Va merge Obama la Hiroshima ?

Croitorul japonez Issey Miyake l-a invitat (http://next.liberation.fr/article/le-couturier-issey-miyake-invite-obama-hiroshima) pe actualul preşedinte american Barack Obama să vină pe data de 6 august 2009 la ceremonia de comemorare a morţilor din bombardamentul  care a avut loc  în anul 1945 la Hiroshima. Născut în 1938, Issey Miyake este unul dintre supravieţuitorii de la Hiroshima. În acelaşi timp, croitorul Issey Miyake l-a invitat pe tînărul preşedinte American să se alăture apelului său de eliminare a armelor atomice din lume. Este şi o testare a bunelor intenţii prezente în discursul ţinut de Barack Obama la Praga. Vorbind despre atacul de la Hiroshima, Issey Miyake spune : „Eram acolo, n-aveam decât şapte ani„, îi consemnează coloanele ziarului International Herald Tribune mărturia.

Titus Filipas

Roboţii japonezi

Bombele atomice americane lansate la Hiroshima şi Nagasaki (pentru implementarea democraţiei în Japonia) au instaurat o gravă descreştere demografică în Japonia. Roboţii japonezi au fost creaţi în primul rând pentru a înlocui lipsa acută de muncitori din aproape toate industriile.

O nouă generaţie de roboţi japonezi “acţionaţi de gând” a fost creată acum special pentru îngrijirea pensionarilor japonezi din azilele de bătrâni,  http://www.romanialibera.ro/a150212/testarea-dispozitivului-care-citeste-gandurile.html .

Însă nu doar lipsa de infirmiere şi de îngrijitoare este acută, ci şi lipsa de educatoare, de învăţătoare şi de institutoare. Funcţiile educaţionale pentru copii pot fi îndeplinite de roboţi ? Lipsa de personal didactic calificat pentru sistemul de învăţământ japonez este atâta de mare, încât japonezii experimentează chiar şi aici robotizarea, vezi imaginile (sunt şapte imagini) de la adresa URL http://www.guardian.co.uk/world/gallery/2009/may/08/1 .

Titus Filipas

Criză de civilizaţie

Este adevărat, criza a plecat de pe Wall Street. Dar în mod radical ea nu este imputabilă bancherilor şi managerilor de fonduri speculative. În mod categoric, sfârşitul celui de al doilea război mondial şi reconstrucţia potbelică au marcat, cel puţin în Occident, începutul unei epoci de prosperitate economică fără precedent. Totul aflat sub semnul Victoriei Aliaţilor asupra puterilor Axei. Simbolul tehnic cel mai important al  acelei Victorii a fost considerat a fi explozia bombei atomice aruncată peste oraşul japonez Hiroshima. Iar ceea ce a dus la construirea acelei bombe atomice a fost ulterior considerat a fi un vârf, un summum al instrumentalismului logic. Ce anume, mai precis ? Fizica teoretică şi fizica matematică. Albert Einstein a fost glorificat instantaneu drept cel mai mare geniu al omenirii!

Instrumentalismul logic incorporat în fizica teoretică şi fizica matematică a fost pus la lucru şi în ştiinţa economică. Astfel, tot ceea ce fusese elaborat mai bine în Economia Politică, adică opera unui secol şi jumătate de gândire doctrinară calitativă în economie, a fost transpus în modele matematice! În instituţiile financiare de pe  Wall Street au început să fie angajaţi matematicieni şi specialişti în fizica matematică. Aceştia renunţau la un serviciu din lumea cercetării academice şi a universităţilor, cu un salariu de 50 000 de dolari pe an, pentru un job de matematică financiară şi modelare a riscului pe Wall Street, unde câştigau un milion de dolari pe an ! Au fost instituite pentru ei şi onoruri academice speciale : Premiul Nobel pentru Economie acordat anual. Doamne fereşte, eu nu spun că oamenii aceia nu erau cu toţii de bună credinţă! Însă, deoarece influenţa pleca de pe  Wall Street, totul era marcat de superficialitatea americană. Cel mai bine este descrisă această superficialitate americană în literatura lui Sinclair Lewis. Acum, din păcate, în acest vârtej de superficialitate americană este prins noul preşedinte  Barack Obama. Care chiar crede în puterea ştiinţei americane ! Ştiu că voi fi condamnat de aproape toţi cititorii acestui blog, care cred şi ei  în puterea ştiinţei americane. Mai precis în justeţea instrumentalismului logic incorporat în fizica matematică. Mi-a  fost dat să fiu referent la o carte de inginerie cosmică, http://www.springerlink.com/content/g253m16423408723/ , (cartea este pusă integral în biblioteca Google, adresa URL este http://books.google.ro/books?id=5bZBEM31K1MC&pg=PA3&lpg=PA3&dq=%22titus+filipas%22&source=bl&ots=gpIhNBOPcw&sig=i0QgBMWwBGIIyY822HmUkCwylEE&hl=ro&ei=8A7KSbie

HcaKsAaP6dmzAg&sa=X&oi=book_result&resnum=5&ct=result). Capitolul la care am fost referent trata proiectul unui ascensor cosmic. Punctul de start al ascensorului cosmic era, bineînţeles, suprafaţa Pământului.  Autorul proiectului era profesor la o universitate din New York. Capitolul respectiv incorpora idei inginereşti foarte solide, precum şi formule de fizică matematică impecabile. M-am uitat cu atenţie la una dintre formule. Era exact ecuaţia pentru viteza undelor pe coarda elastică. Era cât se poate de clar o problemă Cauchy, chiar dacă autorul proiectului uita să spună aceasta. Or, într- o problemă Cauchy lucrezi cu un orizont de timp foarte extins. Pe acest  orizont de timp vor apărea inevitabil şi  perturbaţii, chiar dacă minore la început (vezi „efectul de fluture” din teoria haosului), dar care puteau dezvolta vibraţii  înspăimântătoare în ascensorul cosmic. Insist, inventatorul acela din New York nu era deloc un tip stupid. Dar el lucra în cadrul paradigmei ! Dacă nu o paradigmă unanim acceptată, cel puţin o paradigmă larg acceptată. Paradigmă instituită în secolul XVIII. Acum, unii dintre criticii americani cei mai virulenţi ai prezentei crize economice dau vina chiar pe Părinţii Fondatori ai instituţiilor americane din secolul XVIII.  Mai precis, pe importul fără discernământ al Iluminismului european. Hai să fim corecţi până la capăt şi să îi criticăm şi pe aceşti critici americani recenţi. Poate că fiecare dintre acei Părinţii Fondatori ai instituţiilor americane a trecut Oceanul Atlantic şi a trăit o vreme în atmosfera Iluminismului european din secolul XVIII. Dar ceea ce implementau ei în America era un Iluminism colonial ! Să amintesc numai sclavii negri (şi sclavele negre) din proprietatea lui Thomas Jefferson.

Actuala criză economică  a fost generată de o criză paradigmatică, şi în fond  de o criză de civilizaţie.

Titus Filipas

Să ne rugăm pentru victimele Hiroshimei!

Când  am comentat, pe blogul Proortodoxia, la tema : http://proortodoxia.wordpress.com/2008/05/20/cercetatorii-au-dovedit-ca-bolile-pot-fi-vindecate-cu-ajutorul-rugaciunii/ , “Ortodocşii români nu trebuie să acorde credibilitate patriarhatului apocaliptic de Moscova. Iar pentru că a fost investit cu funcţia de locţiitor al catedrei episcopale din Cezareea Cappadociei, unde a predicat pe vremuri Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare, – teolog şi filosof, un geniu mai mare decât Albert Einstein–, patriarhul BOR este îndreptăţit să vorbească şi pentru pravoslavnicii ruşi.”, avatarul TLP a ripostat acolo imediat :

  “Vasile cel Mare, mai mare geniu decat Einstein? Hai spune-mi ce stii despre Einstein de iti permiti sa faci o asemenea afirmatie.” /Comentariu by TLP | mai 22, 2008

I-am răspuns  în mai multe rînduri de fraze:

@ TLP/Ce ştii tu despre filosoful cappadocian Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare? Ce ştii tu despre teologia negativă şi teologia pozitivă? Ce ştii tu despre infinit ? Habar n -ai tu că la ora actuală istoriografii oneşti ai Occidentului încearcă să traseze sursa ştiinţei Occidentului tocmai la   filosofii teologi cappadocieni din Romania Orientală! /Comentariu by blogideologic | mai 23, 2008

@ TLP/Cum adică “iti permiti”, care este instanţa morală supremă la care te referi tu ? În general eu nu tutuiesc pe blogosferă, dar aşa ţi – ai permis tu să intri în discuţie !/Comentariu by blogideologic | mai 23, 2008

James Randerson, science correspondent The Guardian, Tuesday May 13 2008,  wrote : +A little known letter written by him [Albert Einstein n.n.], may help to settle the argument – or at least provoke further controversy about his views [on religion]. Due to be auctioned this week in London after being in a private collection for more than 50 years, the document leaves no doubt that the theoretical physicist was no supporter of religious beliefs, which he regarded as “childish superstitions”.+

Pe baza acestei scrisori a lui Albert Einstein, al cărei conţinut este doar “miştocăreală despre religie“, ca să spunem lucrurilor într- un limbaj foarte drag avatarului TLP, îşi permite acum cu maximă impertinenţă acest biet avatar TLP să îl degradeze pe Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare! / Comentariu by blogideologic | mai 23, 2008.

Hiroshima era oraşul japonez cu numărul cel mai mare de creştini şi biserici. S – au rugat şi bomba atomică a lui Albert Einstein a căzut peste ei. Aceasta nu înseamnă că noi trebuie să încetăm a ne ruga pentru salvarea sufletului   bolnav, şi vinovat, al lui Albert Einstein!

Titus Filipas

Poze de la Hoover Institution

Au apărut, pe 5 mai 2008, primele 10 fotografii sincere de la Hoover Institution, care ne arată dezastrul uman de la Hiroshima. Prin comparaţie, fotografiile suferinţei, –spun unii, regizate după reguli staliniste la Auschwitz–, par nişte imagini   aproape  bucolice … Iată ce comentează nişte franţuji gaullişti, despre care putem spune peremptoriu că ei sunt nişte antiamericani prin definiţie: 1) Si les États-Unis avaient perdu la Seconde Guerre mondiale, il est bien évident qu’il auraient été depuis longtemps condamnés pour crime contre l’humanité.  Certes, l’histoire est écrite par les vainqueurs. 2) L’utilisation de la bombe atomatique dite „tactique” est sérieusement envisagée en haut lieu au Pentagone. 3) Il faut montrer ces photos d ‘horreur en espérant qu’elles font réfléchir les futures chairs à canon où ceux qui nous gouvernent . La censure américaine montre la             honte justifiée des Etats Unis à avoir osé la bombe les premiers.4) il était bien connu que la bombe larguée sur Hiroshima était destinée à l’URSS, que l’horreur absolue avait été utilisée à des fins stratégiques et politiques. Quand j’ai agrandi le cliché, je ne sais pourquoi, Guernica s’est imposé à ma conscience. L’art peut-il sauver de la barbarie ? 5) Puissance et conscience se conjugent rarement ensemble. 6) C’est bien un Auschwitz en Extrême-Orient. Ces photos sont bouleversantes. 7) ATTENTION: des photos et des révélations fort intéressantes; à étudier et diffuser avec précaution: les révisionnistes les plus hideux se réjouissent déjà d’équations arrangeantes et du             relativisme entrevu.

Imediat după ocuparea Japoniei, americanii au creat un serviciu de cenzură, compus din 6000 de oameni, care colectau şi distrugeau toate fotografiile făcute de japonezi la Hiroshima şi Nagasaki!

Titus Filipas

Mit, realitate, noumen

În calculul infinitesimal şi în fizica matematică, propoziţiile dialectice dobândesc validitate apodictică prin convenţia  hubrică, impusă cu forţa, vezi  ce spune David Hume  despre putere şi necesitate. De altminteri puterea brutală incorporată în această fizică matematică a dus la Hiroshima, la Nagasaki, experimente unde se verificau teorii despre reacţiile nucleare.

David Hume  exclude intervenţia metafizicii în discursul despre cauzalitate, însă permite intervenţia mitului. Immanuel Kant recheamă metafizica în  cauzalitate prin inventarea „lucrului în sine” (noumen).

Titus Filipas

Filosofie politică şi morală în Teoria Dreptăţii

Totalitatea legilor unui stat este incorporată în conceptul de justiţie. Aşa cum se ştie, taxonomic există trei tipuri de justiţie:

(i) justiţie distributivă („distributive justice‟, în limba engleză);

(ii) justiţie retributivă („retributive justice‟, în limba engleză);

(iii) justiţie restaurativă („restorative justice‟, în limba engleză).

Deoarece legislaţia ambientală este incorporată în justiţia distributivă, nu vom trata justiţia retributivă, şi nici justiţia restaurativă.

Justiţia distributivă este incorporată şi în economia politică normativă. Principiile justiţiei distributive sunt principii normative destinate alocării bunurilor (resurselor, inclusiv resurselor educaţionale) care se găsesc în cantitate redusă.

Ca discurs, justiţia distributivă se concentrează asupra caracterului acceptabil, ori asupra caracterului drept, al (re)distribuţiei bunurilor în societate. În contextul social, chestiunile etice tratate în justiţia distributivă sunt considerate a fi acute, grave, importante. Din cauza aceasta, justiţia distributivă trebuie să fie divulgată, popularizată, învăţată. Pe web există deja două generaţii de situri unde persoanele doritoare de cunoaştere prudenţială pot învăţa justiţia distributivă prin profile statistice, interviuri, jocuri video. Conţinând şi multă grafică, siturile educaţionale din generaţia a doua pentru achiziţionarea elementelor de justiţie distributivă sunt redactate în limba engleză, majoritar. Există şi fericite excepţii de la acest exclusivism al englezei educaţionale pe web. Enumerăm două notabile cazuri balcanice: situri de etică distribuţională redactate în limbile croată şi turcă, vă puteţi imagina aşa ceva ?

Totuşi, dacă doriţi un limbaj facilitând realmente accesul Dumneavoastră la conceptele noi, –se spune uneori că această vorbire ţine de categoria limbajelor sacre –, recurgeţi la engleza vorbită ori scrisă de profesorii de la Harvard University. Textele de justiţie distributivă cele mai citite, actualmente, îl au ca autor pe filosoful harvardian John Rawls (1921 – 2002). După un stagiu ca infanterist pe frontul din Pacific în cel de al doilea război mondial, consecinţele infernului aruncat dintr– un avion american peste oraşul creştin japonez Hiroshima îl îndeamnă pe John Rawls să studieze atent filosofia morală. John Rawls reflectă mult asupra temei, dar publică prea puţine articole ştiinţifice.

John Rawls scrie lent şi eficient marele text educaţional de cunoaştere prudenţială intitulat: “O teorie a dreptăţii” (A Theory of  Justice). Care vedea lumina tiparului în anul 1971.

În paginile cărţii “O teorie a dreptăţii”, lectură minimalistă obligatorie pentru învăţarea filosofiei morale (la nivelul discursului academic, pentru că elementele utile ale filosofiei morale se deprind prin arhetipuri culturale învăţate în “cei şapte ani de acasă”), John Rawls încearcă să rezolve problemele justiţiei distributive cu ajutorul unei versiuni personale de Contract Social. În construcţia discursului din textul “A Theory of Justice”, John Rawls se baza pe teoriile clasice ale Contractului Social, elaborate de John Locke (1632 – 1704), Jean -Jacques Rousseau (1712 – 1778), şi Immanuel Kant (1724 – 1804).

Contractul Social înseamnă la John Rawls o cooperare conştientă între grupuri, prin negocieri pe un set de valori etice. Cursul lui John Rawls despre teoria dreptăţii şi distribuţia bogăţiei a influenţat nu doar filosofia politică şi morală, ci şi gândirea în dezvoltarea durabilă (vezi articolul nostru mai vechi la http://blogecologic.wordpress.com/2008/02/08/dezvoltarea-durabilă/).

Titus Filipas