Limba Română cultă este ultima redută a libertății noastre

@ Fragmentarium Politic spune aici https://nastase.wordpress.com/2015/12/12/macovei-ar-trebui-sa-ceara-scuze-romanilor/ , în decembrie 12, 2015 la 9:05 pm : “In niciun caz, nu ar trebui sa fugim de apropierile de “ca”-uri (-ca ca-) din rostirea succesiva a doua cuvinte (“Luca Caragiale”).” Exemplul este admis de Academia Română, împreună cu altele două. Dar celelalte cacofonii sunt permise numai cu semnul comercial de “marcă înregistrată.” Apoi, Limba Română cultă este atât de generoasă, încât permite frazări evhivalente, dar fără cacofonii. De ce să folosim barbarisme, când putem construi aticisme ?
Titus Filipas

Denotaţie şi conotaţii

Nu există legătură de logică între denotaţia unui cuvânt şi conotaţiile acelui cuvânt.
Titus Filipas

Dualismul religios “Cer şi Pământ”

Prima cruciadă latină modificase percepţia bizantină despre Constantinopol. Liderii Comneni încep să vadă în Oraş o reprezentare pentru Împărăţia Cerească. Cei care au realizat primii şi cel mai bine această reprezentare au fost împăratul Ioan al II-lea Comnenul (1087–1143), – supranumit de contemporanii săi Caloianul, fiind considerat de istoriografi drept un Marcus Aurelius bizantin –, precum şi sora lui, Kira Ana, celebra scriitoare bizantină Ana Comnena. Marele împărat Ioan al II-lea Comnenul a fost Caloianul adevărat al românilor. Ideologia Comnenilor şi a Paleologilor era unită de cărturarul cretan Eremia Cacavelas cu ideologia europeană Neoacquistica într-o sinteză care va influenţa educaţia lui Dimitrie Cantemir. Pe vremea antichităţii precreştine, în Creta fusese construit Labirintul care ascundea ferocele Minotaur. Dar influenţa cretană asupra noastră, cel puţin asupra Olteniei, a fost cu totul alta decât influenţa Labirintului. După 1204, insula bizantină Creta este ocupată de veneţienii care nu interferă cu ideologia înălţătoare a Comnenilor, după cum îngăduie şi noua ideologie a Paleologilor în teritoriul cretan ce-l vor păstra până la 1669. Astfel că înregistrăm în Creta un interval semimilenar de continuitate ideologică. O sursă pentru ideologia bizantină care ne influenţează şi acum. Iconografia cretană a Paleologilor se mai vede la noi în pictura din bisericile Craioveştilor. Mediul oltenesc dovedeşte că a fost influenţat cultural de ierarhia cerească propusă în teologia lui Pseudo-Dionisie Areopagitul. Ideologia Comnenilor, a legăturii dintre spaţiul ceresc şi spaţiul pământesc, este incorporată în Coloana fără Sfârşit. Coloana infinitului probează de asemenea faptul că toţi românii ortodocşi trăiesc în dualismul religios “Cer şi Pământ”. Constantin Brâncuşi declara în mod explicit semnificaţia complexului sculptural lucrat la Tîrgu Jiu : “Stâlpul Nesfârşitului este negarea Labirintului.” Comnenii nu aveau încă blazonul heraldic. Abia ultima dinastie din Nova Roma, Paleologii, îşi creează blazon. Centrală într-un blazon trebuie să fie recurenţa la infinit, supranumită recurenţa abismală. Coloana Infinitului, care leagă Cerul cu Pământul -aceasta era atitudinea adevăratului Caloian- poate fi considerată semnul abismal pe blazonul Comnenilor.
Titus Filipas

Mioriţa este baladă militară !

@Sorin Arădean spune pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/06/22/65-de-ani/ : „Legenda Meşterului Manole ar trebui trimisă în uitare, ca şi Mioriţa, de altfel (pentru pasivitatea ei tîmpă).”
Vezi că nu ştii bine arhetipurile culturale româneşti ? „Mioriţa” este în primul rând (însă nu doar atât, o lectură mai atentă descoperă valenţe nenumărate!) o baladă militară ! Despre confruntări şi alianţe între carvune (turme, unitatea de bază într-o armată thematică). Prima frază românească este înregistrată în secolul VI într-o carvună din armata thematică a generalului Comentiolus, adjunctul credincios al împăratului Mavrichie, aşa cum scrie Dosoftei.
Titus Filipas

Între beatitudine şi aprehensiune, puţin John Locke n-ar fi bine ?

În filosofia lui John Locke, intuiţia, demonstraţia şi aprehensiunea sunt prezentate drept modalităţi distincte ale actului de cunoaştere. Pe româneşte, fragmente destul de mari din opera lui John Locke au fost traduse, fiecare pe rând şi fiecare la vremea lui, de către Ion Ghica şi George Coşbuc. Am fost destul de surprins să descopăr traducerea lui George Coşbuc (bănuiesc că din limba germană, nu direct din limba engleză) la Biblioteca publică Alexandru şi Aristia Aman din Craiova, cu paginile netăiate ! În fine, cartea lui John Locke a fost tradusă pe franţuzeşte de către abatele Bonnot de Condillac, şi aceasta avea mare circulaţie în Oltenia, Muntenia şi Moldova, ba chiar şi în imperiul habsburgic, unde exista o importantă populaţie românească, existau aproape trei milioane de români în afara Transilvaniei! Era, cum am spus în mod repetat, o carte de “filosofie senzualistă”. Aprehensiunea este actul de cunoaştere ce se realizează plecând de la senzaţie. În dicţionarul românesc DEX sunt propuse acum următoarele 8 definiții pentru «aprehensiune» : 1/APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Livr.) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de eventualitatea apariției unui pericol). [Pr.: -si-u-] – Din fr. appréhension, lat. apprehensio, -onis. // 2/aprehensiúne (livr.) (a-pre-, -si-u-) s. f., g.-d. art. aprehensiúnii; pl. Aprehensiúni // 3/APREHENSIÚNE s. v. frică, teamă, temere. // 4/APREHENSIÚNE s.f. (rar) Teamă vagă, nelămurită. [Var. aprehensie s.f. / cf. fr. appréhension, lat. apprehensio]. // 5/APREHENSIÚNE s. f. teamă vagă, nedeslușită, cauzată de presupunerea posibilității unui pericol. (< fr. appréhension, lat. apprehensio) // 6/APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Franțuzism) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de presupunerea posibilității unui pericol). – Fr. appréhension (lat. lit. apprehensio, -onis). // 7/aprehensiúne s. f. (sil. -pre-, -si-u-), g.-d. art. aprehensiúnii; pl. Aprehensiúni // 8/ *aprehensiúne f. (lat. apprehénsio, -ónis). Rar. Frică, teamă. Dar atenţie! Toate aceste definiţii sunt propuse la denotaţie ! La conotaţie nu se propune nimic, nimic, nimic, nici măcar definiţia pe care am învăţat-o eu la şcoala generală PETRACHE POENARU (partea gimnazială) din Craiova prin anul 1956. Totuşi, în dicţionarul Merriam-Webster, cuvântul aprehensiune (apprehension) apare şi cu denotaţie, şi cu două conotaţii. Să observ că denotaţia pentru aprehensiune din DEX nu coincide cu denotaţia pentru aprehensiune din Merriam-Webster, care totuşi este în total acord cu filosofia senzualistă a lui John Locke, şi nu trebuie să ne mirăm. Însă DEX este totalmente pe alături, prezintă numai o conotaţie pe postul unei denotaţii ! Nu îi blamez pe autorii anonimi şi voluntari ai dicţionarului DEX. Aşa erau vremurile, dar schimbarea necesară nu s-a produs nici acum. Nici eu nu am mai învăţat la liceu (“Fraţii Buzeşti” din Craiova) chiar nimic, nimic, nimic despre noţiunea psihologică de aprehensiune, în sensul de “act de cunoaştere prin senzaţie”. Profesor era Ion Dumitrescu, şi acesta era de un materialism vulgar execrabil. Ne făcea o comparaţie între creierul omului şi o granulă de sare de bucătărie: “Creierul omului absoarbe ideile direct din realitate :-), la fel cum sarea de bucătărie absoarbe vaporii de apă din atmosfera înconjurătoare”, ne spunea. Acest psiholog Ion Dumitrescu a scris o serie de cărţi împreună cu Nicolae Andrei, fratele celebrului ministru de externe Ştefan Andrei. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/03/10/dezbaterea-despre-frontiere/
Titus Filipas

Instalarea sălbăticiei în România

„revoluţia română din decembrie 1989” –etichetă folosită ca paravan pentru mascarea doctrinei imperialiste germane Drang nach Osten aplicată asupra noastră- a marcat totodată instalarea sălbăticiei în România. Sinuciderea trezorierului campaniei lui Klaus Iohannis pentru instalarea neaşteptată şi bizară a patricianului saxon în funcţia supremă din statul România se înscrie –nu-i aşa ?- tot în această „sălbăticie”. Imputabilă integral –în descrieri externe- „naturii primitive” a poporului român.
Titus Filipas

Denkfabrik, Beraterstab?

Ministrul Sorin Câmpeanu refuză într-un mod flagrant articularea –pe româneşte- narativului secolului XXI la problemele româneşti! El declara foarte recent pentru RL că prioritatea sa o constituie “introducerea predării în limba engleză în universitățile din România”! Repet întrebarea : Pe ce think tank (grup de reflecţie) se bazează guvernarea actuală ? Ştim, domnul Klaus Iohannis, care intră tot mai mult în rolul de “preşedinte jucător”, se bazează pe un think tank (Denkfabrik, Beraterstab?) care încurajează sinuciderile !
Titus Filipas

Poezie pentru pietre

Marcelina Popa: „Poezia nu se scrie pentru voi, măi băieți…/Ea se scrie doar pentru pietre/ Numai lor, tăcutelor, sângele nostru/ Le mai ține uneori, vara, de sete!” Este bine-cunoscută modulaţia lentă a atitudinii eurasiatice faţă de sinucidere, de la Est la Vest. În Japonia, sinuciderea prin harakiri este chiar onorabilă, în timp ce creştinismul occidental, biserica romano- catolică în particular, o interzice cu desăvârşire. Între cele două atitudini total contrare, se află atitudinea intermediară a unor popoare turcice din Asia Centrală: sinuciderea trebuie precedată de povestirea necazurilor în prezenţa unei pietre; doar dacă piatra se va sparge auzind atâta suferinţă îndurată, abia atunci sinuciderea este îngăduită. Un ecou al acestui eres îl întâlnim în cântecul nostru cel vechi: “Piatra, piatra de e piatră, şade jumătate-n apă, o calcă carul şi crapă, of, of, of, of, inima mea multe rabdă.”
Titus Filipas

Piaţă lingvistică liberalizată

Trebuie să ne învăţăm cu noţiunea că există o piaţă lingvistică liberalizată.
Titus Filipas

“ostensiv”

Despre ostensiv în DEX şi în Merriam Webster. Iarăşi constat diferenţe supărătoare între definiţiile din DEX şi din Merriam Webster. Ca întotdeauna, voi lua drept referinţă corectă definiţia din Merriam Webster. Bine, un dicţionar este în Limba Română, celălalt în limba engleză. Ceea ce este “ostensiv” în DEX şi cu funcţie de adjectiv, se scrie “ostensive” în Merriam Webster, tot cu aceeaşi funcţie. Să traduc pe româneşte referinţa din Merriam Webster : Constituirea definiţiei prin exemplificarea lucrului sau calităţii care se cer definite. Sinonime : “evident” şi “prima facie”. Să le păstrăm şi pentru Limba Română. În vreme ce DEX se limitează la valoarea de adjectiv, Merriam Webster merge şi la valoarea de adverb, pe care îl scrie “ostensively”. Să introducem pentru “ostensiv” şi valoarea de adverb în Limba Română, pe care îl scriem însă tot “ostensiv”.
Titus Filipas