„Codificarea este un comerţ într-o nevoie disperată de ucenici”

În original pe englezeşte : „Coding is a trade in desperate need of apprentices”. Este titlul unui articol scris pentru Wall Street Journal de către domnul Christopher Mims. Dar mai întâi să vorbesc despre cele două sensuri ale cuvântului „comerţ”. În primul rând este acela de negustorie. Apoi, este acela de comunicare. În Oltenia este ştiut doar primul sens. În Basarabia, este (ori era) ştiut şi cel de al doilea sens, ajuns acolo printr-o influenţă dekabristă din perioada ţaristă. Oricum, filosoful şi pedagogul Bonnot de Condillac foloseşte amândouă sensurile în scrierile sale. Iar din cartea lui George Băiculescu despre Ioan Eliade Rădulescu, aflăm că acesta era un avid cititor al textelor lui Condillac. Gramatica filosofică a lui Bonnot de Condillac i-a servit lui Heliad pentru a scrie Gramatica de la Sibiu din 1828. Condillac era Ideolog primar avant la lettre. Cartea lui Antoine Destutt de Tracy despre Ideologie conţinea şi o Gramatică generală asociată cu Logica. Şi această Gramatică generală a influenţat scrierea Gramaticii de la Sibiu. De ce insist eu atâta de mult în prezentarea acestor idei? Este o arheologie a cunoaşterii (sintagma a fost inventată de către Michel Foucault) pentru cultura noastră. Şi nu doar atât. Este dovada unui sincronism cu universalismul, un sincronism prezent în cultura română încă dinaintea revoluţiei naţionale de la 1821. Într-adevăr, elementele pregătitoare pentru Gramatica de la Sibiu erau predate de către Ioan Eliade Rădulescu la şcoala de la Sfântu Sava, într-un sistem inspirat din cel monitorial-lancasterian, încă dinaintea revoluţiei condusă de Tudor Vladimirescu. Datorită influenţei masive a Ideologiei primare în lume, inclusiv cea actuală, este important să repet : Ideologia naţionalismului românesc se află în sincronism cultural cu Jeffersonianismul American şi cu Dekabrismul rusesc. Vezi şi articolul domnului Christopher Mims http://www.businessspectator.com.au/article/2014/8/8/technology/coding-trade-desperate-need-apprentices?utm_source=exact&utm_medium=email&utm_content=853461&utm_campaign=ts_daily&modapt=
Titus Filipas

Gramatica generală ca armă de luptă

Se poate lupta, în termenii literari controlaţi de gramatica generală, deci fără neuro-ameliorarea cognitivă medicamentoasă şi stimulare transcraniană, cu fenomenul numeric Big Data? Am mai vorbit pe aici despre gramatica generală, ea face parte din Epistema modernă, şi a fost adusă la noi prin Gramatica de la Sibiu din 1828 (de către Ioan Eliade Rădulescu). Dar nu discutăm mai amănunţit despre fenomenul cultural românesc ce a construit România modernă. Ne întoarcem la Franţa secolului XIX, mai precis la momentul când au fost puse bazele sistemului de învăţământ universitar şi post-universitar Sciences Po unde erau căutate răspunsurile necesare şi eficiente pentru a combate o catastrofă naţională (http://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89cole_libre_des_sciences_politiques ). Unul dintre creatorii care au pus bazele acestei şcoli a fost Ernest Renan, admirator al Ideologiei primare a lui Antoine Destutt de Tracy. Ernest Renan spunea într-un mod explicit : “Gramatica generală propune căile pentru studierea ideilor, oricare ar fi gradul lor de complexitate.” Într-un articol din NYT, altfel dar asemănător le spune acum doamna JANET MASLIN : “Fighting Words Against Big Data”.
Titus Filipas

Fenomenologia se ocupă cu “lumea aparenţelor”

Vorbim atâta despre integrarea economiei digitale (numerice). Totuşi lucrurile merg cumplit de greu la noi. Ce se opune ? Am mai spus că numericul se bazează pe gramatică. Şi, cum arăta Ioan Eliade Rădulescu în Prefaţa la Gramatica de la Sibiu din anul 1828, orice gramatică pleacă de la o gramatică filosofică. Atunci, nu cumva integrarea economiei digitale (numerice) se întâlneşte cu obstacolul adoptării filosofiei adecvate ? După americanul Don Idhe, aceasta ar trebui să fie Fenomenologia hermeneutică. După Stéphane Vial, mai potrivită s-ar găsi Fenomenologia existenţială. Lăsând adjectivele la o parte, să cercetăm mai întâi substantivul. Grosso modo, Fenomenologia se ocupă cu “lumea aparenţelor.” Am mai vorbit aici despre unul dintre Ideologii eclectici, Maine de Biran. În treacăt fie adăugat, filosofia lui permite şi înţelegerea Isihiei ortodoxe în termenii occidentali. Am mai subliniat totodată că Maine de Biran depăşea dualismul cartezian în care mai credeau un Condillac ori un Destutt de Tracy. Maine de Biran afirmă limpede că Spiritul nu-i substanţă metafizică. Progresul cel mare pe care-l aduce Maine de Biran faţă de Cartesius este afirmaţia lui privind faptul că relaţiile aparente definesc Conştiinţa.
Titus Filipas

Marşul victorios al Revoluţiei Cognitive

Evoluţiile actuale din domeniul învăţământului superior (mă refer la fenomenul educaţional MOOC) ne arată Marşul victorios al Revoluţiei Cognitive. Am mai demonstrat ostensiv pe acest blog, vorbind despre Gramatica de la Sibiu tipărită la anul 1828, că România intra cu succes atunci în Epistema modernă. Ideologia aceea naţionalistă era asociată cu începutul Revoluţiei Cognitive la noi. Dar lucrurile erau oarecum mai vechi, şi mai clasice. Constantin Rădulescu-Motru spunea că drumul iniţiatic era trasat de postulatul identităţii din logică prin opera lui Miron Costin. Ştim că drumul iniţiatic are asociată Metoda. Folosind limbajul generaţiei care experimentează abia acum (pentru că nu s-au născut mai devreme) Revoluţia Cognitivă, trebuie să vedem şi noi Marşul victorios al Revoluţiei Cognitive ca pe o ludificare (gamification). Iar MOOC reprezintă cel mai înalt etaj al Jocului început de naţiunea română în urmă cu două secole, Jocul care se cheamă, încă!, Epistema modernă. Reamintesc totodată faptul că noi am depăşit, cu brio!, capcana post-modernităţii impusă naţiei noastre de către ideologii optzecişti şi ghedesişti “de tristă amintire”. Putem chema acest nivel nou al Jocului în care ne aflăm, drept “cea de a doua modernitate” a noastră.
Titus Filipas

„filosofia continentală” şi „filosofia analitică”

Alexandru Odobescu (iarăşi un excerpt din Note la Pseudokynegheticos): +„Filosofia absolută!” Această minunată ştiinţă nouă o cunosc şi o preţuiesc câţi au petrecut şi au râs în vesela societate a lui Iancu R. …, nepot al răposatului Eliad Rădulescu ; din feluritele daruri ale unchiului, dânsul a moştenit pe acela neaoş românesc de a şti minunat să păcălească cu vorba pe cei slabi de îngeri. Dintre nenumăratele anecdote glumeţe ale nepotului său [Iancu R.] , [domnul] Eliad [Rădulescu], într-un articol din „Biblioteca portativă” (vol. II, Bucureşti, 1860, p. 253 şi urm.), ne povesteşte cum el [adică nepotul Iancu R., n.n.] a dat pe bete, într-o zi, pe unul din acei lingăi, nătângi şi morocănoşi de ardeleni, care trec uneori dincoaci de munţi în calitate de profesori proaspăt scăpaţi din câte un păcătos de gimnaziu unguresc, lăudându-se că „li s-a fost succesu pe depleanu a absolvere prelectionile la filosofia, necum şi cursurile teologali ; ergo se recomândăluiesc că-s batăr teologi şi filosofi absoluţi”, numai buni ca să tâmpească cu neştiinţa lor fumurată pe bieţii copilaşi de pe aci. Cântărind numai dintr-o clipă arama filosofului său, păcălitorul nostru, viţă de târgoviştean bun de gură, îl luă la refec şi, lăudându-se că şi dânsul a studiat adânc filosofia, mai ales în limba engleză, începu, ca probă de ştiinţă şi de sistema sa filosofică, să-i toarne, cu o limbuţie modulată pe intonări de cele mai convingătoare, o vijelie de definiţiuni şi de formule cam de felul următoarei : „Pentru mine, domnule filosof, simţirea este un fluid individual, care, redus la cea mai simplă expresie printr-o impulsie comunicativă, şi făcând din hipotenuză o tangentă prin fibrele simţitive, străbate prin toate liniile paralele ce se unesc din natura lor într-un punct, şi prin simţibilitate produc toate senzaţiunile, toate simţimintele sentimentalismului celor cinci simţuri ce simţualmente funcţionă prin cele cinci simţuri şi cad toate în sinteza perpendicularei spre a se manifesta spiritului uman printr-o fosforescenţă supranaturală a intelectului simţitor …” Comentariile mele : 1/„Filosofia absolută” – este vorba despre ceea ce anglo-saxonii denumesc „filosofia continentală” ; peste timp, după primul război mondial, în Hronicul şi cântecul vârstelor, Lucian Blaga ne prezintă un fost student ardelean care încercase a învăţa „filosofie continentală” la universităţi vestite din Germania ; venise de acolo cu un cufăr de cărţi de filosofie şocăţeşti (adică germane), termen alternativ pe care îl folosea Alexandru Odobescu. 2/ „păcălitorul nostru, viţă de târgoviştean bun de gură” – este vorba despre ceva mult mai mult decât atât, anume despre Gramatica de la Sibiu din 1828 scrisă de Ioan Eliade Rădulescu pe baza gramaticii filosofice a lui Condillac (promotorul senzualismului filosofic al lui John Locke) ; după cum ştim de la Michel Foucault, o gramatică închipuită ca parte dintr-o filosofie constituie condiţiile discursului, adică epistema. 3/„lăudându-se că şi dânsul [adică Iancu R., n.n.] a studiat adânc filosofia, mai ales în limba engleză” – este vorba despre „filosofia analitică” ; să observăm că la Unirea cea Mare din 1918, ţara noastră prelua „in integrum” cele două tipuri de filosofie din Europa, adică „filosofia continentală” şi „filosofia analitică”, rămânea să realizeze sinteza între cele două filosofii ; pe această linie, unii dintre gânditorii etnici maghiari din Ardeal aduc reproşuri inutile gânditorilor regăţeni, exceptând poate reproşurile aduse lui Andrei Pleşu (dar acesta este realmente un filosof ?) în cazul „Meditaţia transcendentală” adică falsa credinţă îndrăgită şi de Gabriel Liiceanu, şi de Gabriel Andreescu ; doar Lucian Blaga a încercat să realizeze o sinteză românească genuină între cele două filosofii europene majore. 4/ „limbuţie modulată pe intonări de cele mai convingătoare” –adică simulări şi simulacre de fragmente ale discursului românesc. 5/ Domnul Iancu R., nepotul ideologului naţionalist Ioan Eliade Rădulescu, ironizează şi filosofia senzualistă a lui Condillac, tot după cum pune la încercare, prin formulări absurde, soliditatea cunoştinţelor geometrice ale interlocutorului său ardelean. 6/ „sinteza perpendicularei” – să fie oare aluzie la sinteza apriorică din filosofia lui Kant ?
Titus Filipas

Ortologie şi Ortofizică

Reamintesc, Limba Română în forma sa din epistema modernă (vezi conceptul acesta la Michel Foucault) este definită în primul rând prin Gramatica Românescă publicată la Sibiu în anul 1828. După cum subliniază, chiar în prefaţă, ideologul naţionalist român Ioan Eliade Rădulescu, apoi, în mai multe studii, filologul naţionalist român George Băiculescu, „Gramatica de la Sibiu“ folosea drept linii diriguitoare un acquis filosofic şi lingvistic occidental, anume Gramatica filosofică scrisă de către Etienne Bonnot de Condillac, precum şi Gramatica generală scrisă de Ideologul thermidorian Antoine Destutt de Tracy. În Gramatica Românescă din anul 1828 era adoptat punctul de vedere comun al celor doi autori mai înainte menţionaţi, anume respingerea substanţialismului metafizic. Or, aşa cum arătase filosoful german Leibniz cu un veac mai înainte, această respingere este extrem de periculoasă, întrucât poate conduce la psittacism (adică “a vorbi papagaliceşte”). Bineînţeles, chiar o discuţie imediat după publicarea Gramaticii de la Sibiu, o discuţie epistolară între Ioan Eliade Rădulescu şi Costache Negruzzi, arată o cale operaţională viabilă pentru prevenirea psittacismului. Toţi scriitorii noştri mari au descoperit singuri acea cale operaţională viabilă pentru evitarea psittacismului în Limba Română. Dar o subliniază pregnant şi în context metafizic, istoric, chiar protocronist! după un veac şi ceva de la acea discuţie capitală despre gramatica filosofică românescă, şi într-un mod total independent – aşa cred eu până acum- domnii Camil Petrescu şi Mihai Drăgănescu. De vom citi mai atent o scrisoare a lui Ioan Eliade Rădulescu către Costache Negruzzi, vom descoperi că Eliade Rădulescu era conştient de importanţa conceptului metafizic de “prezenţă” – un fel de echer, dar nu în sens masonic, pentru verificarea cuvintelor – în limba română. Echerul este orto-gonal (are un unghi drept). “Prezenţa” era un echivalent pentru substanţialismul metafizic, altminteri abjurat vehement de către Ideologii primari francezi. Prezenţa substanţialismului metafizic apare la Camil Petrescu (1894 — 1957) sub forma termenilor Ortologia şi Ortogeneza, iar la Mihai Drăgănescu (1929 – 2010) sub forma termenului Ortofizica.
Titus Filipas

Aneantizate de “ei” din Bărăgan şi până la Magadan !

Ar fi utilă o carte care să analizeze evoluţia pozitivă a limbii române pe blogul Adrian Năstase. Cine este de-a dreptul speriat de această evoluţie care dezvoltă Conceptul românesc prin tehnicile de Marketing cele mai noi ? Lucrătorii alogeni  (“ei”) de la centrala securităţii din Bucureşti ? Chiar şi dictatorul Nicolae Ceauşescu se temea de “ei”! Pentru că, –nu trebuie să uităm–, lucrătura lor a băgat România în fundatura istoriei. Dictatorul a fost ciuruit de gloanţe şi lucrătura lor anti-românească prosperă. De ce se tem “ei” de evoluţia web-ului semantic în echivalentul Gramaticii de la Sibiu pentru cea de a doua modernitate a României care urmează timpului post-modern fără valori, un timp post-modern făr’de puteri angelice conduse de Arhanghelul Mihail ? Să fie clar, eu vorbesc împotriva acestor lucrătorii alogeni de la centrala securităţii din Bucureşti, numai pentru că familia mea a suferit enorm din cauza lor. Ca şi atâtea alte familii de români autentici care au fost pur şi simplu aneantizate de “ei” din Bărăgan şi până la Magadan !

Titus Filipas

Google contra “centralei securităţii”

Scriam pe un fir de pe blogul Adrian Năstase, –nu mai fac trimiterea la adresa URL–, în septembrie 26, 2009 la 5:06 pm, @ Aya […] De când ati intrat voi aici, calitatea limbajului s-a degradat. Vreau sa va reamintesc ca gramatica româneasca tiparita în anul 1828 la Sibiu ne-a extras din epoca fanariota si a facut posibila o civilizatie româneasca moderna. Fernand Braudel are sintagma celebra: „Grammaire des civilizations”, Gramatica de la Sibiu a fost influentata de gramatica filosofica a lui Condillac, si de gramatica lui Destutt de Tracy. Ideologia primara pe care au construit-o se trage din iluminismul francez. În Scoala de la Sfântu Sava, tocmai acea ideologie primara a generat ideologia nationalismului românesc. Dupa ce Lioncik Tismenetki si-a batut joc de limba româna în perioada 1940-1941 în Basarabia rupta din România prin pactul Ribbentrop-Molotov, Vladimir Tismaneanu nu a facut un minim efort în Raportul Tismaneanu sa construiasca o punte spre traditia europeana din ideologia nationalismului românesc. Îl citeaza pe undeva în Raport, Vladimir Tismaneanu pe Destutt de Tracy ? Nu ! Si trebuia sa faca aceasta ! Daca nu, îi considera pe dascalii nostri de rumânism niste înapoiati. Sansa noastra ca natiune au fost geniile din secolul XIX care au salvat limba româna de la pieirea anuntata cu un grotesc exces de anticipare de catre Voltaire în secolul XVIII, iar acum de articole din Britannica si carti de la editura Humanitas. La fel cum în secolul XIX am fost salvati în „cuget si simtiri” de Ideologia Scolilor Centrale (ideologia Destutt de Tracy), de senzualismul psihologic si senzualismul pedagogic al lui Condillac, de iluminismul industrial scotian si de ideologia clasica germana (incorporate în spiritul de la Junimea), acum trebuie salvat limbajul românesc unde fiecare cuvânt trebuie vazut ca un concept de marketing, si rescrisa o doctrina economica româneasca unde fiecare produs oferit pe piata trebuie vazut ca purtator de sens lingvistic. Evolutia lingvistica în lume este clara: reductia numarului de vernaculare. Nu cred în victoria vreunei lingua franca, fie si globish. Civilizatia româneasca este scrisa ca gramatica generativa, acesta este avantajul nostru. Începem sa scriem echivalentul Gramaticii de la Sibiu pentru secolul XXI. Este un program de munca imens în fata noastra, esential este sa nu îl abordam în stilul phatic al culturnicilor de elita. Produsul industriilor noi cuprinde un 1/Concept, incorporeaza o 2/Metoda, mai mult, produsul incorporeaza 3/Informatie, fiind chiar vector de informatie precum Cuvântul, si în mod necesar si evident, produsul industrial are o 4/Utilitate si are o 5/Calitate. De ce am folosit litere mari ? Pentru initierea unui proces de brainstorming.

La care Aya spune, pe septembrie 26, 2009 la 9:23 pm : @ Blogideologic / UN SEMNAL PERICULOS IN POSTAREA TA: INTENTIA DE MUTILARE A LIMBII (”NOVLIMBA” DE TIP ORWELL!) In finalul aberantei tale postari (asa-zisa replica pe care mi-ai adresat-o si mie, in “septembrie 26, 2009, 5:06 pm”- exista un fragment care indica, fara putinta de tagada, ca intre fascism (totalitarismul negru- pe care il sustii pe fatza) si comunism (totalitarismul rosu) nu exista nici o diferenta de fond si nici de moduri de actiune, dar numai de culoare a hainei. Mie imi indica un semnal foarte periculos! Punctual, fragmentul final (sustinut, in mod sigur, de vulgata fascizanta careia ii apartii) este, pe fond (subliniez, pe fond) replica fidela a modului de actiune specific khmerilor rosii (culoarea sumata indica tipul de haina totalitara) in perioada revolutiei lui Pol Pot. Ceea ce s-a intamplat in Cambodgia acelor ani- inclusiv crima culturala si mutilarea limbii- isi gasesc corespondentul intr-o idee din postarea ta (de fapt, ar trebui sa iti multumim caci, astfel, aflam ce au de gand fascistii ascunsi sub diverse “bloguri ideologice” in Romania). Reproduc, in paralel, acel fragment din postarea ta si sinteza a ceea ce s-a intampalt cu limba cambodgiana, in perioda lui Pol Pot (culmea, tot sub “indrumarea” unui colectiv de cunsocatori in domeniu, cum sugerezi si tu ca ar trebui sa se intample cu romana). Fragmentul referitor la cambodgieni este dincolo de orice dubiu valoric, caci apartine unui erudit- in acelasi timp, militant al atitudinii anti- totalitare, indiferent de culoarea totalitarismului (negru, rosu, verde). Iata ceea ce propui, privind mutilarea limbii romane, “adaptarea” ei la discursul dorit de vulgata careia ii apartii (un alt fel de novlimba, cum spunea Orwell!): “limbajul românesc unde fiecare cuvânt trebuie vazut ca un concept de marketing, si rescrisa o doctrina economica româneasca unde fiecare produs oferit pe piata trebuie vazut ca purtator de sens lingvistic. (…) Începem sa scriem echivalentul Gramaticii de la Sibiu pentru secolul XXI. Este un program de munca imens în fata noastra, esential este sa nu îl abordam în stilul phatic al culturnicilor de elita. Produsul industriilor noi cuprinde un 1/Concept, incorporeaza o 2/Metoda, mai mult, produsul incorporeaza 3/Informatie, fiind chiar vector de informatie precum Cuvântul, si în mod necesar si evident, produsul industrial are o 4/Utilitate si are o 5/Calitate. De ce am folosit litere mari ? Pentru initierea unui proces de brainstorming.” Iata sinistrul petrecut cu limba cambodgiana (transformata, printr-un proces de mutilare, asemanator cu cel “propus” de jalnicul tau creier fascist, in falsa “limba khmera”).

Să selectăm din fragmentul înfierat de tine termenii principali. şi să-i trecem în English. Rezultă : Product Concept Method Information Utility Quality. O căutare cu Google dă +aproximativ 13.400.000 pentru Product Concept Method Information Utility Quality. +

Am privit fugar în primele 30 de lucrări listate, şi nu am găsit vreo trimitere la “fascism”, “fascist” şi “khmer rouge”. Dacă tu vrei să umpli “butoiul danaidelor”, eşti liberă să te osteneşti.  

Mă bănuieşti de “INTENTIA DE MUTILARE A LIMBII (”NOVLIMBA” DE TIP ORWELL!). La începutul blogului mă prezentam : “Sînt un scriitor de tutoriale, un technical writer pentru dezvoltarea durabilă în România. Rezolvarea problemelor cu obiective multiple, aşa cum este într-un mod special dezvoltarea durabilă, cere în oricare etapă evaluări-şi-echivalări-optime-prin-compromis, sintagma aceasta în limba română se scrie pe scurt tradeoffs în limba engleză.” Evident, în cadrul unui stat naţional unde există o limbă dominantă, dar care nu intră în categoria „limbajelor sacre“ moderne, contemporane, chiar post-moderne, deci aflată numai în statutul de „vernaculară“ — limbaj purtător de informaţie foarte puţin relevantă pentru lumea post-modernă în care trăim — cum poţi să exploatezi oferta reală a „masei critice“ în cunoaşterea teoretică, tehnico-productivă şi în cunoaşterea prudenţială până la producerea unei deplasări de paradigmă în societate ? O naţiune devine bogată numai când stăpâneşte perfect cele trei tipuri de cunoaştere: ştiinţa dezvoltării durabile este situată la intersecţia lor.   Dintr-o parcurgere rapidă („răpede privire“) a bibliografiei domeniului, devine limpede că ştiinţa dezvoltării durabile face apel la o multitudine de concepte, într-o agregare de mare rafinament intelectual. Asemenea tipuri de gândire constituie privilegiul unor perioade de pace, conjugate cu o criză societală reală. Ştiinţa dezvoltării durabile propune căi de stopare a degradării mediului, soluţii ideologice primare care pot să fie credibil înscrise pe o listă de alternative aflate dincolo de „globalizarea“ pe care economistul Joseph Schumpeter (1883-1950) — care a predat la universităţile din Cernăuţi şi Harvard –, o numea „distrugere creativă“. Depozitarele majore de informaţie cu semnificaţie antropică, societală, umană, aşa-numitele „limbaje sacre“, sunt la ora actuală limba engleză şi limba franceză. Jucând acelaşi rol pe care-l aveau în antichitatea civilizaţiei mediteraneene „greaca“ şi „latina“, iar în India Evului Mediu — „sanskrita“. Deci este clar că apelez la Oldspeak, iar nu la Newspeak, cum acuzi tu. Eşti prea categorică în acuzaţii nefondate. Bănuiesc că aşa era toată “familia” de alogeni de la centrala securităţii  din Bucureşti în anul 1956.

Titus Filipas

Echivalentul Gramaticii de la Sibiu

Gramatica românească tipărită în anul 1828 la Sibiu ne-a extras din epoca fanariotă şi a făcut posibilă o civilizaţie românească modernă. Fernand Braudel are sintagma celebră: „Grammaire des civilizations”, Gramatica de la Sibiu a fost influenţată de gramatica filosofică a lui Condillac, şi de gramatica lui Destutt de Tracy. Evoluţia lingvistică în lume este clară: reducţia numărului de vernaculare. Nu cred în victoria vreunei lingua franca, fie şi globish. Şansa noastră au fost geniile din secolul XIX care au salvat limba română de la pieirea anunţată cu un grotesc exces de anticipare de către Voltaire în secolul XVIII, iar acum de articole din Britannica şi cărţi de la editura Humanitas.  La fel cum în secolul XIX am fost salvaţi în „cuget şi simţiri” de Ideologia Şcolilor Centrale (ideologia Destutt de Tracy), de senzualismul psihologic şi senzualismul pedagogic al lui Condillac, de iluminismul industrial scoţian şi de ideologia clasică germană (incorporate în spiritul de la Junimea), acum trebuie salvat limbajul românesc unde fiecare cuvânt trebuie văzut ca un concept de marketing, şi rescrisă o doctrină economică românească unde fiecare produs oferit pe piaţă trebuie văzut ca purtător de sens lingvistic. Filosoful Jean Baudrillard scrie un mesaj important pentru viitorime, aluzia lui filosofică fiind prezentă chiar şi în filmul de anticipaţie Matrix. Civilizaţia românească este scrisă ca gramatică generativă, acesta este avantajul nostru. Chiar dacă, după 1989, credeam că modelul Bourbaki este cel care ne va salva, acum nu mai cred, oricum el trebuie criticat în ceea ce are contraproductiv, anume supralicitarea teoriei matematice a mulţimilor în limbaj. Este interesant că se dezvoltă acum un curent de doctrină economică americană care insistă pe tradiţia industrială scoţiană incorporată în secolul XIX în economia USA. Începem să scriem echivalentul Gramaticii de la Sibiu pentru secolul XXI. Este un program de muncă imens în faţa noastră, esenţial este să nu îl abordăm în stil phatic. Produsul industriilor noi cuprinde un 1/Concept, incorporează o 2/Metodă,  mai mult, produsul incorporează 3/Informaţie, fiind chiar vector de informaţie precum Cuvântul, şi în mod necesar şi evident, produsul industrial are o 4/Utilitate şi are o 5/Calitate. De ce am folosit litere mari ? Pentru iniţierea unui proces de brainstorming.

Titus Filipas

Perfectă definiţie negativă

Foarte pozitiv mesajul de pe blogul Doamnei Roxana Iordache, DON’T BE AFRAID TO CARE!, http://roxanaiordache.wordpress.com/2008/08/20/dont-be-afraid-to-care-sau-rostul-unui-blog/ . „Se dedică vizitatorilor mei, cu precădere celor care postează comentarii, cu mulţumiri pentru implicarea deopotrivă pasională şi raţională, şi pentru nivelul elevat al dezbaterilor.[…] Profit de ocazie pentru a vă întreba, mai ales că mulţi dintre voi aveţi şi blogurile voastre, care credeţi că este rostul unui blog. În general şi în particular.”

Scrierea pe blogosfera de limba română, la fel ca orice scriitură românească, devine posibilă datorită Gramaticii de la Sibiu din 1828.  @blogideologic. Gramatica lui Heliade, începătoare şi înduioşătoare. Cică,  despre genuri: “bărbătesc, femeiesc şi dă nici unul”.

“bărbătesc, femeiesc şi dă nici unul”. Da, este o perfectă definiţie negativă.  În secolul XIX, gramatica românească instituţionalizată  pleacă în fapt şi în fond de la „gramaticile filosofice” ale lui Condillac şi de Tracy. Culturnicii noştri oficiali si criticii lor de serviciu au refuzat constant să recunoască  faptul că Gheorghe Asachi, Gheorghe Lazăr şi Ioan Eliade Rădulescu au stimulat în spaţiul mioritic, ori „Nirvana pastorală” românească, echivalentul cultural al unui Big Bang. În conceperea Gramaticii de la 1828, – an ce mi se pare a fi, tocmai din cauza acestei Gramatici, mai important pentru români decât 1848 -, Ioan Eliade Rădulescu a trebuit inevitabil să dea răspunsuri practice la  chestiuni de filosofie lingvistică şi epistemologie. De vom citi mai atent o scrisoare a lui Ioan Eliade Rădulescu către Costache Negruzzi, descoperim că  Eliade Rădulescu era conştient de importanţa conceptului metafizic  de „prezenţă”, – un fel de echer, dar nu în sens masonic, pentru verificarea  cuvintelor -, în limba română.

@ blogideologic. Contribuţia lui Heliade a fost crucială.

Creaţia maximă a secolului XIX românesc ? Nu „Independenţa naţională”, loc de „pupat toţi” –  autohtoni şi carpetbaggers–, sub supraveghere internaţionalistă, ci Limba Română perfectă! Recunoaşterea acestei performanţe absolute a excelenţei româneşti  o vedem întreprinsă de Constantin Rădulescu -Motru la anul 1904, atunci când el subliniază  repetitiv importanţa principiului identităţii din logică în cultura română. Nici acum nu dăm importanţă constatării acestui fapt : Limba Română este capabilă  a susţine reprezentări  ontologice, în principiu chiar toate reprezentările necesare pentru a deschide înţelegerii noastre întreaga realitate a lumii! Ne reamintim bine că în lipsa unui Paradis pământesc,  Nichita Stănescu  revendica ontologiile scrise în Limba Română drept Patria sa! Instinctiv şi intuitiv, Poetul Naţional Nichita recunoştea naşterea unui Imperiu cultural neolatin. Imperiu ale cărui frontiere livreşti  se extindeau după gramatica de la 1828, când  explodau numeric, într-o „lege a marelui J” (graficul exponenţialei în dreapta „zeroului” seamănă cu litera J mare, iar în cultura populară de azi legea marchează trecerea de la „excepţional”, la „exponenţial”, acestea fiind categorii, termeni consideraţi  prin prisma experienţei ontice), tipăriturile  româneşti  sub forma periodicelor  şi cărţilor! Graficul „marelui J” se întâlneşte şi în ecologie, acolo descrie analitic dezvoltarea şi  creşterea populaţiilor pe arealul  oferit de o insulă vulcanică proaspăt născută dintr-un ocean, ori la adoptarea unei tehnologii mai eficiente  în agricultură, de pildă plugul cu bârsă  şi cormană, ori „plugul mare”, cum este consemnat în folclorul nostru.

Pentru ecologia populaţiei noi de cărţi  româneşti, evenimentul ridicării tectonice a Noului Umanism Oriental din marea de ignoranţă  revărsată de invaziile genericului „Pazvante” s-a  produs la anul 1828. Începând de aici, în tot secolul XIX, geniul românesc se manifestă în primul rând ca  o generativitate gramaticală. Şi Eliade chiar nutrea  sincer speranţa devenirii cantităţii  literelor româneşti întru calitate. După gramatica lui Ioan Eliade Rădulescu de la anul 1828, va fi utilizată la mare intensitate  ‚paradigma maşinii’ în scriitura românească.

Am tradus aici prin sintagma „paradigma maşinii”,  aceeaşi idee care în engleza americană se exprimă acum mai frecvent prin mijlocirea sintagmei „nuts and bolts” (instrumentalism logic). De  la 1828 şi până la 1848 urmează două decenii culturale româneşti sub biciuirea îndemnului: „Scrieţi, băieţi, numai scrieţi!” Era poate o publicitate involuntară  şi la „condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”, inventat de  Petrache Poenaru (1799-1875),  colegul lui Eliade la  ‘şcoala grecească’. „Chimera noastră era limba românului  şi traiul  lui într-o viaţă  potrivită cu viaţa naţiilor civilizate”, va povesti mai târziu Eliade Rădulescu în „Echilibru între antiteze”.

Titus Filipas