionalist în vena ideologiei deformate iudeo- creştine, inventată după 1800 AD. Ideologia iudeo- creştină vrea să ne înveţe că Limba Română nu poate fi Lingua Sacra! În fine, dacă vrem neapărat să ne ocupăm de intellectual garbage, atunci se poate demonstra că textele lui Dorin Dobrincu sunt încărcate  cu  tomberoanele minciunilor  prin omisiune  şi tomberoanele  minciunilor  prin comisiune.”

Acţiunea acestui Dorin Dobrincu este îndreptată şi asupra lui Sandu Tudor, intelectualul român care a fost iniţiatorul mişcării culturale Rugul Aprins ce  marca o Renaştere în Limba Română sacră a primului umanism bizantin.

Prin faptul că sunt complici la această nouă persecuţie, Andrei Pleşu şi  Mihail Neamţu decad de la orice pretenţii de roluri pozitive în cultura română.

În domeniul certitudinilor recente, Holocaustul se măsoară prin dimensiunea unor  compensaţii pecuniare. Într-un interviu consemnat aici, http://alandra.wordpress.com/2008/08/19/interviu-cristian-neagoe/  , Cristian Neagoe zice :”ne inflamam nevoie mare de svastica de pe curu poneiului, dar ne facem ca nu stim nimic despre holocaustul din Romania.”

Cerceii Doamnei noastre, Maria de Mangop, aveau formă de svastică, ştiai tu asta, “prea cultule” Cristian Neagoe ? Cum îţi permiţi tu, bietule Cristian Neagoe, să pui imaginea cerceilor Doamnei noastre, de sânge imperial suprem, “pe curu poneiului”? De ce îţi baţi joc de imaginea şi istoria României, prea infatuatule Cristian Neagoe ? Şi eşti plătit de Institutul Cultural Român, toată insulta asta la adresa României este plătită din impozitarea românilor! Ei, da, noi, românii, ne asumăm svastica, este un simbol care face parte din istoria civilizaţiei noastre ariene de excelenţă!  ICRNY trebuia în esenţă să execute la standardele de excelenţă o reprezentare   culturală a României la New York. Iar aceste standarde de excelenţă pentru o reprezentare culturală a României la New York implică anterior nişte studii serioase de geografie behavioristă. Din bibliografia prezentată pe un alt blog de prietenii lui Cristian Neagoe nu rezultă aceasta. Cristian Neagoe a citit măcar studiile lui Paul Claval? Nu ştie nimeni?!  Există nişte arhetipuri culturale româneşti, deşi unii culturnici, începând cu Andrei Pleşu la 5 februarie 1990, scuipă peste ele. Institutul Cultural Român avea datoria morală să popularizeze, mă rog, să facă publicitate, ostensivă şi chiar, de ce nu?, ostentativă, acestor arhetipuri culturale româneşti. Ştie   cineva, (eu nu am găsit date de vreun fel), după ce metodologie se conduc secţiile din străinătate ale ICR? Vă atrag atenţia că orice metodologie pentru ICR trebuie să incorporeze noţiuni de Teorie Culturală, iar acestea la stadiul dell’arte. Apoi, în ce măsură a respectat ICRNY proporţia corectă endogen/exogen în expoziţia „românească”  de la New York?

Titus Filipas

Slow Forward, devoalarea puterii

Cred că recenta acţiune  civică a domnului Victor Roncea, semnarea unei petiţii la preşedintele Traian Băsescu pentru demiterea lui Horia Roman-Patapievici de la conducerea Institutului Cultural Român, vezi http://www.petitiononline.com/icrgds/petition.html , dincolo de faptul că demonstrează existenţa unei mişcări patriotice în România de azi, nu va avea alt efect. Pentru că, să nu ne facem iluzii, nu preşedintele Traian Băsescu este centrul real de putere în România. De altminteri, este o caracteristică a României după cel de al doilea răboi mondial, ca şeful aparent să nu fie şeful real. De exemplu, pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu – Dej, şeful real era tovarăşul Gogu Rădulescu, o analiză de expressive body language a jurnalelor cinematografice din epocă, unde apar cele două personaje, o demonstrează. După cum, cel puţin în ultimii ani de viaţă, nu dictatorul Nicolae  Ceauşescu era în fruntea acţiunii politice în România, ci acelaşi malefic tovarăş Gogu, vezi articolul BANDA LUI GOGU RADULESCU CONDUCE ROMÂNIA!, la adresa

http://sitadeasa.wordpress.com/2006/08/26/banda-lui-gogu-radulescu-conduce-romania/ .

Tot la fel, după 22 decembrie 1989, Ion Iliescu şi – a asumat responsabilitatea pentru nişte acţiuni negative, al căror iniţiator nu a fost. De altminteri, preşedintele Emil Constantinescu ne – a dezvăluit că nu el a condus România. Din cauza aceasta, spun, preşedintele Traian Băsescu nu îl va demite pe Horia Roman-Patapievici de la conducerea Institutului Cultural Român, pur şi simplu pentru că HRP se află mai aproape de centrul real de putere în România decât se află preşedintele Traian Băsescu. De aici şi permanentul apetit al preşedintelui  pentru băile de mulţime ce îi dau temporar iluzia că el ar fi centrul puterii. Este şi acest comportament prezidenţial  o devoalare autentică, deşi o devoalare incompletă.

Mai multe date au apărut pe Internet, în blogosfera românească. Nu eu le – am căutat. Mai întâi s-a instalat un link malevolent pe  panoul blogului meu, către postarea blogului Slow Forward http://sfwd.blogspot.com/2008/08/icrny-cristi-neagoe-pro-anti.html .

Hai să analizăm mesajul eliptic : „ICRNY & Cristi Neagoe: Pro & Anti / Am incercat sa compilez texte pro si contra ICR New York. Sunt foarte multe, aici sunt doar cateva. Daca mai are cineva linkuri interesante, let me know. Cred ca nu mai are sens sa atrag atentia asupra diferentei evidente de greutate a numelor din lista pro ICR (sau macar cu o opinie realista).”

Fraza“Am incercat sa compilez texte pro si contra ICR New York” devoalează de fapt puterea ce construieşte frenetic liste cu aceia care sunt pro sau contra Institutului Cultural Român. Iar fraza : „Daca mai are cineva linkuri interesante, let me know.”, ce altceva este decât apel la delaţiune?

Am răspuns printr – un articol de blog. La scurt timp, ceea ce demonstrează că treaba este bine organizată*, pe  panoul blogului meu se instalează al doilea  link excesiv de malevolent, anume http://sfwd.blogspot.com/2008/08/raspuns.html .

Cu aroganţa specifică slugilor apropiate de centrul puterii**, sînt acuzat că nu aş cunoaşte felul elementar în care funcţionează blogosfera (sic!). Am mai scris, cu prilejul instalării unor ameninţări abia voalate cu moartea la declanşarea operaţiunii Debunking Dragoş Bucurenci, despre „civilitatea pe blogosferă”. În fine, aceasta îmi demonstrează că sursa reală a puterii în România şi civilitatea elementară sunt noţiuni complet antagoniste.

Avatarul Slow Forward, cel care a compus http://sfwd.blogspot.com/2008/08/icrny-cristi-neagoe-pro-anti.html , mi – a trimis o  perlă: +Cuvantul “idiocracy” nu exista in nici un fel de dictionar, pentru ca nu e un cuvant.+

Slow Forward introduce imediat o adăugire la răspuns : +Update: Evident, spre deosebire de dvs, n-am stat sa caut respectivul cuvant in toate dictionarele de limba engleza, ci am luat de bun ceea ce ati scris in postul la care v-am raspuns de pe blogul extrem de serios pe care l-ati updatat de curand (si pe care credeam, serios, ca exista doar informatii certe si demne de crezare). Ceea ce face ca enormitatea sa va apartina in totalitate.+

Eu scrisesem dintru  bun început cu specificări foarte clare asupra ţintei şi extensiei (‘goal and scope’, în limba engleză):  +Am căutat “Definition of idiocracy”,  mai întâi în WordReference.com Dictionary. Mi se răspunde : “We found no entry in the English Dictionary.” Am căutat apoi în     Merriam-Webster Online. Mi se răspunde ceva similar : “The word you’ve entered isn’t in the dictionary.” +

În niciun moment nu am spus că am căutat “în toate dicţionarele de limba engleză”. Şi nici nu am “updatat” (De ce nu zici “modificat”, avatare Slow Forward?) postarea aceea. Este ştiut că numai oamenii puterii pot minţi atât de sfruntat! În fine, excerptul “Ceea ce face ca enormitatea sa va apartina in totalitate” ilustrează felul în care construiesc slugile puterii discursul de cauzalitate şi de responsabilitate***.

Titus Filipas

*Conţinutul blogului meu pe tema ICRNY – Cristian Neagoe este supravegheat în permanenţă, şi imediat ce  apare un post nou, cineva compune un răspuns jignitor pe blogul Slow Forward.

**Pe lista “The Good Guys” apare Andrei Pleşu, care mereu a fost foarte aproape de centrul real de putere în România, aşa se explică vizita lui Ion Iliescu la Tescani pe data de 23 august 1989. „In vino veritas”, domnul Traian Băsescu preferă Chivas, dar efectele sunt aceleaşi. Aşa se explică şi înjurătura unui preşedinte către Andrei Pleşu la un moment de congenialitate. Retragerea „demnă” a lui Andrei Pleşu a fost aproape unanim lăudată.  Dar poate că mai demnă a fost înjurătura marinărească proferată atunci de Traian Băsescu.  Pentru că se pune întrebarea: Este Andrei Pleşu omul  Marelui Licurici în România ?

***Un dicţionar mai generos, consemnează  „1 result for: idiocracy/Id`i*oc”ra*cy\, n.; pl. Idiocrasies. [Idio- + Gr. ? a mixture, fr. ? to mix: cf. F. idiocrasie.] Peculiarity of constitution; that temperament, or state of constitution, which is peculiar to a person; idiosyncrasy.” Deci idiocracy = idiosyncrasy, ceea ce se traduce pe româneşte prin idiosincrazie. În DEX nu este, însă Dicţionar Medical Online  spune despre idiosincrazie : susceptibilitate particulară, de obicei înnăscută, pe care o prezintă o persoană faţă de unii factori fizici sau chimici.

Adevărata faţă a lui Cristian Neagoe

Mărturisesc, titlul postării a fost inspirat de aici : http://mirunavlada.wordpress.com/2008/08/11/adevarata-fatza-a-lui-cristian-neagoe/ . Şi mă adresez acestui/acestei Miruna Vlada.

De ce nu daţi o mostră din scriitura reală pe care o promovează Cristian Neagoe? El scrie într- o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă, spre care vrea să împingă limba română cultă, iar aceasta o face pe banii mei, de generic “simplu cetăţean”. Dar aceasta politică de înlocuire a limbii române culte cu o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă a fost promovată de către culturnikul Lioncik Tismeneţki (tatăl lui Vladimir Tismăneanu) în perioada 1940-1941 în Basarabia, după cum este promovată  acum şi pe blogurile plătite de “maica rusie” şi care au invadat blogosfera  românească. Bizar, dar aceşti bloggeri plătiţi de “maica rusie” salută activitatea lui Horia Roman-Patapievici la Institutul Cultural Român! După cum îl sprijină, acum, pe Cristian Neagoe. Tot bizar, Cristian Neagoe alege din raţionalul Jurnal al Fericirii tocmai un scurt pasaj de misticism. Or, aceasta este influenţa misticismului rusesc infiltrată în ortodoxismul românesc în perioada slavonică. Misticismul medieval rusesc,  perpetuat de patriarhatul apocaliptic de Moskova, a fost amplificat şi de propaganda ideologică  marxist – leninistă  a existenţei realităţii directe. Misticismul  rusesc este una din laturile unui fenomen de maniheism. În literatura rusă, acest maniheism explodează în romanele lui Vladimir Sorokin. Iar Cristian Neagoe încearcă şi el, bietul!, să fie imitatorul rusului Vladimir Sorokin. Sigur, el nu primeşte bani de la “maica rusie”, pentru că este plătit de Institutul Cultural Român.

Titus Filipas

Victor Roncea despre Patapievici (tatăl şi fiul)*

+Fiul nomenklaturistului bolsevic Dionisie Patapievici, ajuns cap de lista al intelectualilor rosii, a dat un simplu ziarist si ziarul ZIUA in judecata pentru ca am citat din mai multe interpelari ale vicepresedintelui Comisiei pentru Politica Externa din Senatul Romaniei, Eugen Mihaescu, facute in plenul Senatului, in legatura cu anumite cheltuieli nejustificate ale Institutului Cultural Roman. Va vine sa credeti ca traim in Romania? Poate doar daca e vorba – ca sa il citam pe presedintele ICR – de „radiografia plaiului mioritic ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”. Dar atunci ce este Patapievici, daca asta ar fi Romania?+

Titus Filipas

*http://victor-roncea.blogspot.com/2008/06/ziua-castigat-procesul-cu-patapievici.html