Maxima Venalia dar Minima Moralia

În discuţiile din Congres despre Marea Salvare Financiară, unii dintre aleşii americanilor au exprimat preocuparea faţă de nesimţirea executivilor  de pe Wall Street care au primit salarii şi indemnizaţii de opt cifre (în dolari americani) pentru decizii financiare care s-au dovedit eronate. „I share the outrage that people have,” a declarat, cu ipocrizie maximă,  în the Senate Banking Committee, domnul  Henry Paulson în  ultima zi de marţi. El a mai spus, la fel de prefăcut : „It’s embarrassing to look at this. I think it’s embarrassing to the United States of America. There is a lot of blame to go around.” Ceea ce nu a mai spus domnul Henry Paulson, în  ultima zi de marţi,  a fost faptul că el însuşi  a beneficiat de o primă de  $38 milioane în anul 2005, când era CEO la Goldman Sachs.  La acel moment, era cea mai mare gratificaţie dată unui CEO al unei organizaţii  economice  de pe Wall Street. Henry Paulson a dovedit, cum se zice pe la noi, Maxima Venalia dar Minima Moralia. Recent, Goldman Sachs a fost nevoită să anunţe o reformă care să o transforme într-o instituţie financiară de tipul bancă-nexus din modelul japonez zaibatsu de organizaţie economică.

Titus Filipas

The mother of all bailouts

Citesc pe blogul domnului Vlad Popa articolul “Portretul padurarului ratat care a incercat sa salveze economia SUA: Henry Paulson”, http://hymerion.wordpress.com/2008/09/23/portretul-padurarului-ratat-care-a-salvat-economia-sua-henry-paulson/ .

Henry  Paulson va rămâne un nume în istoria pieţelor financiare prin faptul că el a pus la cale  imensa operaţiune de salvare financiară -„the mother of all bailouts”–, fără să propună şi vreo argumentare teoretică pentru aceasta operaţiune de open market. Prin aceasta, Henry  Paulson se  abate şi de la preceptele Keynes, şi de la preceptele Hayek. 

Titus Filipas