Posts Tagged ‘Herder’

Aspecte etice în “bunurile comune ale umanităţii”

ianuarie 27, 2014

Pe un fir anterior postasem : +În cartea „Anti-Iluminismul din secolul XVII până la Războiul Rece” (Les anti-Lumières: Une tradition du XVIIe siècle à la guerre froide), istoricul israelian Zeev Sternhell (născut în anul 1935) afirmă că filosofia lui Herder prefigura „campania anti-universalistă din secolele XIX şi XX”. Îmi permit să invoc aici un contra-exemplu românesc : protocronismul, atacat de Vladimir Tismăneanu. În esenţă, protocronismul pentru noi este foarte bine justificat prin fapte istorice. Se ştie că Imperiul milezian pontic este contemporan cu dinastia saitică. Or, această dinastie saitică (căreia Novalis îi dedică o carte întreagă în semnificaţia de renaştere culturală) este sursa universalismului civilizaţional. Herder denumea influenţa egipteană din Sais „măduva de înţelepciune”.+ Am primit replica : +Protocronismul este constructiv doar in masura in care nu distorsioneaza adevarul istoric, indepartand istoria, de vocatia sa stiintifica.+ Am răspuns : +Este vorba de a face o alegere între genialitatea lui Edgar Papu, şi mediocritatea lui Vladimir Tismăneanu.+ În articolul din Wikipedia despre Edgar Papu (o personalitate uriaşă din cultura noastră) citesc : +Este considerat unul dintre cei mai importanți comparatiști români postbelici, autorul unor studii de literatură universală și teorie literară. Una dintre cărțile sale fundamentale este Barocul ca tip de existență (1977).+ Un alt literat comparatist român, despre care am mai scris, a fost Alexandru Ciorănescu, primul dintre cărturarii români ce s-a interesat de opera iluministului francez Nicolas – Antoine Boulanger. Chiar înaintea lui Herder, Nicolas – Antoine Boulanger arăta importanţa dictatorilor (“despoţilor”) pentru guvernanţa în Marele Orient Mijlociu în care trăim (conceptul este de fapt modern în această denumire forjată de către George W. Bush). Afirmaţia despre rolul pozitiv jucat de un “despot luminat” va fi reluată apoi şi de către Ideologul primar Destutt de Tracy. Domnul Adrian Năstase, ca om politic român, a greşit fundamental atunci când i-a tratat pe magistraţii din Justiţie şi pe infractorul Traian Băsescu în stilul iluminist care generează, iată, inevitabil!, o teleologie paradoxală a raţiunii în loc de axiologie veritabilă. Tot în articolul din Wikipedia dedicat lui Edgar Papu mai găsesc : +La 15 decembrie 1961 [Edgar Papu] este arestat, fiind acuzat de „înaltă trădare” și condamnat la opt ani de închisoare. I se confiscă averea și face închisoare la Bacău în grajdurile din apropierea orașului. După eliberarea sa în 1964 duce o viață de om marginalizat, nemaifiind primit la Universitate. Scriitorii grupați în jurul revistelor Luceafărul și Săptămâna îl vor convinge să gireze cu prestigiul său de intelectual umanist protocronismul (curent de idei care urmărește să pună în valoare anticipările creatoare pe plan universal în domeniul culturii și civilizației, pe care orice popor le poate revendica). Deci chiar în articolul incriminator din Wikipedia, protocronismul este, totuşi, asociat cu bunurile comune ale umanităţii. Aici http://en.wikipedia.org/wiki/Common-pool_resource „bunurile comune” (common goods) sunt definite ca „un bazin de resurse comune”(Common-pool resources). În contextul discuţiei despre „măduva de înţelepciune de la Sais” – oraş aflat în „delta biblicelor sinte” cum scria Mihai Eminescu- aceste resurse nu sunt de tipul capital tangibil, ci sunt capital intangibil, adică ele sunt resurse abstracte. Iar dacă trecem noi iarăşi fără de vreo timiditate la contextul resurselor tangibile, iată că unul dintre moţii participanţi la salvarea –cât mai era posibilă – în catastrofa avionului prăbuşit în Munţii Apuseni, invitat la emisiunea domnului Mihai Gâdea, a formulat o problemă de bun simţ care l-a făcut pe domnul Mihai Gâdea să devină foarte crispat, un moment, şi parcă i-a retezat volubilitatea. De ce ? Pentru că se intra atunci într-o chestiune de economie politică pe o temă de guvernanţă adaptivă. Reamintesc şi faptul pe care l-am mai spus, anume că în anul 2009 doamna Elinor Orson a primit Nobelul pentru formularea principiilor care permit tratarea temei acesteia în cadrul denumit Noua Economie instituţională. Am discutat nu demult pe acest blog subiectul “costului tranzacţional” în economia instituţională. Am mai subliniat de asemenea faptul că el –“costul tranzacţiei”- este de fapt un cost al trans-acţiunii. Noţiunea de COST este esenţială pentru Introducerea pozitivă în Economia Politică. În fine, precizez că Guvernanţa adaptivă se adresează problemelor complexe, nesigure şi fragmentate. Cam toate problemele din România actuală au această natură. Exact o asemenea problemă formulase atunci moţul salvator în emisiunea pe Antena3. Dar însăşi formularea corectă a problemei despre capitalul tangibil devine automat capital intangibil! Or, aceasta arată prezenţa unei “măduve de înţelepciune” în gândirea românească, justificând automat protocronismul românesc. „Bunurile comune” sunt legate de o problemă de Etică. Filosoful American John Rawls, specialist în Etică, a definit bunul comun al întregii omeniri drept „anumite condiţii generale care sunt egale în avantajul tuturor” http://www.scu.edu/ethics/practicing/decision/commongood.html Furia domnului Vladimir Tismăneanu împotriva protocronismului românesc este reductibilă şi la cerinţa că “Românii nu au drept la o evaluare etică”! Punctul de vedere al domnului Vladimir Tismăneanu a fost adoptat integral de către Wikipedia în versiunea românească. Mergând mai global, constat totuşi –optimismul meu este iremediabil!- că lucrurile nu sunt chiar atât de disperate pentru noi, dacă mergem pe firul protocronist de la Sais (Citiţi, vă rog, şi Discipolii la Sais, în traducerea excelentă din Novalis realizată de către doamna Viorica Nişcov). Să alăturăm “înţelepciunea de la Sais” cu problema numerică Big Data ? Într-adevăr, iată că văd aici http://internetactu.blog.lemonde.fr/2014/01/24/biens-communs-un-outil-politique-pour-repenser-notre-rapport-a-la-technologie/ o tentativă de a dezvolta filosofia pentru Big Data cu ajutorul noţiunii de bunuri comune. Să revin acum la înţelepciunea moţului salvator. Ce spunea ? Că “noi nu avem drept la lemn, numa’ firmele mari”. Evident că prin “firmele mari” subînţelegea firmele străine. Îmi amintesc acum un principiu bun al lui Nicolae Ceauşescu. N-am ascuns vreodată că am predat la clase pregătitoare pentru studenţii străini. Securistu’ a venit şi mi-a spus : “Tovarăşu’ ştiţi ce trebuie să-i învăţaţi în primul rând ?” Nu, nu ştiam. “Aici, în România, românii sunt stăpâni, nu străinii!” Subscriu şi acum la acest principiu. O chestiune care s-a zis despre moartea studentei în accidentul din Apuseni este aceea că provenea dintr-o familie onorabilă, într-adevăr, a fost bine subliniat aspectul în media, dar era o familie economiceşte modestă, dacă nu chiar săracă, de ce să nu pronunţăm cuvântul ? Totuşi, fata făcea muncă de voluntariat pentru Agenţia de Transplant ! Or, acolo se vehiculează, şi se câştigă, sume imense ! Domnul profesor universitar Irinel Popescu ştie prea bine ! Însă Agenţia pentru Transplant nu s-a îngrijit vreodată de voluntari, să le furnizeze costume de protecţie de genul celor folosite de motociclişti. Şi pentru că tot vorbim despre ardeleni, îmi amintesc că la începuturile lucrului Agenţiei pentru Transplant, un jandarm grav rănit în muncă, la Târgu Jiu, a fost adus la spitalul universitar din Craiova. A fost lăsat aproape intenţionat (las loc şi pentru prezumţia de nevinovăţie) fără de vreo îngrijire. Dar când bietul băiat a murit, s-au repezit peste el să-l căsăpească şi să-i preleveze organele. A fost un episod deloc glorios al începuturilor Agenţiei pentru Transplant. Din presa citită atunci, aflasem că bietul copil era un ardelean. Cu certitudine nu era moţ, pentru că moţii au neamuri săritoare la Craiova (după cum au în toate oraşele din România, mai nou, au şi la New York).
Titus Filipas

„Măduva de înţelepciune”

ianuarie 24, 2014

În cartea „Anti-Iluminismul din secolul XVII până la Războiul Rece” (Les anti-Lumières: Une tradition du XVIIe siècle à la guerre froide), istoricul israelian Zeev Sternhell (născut în anul 1935) afirmă că filosofia lui Herder prefigura „campania anti-universalistă din secolele XIX şi XX”. Îmi permit să invoc aici un contra-exemplu românesc : protocronismul, atacat de Vladimir Tismăneanu. În esenţă, protocronismul pentru noi este foarte bine justificat prin fapte istorice. Se ştie că Imperiul milezian pontic este contemporan cu dinastia saitică. Or, această dinastie saitică (căreia Novalis îi dedică o carte întreagă în semnificaţia de renaştere culturală) este sursa universalismului civilizaţional. Herder denumea influenţa egipteană din Sais „măduva de înţelepciune”.
Titus Filipas

Energetica Istoriei

ianuarie 22, 2014

Herder înlocuieşte axiologia Epocii Luminilor – teleologia paradoxală a raţiunii- printr-o energetică a Istoriei. Presupun că profesorul Constantin Rădulescu – Motru l-a citit cu multă atenţie pe Herder înainte de a scrie Personalismul energetic. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2014/01/21/coalitia-usl-sezonul-2/
Titus Filipas

Întrebări herderiene

ianuarie 22, 2014

„Ce este un mijloc? Şi ce este un scop? Nu-i oare totul mijloc pentru milioane de scopuri? Şi scop pentru milioane de mijloace?” Întrebări herderiene din „Altă filosofie a Istoriei”
Titus Filipas

Dar ura ?

ianuarie 20, 2014

După Herder, pentru a realiza existenţa unei naţiuni, trebuie să simpatizezi cu aceasta. Jules Michelet şi Edgar Quinet simpatizează certamente cu naţiunea română. Acele simpatii sunt demonstraţii ostensive exterioare privind existenţa naţiunii române. Întreb, dar ura ? Ura demonstrată de „tribunalele de sânge” de la 1848 împotriva naţiunii române din Transleithania. Demonstraţia ostensivă de existenţă este adusă numai de reacţia sau rezistenţa românilor („fapte organizate şi rezistenţă“ spuneau memorandiştii) faţă de această ură.
Titus Filipas

Istoria comparată a popoarelor

ianuarie 20, 2014

Istoriografia herderiană respinge total şi aruncă în dispreţ orice tentativă de „istorie comparată a popoarelor” în care se instituie arbitrar o scală de valori în numele cărora se face comparaţia. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2014/01/18/exploziv-dosarul-zambaccian-as-vrea-sa-inteleaga-si-romanii-si-politicienii/
Titus Filipas

Spirit şi hazard

ianuarie 18, 2014

Herder critică idolatria spiritului uman în Epoca Luminilor. Această idolatrizare a spiritului a neglijat rolul hazardului, adaugă Herder.
Titus Filipas

Iarăşi ceva despre Voltaire în anul 1774

ianuarie 18, 2014

Opinia lui Herder. Este un excerpt din „Friedrich Nietzsche and the Politics of History”, cartea lui Christian Emden : +Presupunerea unei predestinări politice şi istorice –ceea ce sprijină, de exemplu, justificarea retrospectivă a statului naţiune german modern ca fiind o ţintă a istoriei umane- este îmbrăcată într-un fals optimism. Drept consecinţă, Nietzsche i-a cerut „bunului european” să fie, înainte de orice, „un pesimist”. Un asemenea pesimism, totuşi, este înrădăcinat într-o formă de critică a Istoriei care încearcă să examineze felul în care prezentul este formatat de trecut. Astfel Nietzsche începe să reabiliteze, lent, o viziune crucială care poate fi găsită în atacul critic al lui Herder asupra filosofiei lui Voltaire în anul 1774. Oricare filosofie a Istoriei care concepe dezvoltarea istorică direcţionată către o ţintă şi ca un proces guvernat de legea naturală care conduce la o constituţie politică şi culturală ideală trebuie să arate dispreţ faţă de „primitivismul” atitudinilor intelectuale anterioare, subestimând felul în care prezentul rămâne încă bântuit de orice credem noi că ar fi o stare depăşită prin evoluţie. Într-adevăr, dacă noţiunea de umanitate fundamentată pe istorie este posibilă, ea trebuie să abandoneze o înţelegere a istoriei bazată doar pe emancipare.+
Titus Filipas