Posts Tagged ‘Hannah Arendt’

Prima victimă a “consensului de la Washington”

iunie 22, 2009

Sfârşitul anului 2001 şi începutul lui 2002 ne-au arătat prăbuşirea finanţelor Argentinei. Chiar dacă se află la antipozi, acea cădere ar putea fi un izvor de învăţăminte pentru noi. Manifestaţiile de stradă ale reprezentanţilor disperaţi, -cu fizionomii la fel de serioase ca şi ale păgubiţilor români de la FNI-, ai clasei mijlocii din Republica de Argentina, o ţară fabulos de bogată, a cărei natură şi ai cărei oameni o aduseseră până la un PIB de 8000 de dolari pe cap de locuitor, dar în care, timp de mai bine de un deceniu, reglementările de fier impuse de FMI au forţat întregul sistem bancar al ţării să se comporte ca un imens F.N.I. de la noi, banii clasei mijlocii argentiniene fiind transferaţi,- printr-un foarte convenabil ‘efect de sifon’ financiar descris atât de bine de unul dintre ‘oamenii preşedintelui’ John F. Kennedy, laureatul Nobel pentru economie în 1981, James Tobin-, spre alte ţări. Bineînţeles, F.M.I. neagă orice vină in declanşarea crizei monetare argentiniene. Totuşi decizia luată în 1991 de Argentina de a lega moneda naţională de dolarul american printr-o paritate strictă de unu la unu a fost lăudată de experţii de la F.M.I.. Ce însemna respectarea strictă a parităţii? Obligaţia de a dispune realmente de echivalentul aceleeaşi sume în dolari, pentru orice emisie nouă de bilete de bancă în peso. Astfel a putut să fie învinsă hiperinflaţia ce domnea în ţară, când în magazine etichetele cu preţuri trebuiau schimbate din oră în oră. Stricteţea respectării parităţii a redus inflaţia la zero, dar a atras nenumărate sacrificii pentru cea mai mare parte a populaţiei, plus o surpriză a sifonării dolarilor. În tot acest timp, guvernarea Argentinei a primit nenumărate elogii din partea F.M.I.. Domnul Horst Kohler, directorul general al Fondului, declara în septembrie 2001, când primele semne ale crizei se conturau, că ‘argentinienii nu sunt singuri’ şi Fondul Monetar Internaţional ‘îi va sprijini’. Totuşi, pe data de 5 decembrie, consiliul de administraţie al F.M.I. refuza un vărsământ de 1,2 miliarde de dolari către Argentina, bani promişi în august! În felul acesta, într-un mod premeditat, F.M.I. a încetat să mai sprijine guvernarea argentiniană democratic aleasă, sprijin ce era aşteptat chiar la momentul  ei cel mai critic. Atunci a dispărut credibilitatea sa faţă de populaţie, faţă de investitori, imprimându-se micul impuls necesar debaclului ce a urmat. Se poate vedea din analiza crizei argentiniene faptul că F.M.I. -ul nu-i altceva decât un gigantic Boa Constrictor pe care finanţele internaţionaliste oculte îl folosesc pentru a sugruma diversele identităţi naţionale ce îndrăznesc să devina prea independente. Argentina a plătit poate un preţ pentru că a început războiul Malvinelor. Este amuzant că atunci când acest Constrictor a încercat să înghită şi Rusia, ea s-a dovedit prea mare pentru puterile lui, astfel ca în 1998 domnul Michel Campdessus, directorul de atunci al Fondului, şi-a cerut scuze în mod public. Cred că-i prea puţin probabil ca F.M.I. să repete acelaşi gest faţă de Argentina. Însă e o certitudine că Fondul Monetar Internaţional nu îşi va cere vreodată scuze pentru politica incorectă pe care o practică acum faţă de România. Pentru ce trebuie doborâtă România? Pur şi simplu pentru că numele acestui stat este România, principala stâncă rezistentă a Latinităţii Orientale. Ştiam, iar până la un anumit punct chiar înţelegeam, că românofobia e specifică Răsăritului Kievan ori Moscovit. Mult mai primejdioasă pentru noi este românofobia Occidentului. Fondată de Voltaire şi continuată în secolul XX de Hannah Arendt, iar acum de Alexandra Laignel-lavastine şi Robert D. Kaplan. În cartea acestui  reporter de la ‘The Atlantic Monthly’, intitulată „Spre răsărit, către Tartaria„, se insinuează ideea perfidă şi devastatoare că sursa răului ce se află în români este faptul că ei „Vorbesc o limbă latină, spre deosebire de popoarele din jur” . Domnul Robert D. Kaplan practică, într-adevăr, o cultură a cinismului.

Titus Filipas

Profilul psihologic făcut de experţii ruşi

mai 25, 2009

Hannah Arendt spunea că “esenţa gândirii politice constă în facultatea de a judeca.” Ştiu că în 15 ianuarie 1990 (poate o zi sau două în plus), am văzut un dialog televizat între Corneliu Coposu şi Ion Iliescu. Civilizat, frumos. S-au făcut promisiuni, de o parte şi de alta. Corneliu Coposu este cel care şi-a încălcat promisiunile. Acum sînt curios să citesc profilul psihologic   făcut de experţii ruşi (extrem de competenţi) după vizita lui Corneliu Coposu la ambasada sovietică. O greşeală colosală! Nu trebuie să îi dezvălui inamicului felul cum gândeşti. Şi apoi, mi s-a părut foarte bizară tipărirea în tiraj de masă a manifestului ţărănist imediat după loviluţie ! Cineva a dat ordin să fie tipărit! Corneliu Coposu a fost manipulat.

Titus Filipas