Posts Tagged ‘Gogu Rădulescu’

Ion Iliescu, interpolat în The Guardian

iulie 20, 2009

Mă refer la articolul de la adresa URL http://www.guardian.co.uk/world/2009/jul/19/ceausescu-1989-romania-revolution . Citez din el : +”Of all the hundreds of speeches Iliescu made and has made since then,” recalls Codruta Cruceanu, „the one that sticks in my mind was when he said: ‘In a country like Romania, it was impossible to have a revolution, so it had to be staged.’ That is the closest he has ever come to admitting what almost everybody believes, or knows, to have happened.”+

În perioada dintre vizita lui Nicolae Ceauşescu în Iran şi “revolta de la Inter”, postul de radio BBC World Service a transmis un interviu în limba engleză cu un tip extrem de bine informat, de la un serviciu britanic. Şi care spunea că este imposibilă răsturnarea lui Nicolae Ceauşescu fără participarea cuiva din interiorul sistemului. Era un interviu extrem de interesant, care ar trebui recuperat, pus pe web şi tradus pe româneşte. Domnul Petru Clej*, care lucrează actualmente la secţia română a postului de radio BBC, ar putea face chestia asta, dar se preface că nu înţelege ori de câte ori îi adresez cererea (sau rugămintea).

Cristi de la rating-politic, http://ratingpolitic.wordpress.com/2009/07/19/the-guardian-romania-dupa-20-ani-realist-sau-scandalos/ , spune : + ar fi mai bine ca 89 sa fie discutat deschis si nu doar cu scenarii   conspirationiste. am senzatia de multe ori ca subiectul parca e tabu.+

I-am răspuns :   Este vorba despre vizita în Iran. Care fusese făcută la cererea expresă a SUA.   De fapt a fost numai provocarea unei diversiuni. Dar nu se va putea vorbi niciodată oficial. Securiştii de la Cabinetul 2 (care erau controlaţi de Gogu Rădulescu) vor prelua de facto puterea din România în timpul vizitei din Iran. Vor ordona crimele de la Timişoara. Apoi transportul şi incinerarea cadavrelor la Bucureşti. A, şi tot ei au controlat ulterior “fenomenul Piaţa Universităţii”! Care nu a fost un fenomen “spontan”.  A fost un fenomen organizat din umbră tot de către aceia care organizaseră demonstraţia “spontană” împotriva lui Ion Iliescu din 12 ianuarie 1990.  Când şoarecelui-Algernon-naţionalist Ion Iliescu i s-a arătat “pisica internaţionalistă”. Aceasta arată şi semnificaţia  termenului  misterios “ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră”, asupra căreia insista Ion Iliescu în seara lui 22 decembrie 1989.  “Pisica” din 12 ianuarie 1990  destinată în mod express să-l sperie ne demonstrează că Ion Iliescu a refuzat să asculte directivele care i s-au trasat în seara zilei de 22 decembrie 1989.

Vina lui Ion Iliescu faţă de poporul român este  mică. El trebuia să urmărească două obiective  personale în următoarea ordine : 1/ Să îşi salveze pielea. 2/ Să salveze România de la dezmembrarea statală. A reuşit.

Cine a fost în realitate persoana Number One în falsa revoluţie din România, şi care încearcă acum să îi modifice destinul cultural împotriva ideologiei româneşti trasate de Gheorghe Lazăr şi Ioan Eliade Rădulescu?

Este un prioritar listat “boier al minţii în cultura română”. El se dovedeşte a fi numai “băiat de provălie culturală”. Andrei Pleşu ne vinde “intellectual garbage” produs  char de el, –şi este cât se poate de autentic ca “gunoi intelectual”–, sub eticheta unei cărţi scrisă de Theodor Adorno.  Să amintesc numai celebra “judecată de valoare” din Minimia Moralia : “Virtutea privită ca o culme între două depresiuni este monumentală şi inabordabilă.” 🙂 citată ca excerpt minimalist absolut necesar “spiritului românesc” (sic!).

Eu am avut şansa să privesc în direct emisiunea specială de pe canalul Realitatea TV  din 23 august 2007. Când domnului Tudor Octavian i-a “scăpat porumbelul”  despre faptul că a fost martor ocular  la momentul zilei de 23 august 1989, moment doveditor că dictatorul Nicolae Ceauşescu nu mai deţinea puterea supremă  în România!  Bineînţeles, ulterior acelei  dezvăluiri pe canalul Realitatea TV, ziaristul  Tudor Octavian a încercat să mai “dreagă busuiocul”. Dar oricum, chiar în acea emisiune, domnul Răzvan Dumitrescu promitea continuarea anchetei. N-a mai venit. Ceea ce demonstrează că SOV este controlat de voinţa lui Andrei Pleşu. Prin faptul că nu a mai continuat ancheta promisă, domnul Răzvan Dumitrescu ne-a demonstrat că nu are curaj intelectual şi nu prea crede în deontologie.

Târziu, târziu, vine o reacţie din partea lui Răzvan Dumitrescu. Provocată însă de cu totul alte motive.

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/35331/Sanctiuni-de-vara-la-Realitatea-TV-Razvan-Dumitrescu-dat-afara.html

http://www.cotidianul.ro/sanctiuni_de_vara_la_realitatea_tv_razvan_dumitrescu_dat_afara-12023.html

http://www.cotidianul.ro/razvan_dumitrescu_tine_podelele_curate_la_realitatea_tv-51892.html

“Orice mânz ajunge gloabă”, declară cu sinceritate neaşteptată, pe textul de la ultima adresă URL, domnul Răzvan Dumitrescu.

Titus Filipas

*

„Vă informez că nu mai lucrez la BBC din data de 1 aprilie 2008. Că nu ştiaţi asta, mai treacă-meargă, dar să nu ştiţi că redacţia română a BBC nu mai există din 31 decembrie 2008, iar programele de radio nu mai sunt difuzate încă de pe 1 august 2008, asta vă descalifică complet, chiar şi ca proprietar de blog  citit de trei oameni plictisiţi şi un câine. Fără cea mai mică urmă de respect.Petru Clej”.  Însă the core of the question, esenţa chestiunii: +Era un interviu extrem de interesant, care ar trebui recuperat, pus pe web şi tradus pe româneşte.+, din nou domnul Petru Clej se preface că n-o înţelege.

Căpitanul şi mareşalul

ianuarie 8, 2009

Căpitanul* (la 1907) şi mareşalul (în cel de al doilea război mondial) Ion Antonescu  a fost obligat de istorie să ia hotărâri implacabile pentru salvgardarea României. Unele hotărâri sunt  discutabile, de exemplu participarea sa la împuşcarea ţăranilor români la 1907, pentru a-i împedica pe răsculaţi să  atace tîrgurile şi să-i omoare pe evrei, aşa cum se zvonea (bănuiesc că armata română avea ceva informaţii).

Despre hotărârile sale din cel de al doilea război mondial vreau să comentez:

1/ Pregătirea celebrului ordin “Oşteni, vă ordon treceţi Prutul!”  a fost făcută de Ion Antonescu având totală încredere în agenţii de la Intelligence Service. Nu ştia că erau duplicitari. Aflaţi în posesia informaţiei despre principala direcţie de atac, aceştia au transmis-o  unui tînăr politician român în ascensiune, pe nume Gogu Rădulescu, despre care ştiau că era om credincios ruşilor. Acesta a trecut Prutul, predând sovieticilor planurile de atac ale armatei  române.   Armata Roşie a organizat  ambuscada în care  a fost prinsă floarea tinerimii  române.   De pe urma acelor tineri oşteni români morţi au prosperat apoi Gogu Rădulescu şi toată încrengătura lui de comunişti,  mai cunoscuţi fiind Ana Blandiana şi Mircea Dinescu. 

2/Trecerea Nistrului a fost hotărâre corectă, însă trecerea Bugului a fost hotărâre eronată. Am citit cu mare atenţie Memoriile lui Winston Churchill despre cel de al doilea război mondial. Acolo scrie clar că Anglia şi America erau pregătite să recunoască drept legitimă frontiera răsăriteană a României până la rîul Bug (aici  este vorba despre Bugul din bazinul hidrografic al Mării Negre, pentru că mai există încă un Bug, dar în bazinul hidrografic al Mării Baltice). Documente originale privind acele drepturi istorice ale românilor se află în arhivele din Suedia, probabil şi în arhivele de la Moscova ori  Sankt Petersburg (din această cauză mareşalul Ion Antonescu ţinea să negocieze armistiţiul cu Uniunea Sovietică în Suedia, arbitri competenţi fiind diplomaţi suedezi), iar copii legalizate şi valabile exact în acelaşi grad ca documentele originale se păstrează  în cancelariile din Londra şi Washington D.C. Ruşii au fost extrem de supăraţi tocmai de   trecerea Bugului. Chiar şi acum, orice este negociabil de către România cu marea putere Rusia, exceptând trecerea Bugului! Şi pe bună dreptate, în arhivele occidentale nu există documente care să confirme drepturi istorice Româneşti la răsărit de Bugul pontic!

3/ Este foarte discutată acum, pro şi contra, hotărârea mareşalului Ion Antonescu de a retrage trupele Româneşti din grupul de armate care se pregăteau să atace Moscova. Acea hotărâre a mareşalului Ion Antonescu a fost o judecată de valoare mai curând de inspiraţie mistică, aş zice eu. Sub forţa implacabilă a loviturii germane, ateul Stalin a luat neobişnuita hotărâre de a ordona plimbarea icoanei Theotokos din Vladimir în avion deasupra Moscovei. Şi atacul german s-a oprit!  Dar trebuie să amintim că icoana  Theotokos din Vladimir era copia şi reprezenta signatura icoanei  Theotokos din Vlaherne. Ruşii s-au răzbunat apoi cumplit. Nici măcar un singur militar din acel grup de armate nu a scăpat cu viaţă!

Titus Filipas

*Colega de blogosferă Roxana Iordache îmi spune că Ion Antonescu era locotenent la 1907. Este adevărat, era numai locotenent atunci.

Slow Forward, devoalarea puterii

august 16, 2008

Cred că recenta acţiune  civică a domnului Victor Roncea, semnarea unei petiţii la preşedintele Traian Băsescu pentru demiterea lui Horia Roman-Patapievici de la conducerea Institutului Cultural Român, vezi http://www.petitiononline.com/icrgds/petition.html , dincolo de faptul că demonstrează existenţa unei mişcări patriotice în România de azi, nu va avea alt efect. Pentru că, să nu ne facem iluzii, nu preşedintele Traian Băsescu este centrul real de putere în România. De altminteri, este o caracteristică a României după cel de al doilea răboi mondial, ca şeful aparent să nu fie şeful real. De exemplu, pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu – Dej, şeful real era tovarăşul Gogu Rădulescu, o analiză de expressive body language a jurnalelor cinematografice din epocă, unde apar cele două personaje, o demonstrează. După cum, cel puţin în ultimii ani de viaţă, nu dictatorul Nicolae  Ceauşescu era în fruntea acţiunii politice în România, ci acelaşi malefic tovarăş Gogu, vezi articolul BANDA LUI GOGU RADULESCU CONDUCE ROMÂNIA!, la adresa

http://sitadeasa.wordpress.com/2006/08/26/banda-lui-gogu-radulescu-conduce-romania/ .

Tot la fel, după 22 decembrie 1989, Ion Iliescu şi – a asumat responsabilitatea pentru nişte acţiuni negative, al căror iniţiator nu a fost. De altminteri, preşedintele Emil Constantinescu ne – a dezvăluit că nu el a condus România. Din cauza aceasta, spun, preşedintele Traian Băsescu nu îl va demite pe Horia Roman-Patapievici de la conducerea Institutului Cultural Român, pur şi simplu pentru că HRP se află mai aproape de centrul real de putere în România decât se află preşedintele Traian Băsescu. De aici şi permanentul apetit al preşedintelui  pentru băile de mulţime ce îi dau temporar iluzia că el ar fi centrul puterii. Este şi acest comportament prezidenţial  o devoalare autentică, deşi o devoalare incompletă.

Mai multe date au apărut pe Internet, în blogosfera românească. Nu eu le – am căutat. Mai întâi s-a instalat un link malevolent pe  panoul blogului meu, către postarea blogului Slow Forward http://sfwd.blogspot.com/2008/08/icrny-cristi-neagoe-pro-anti.html .

Hai să analizăm mesajul eliptic : „ICRNY & Cristi Neagoe: Pro & Anti / Am incercat sa compilez texte pro si contra ICR New York. Sunt foarte multe, aici sunt doar cateva. Daca mai are cineva linkuri interesante, let me know. Cred ca nu mai are sens sa atrag atentia asupra diferentei evidente de greutate a numelor din lista pro ICR (sau macar cu o opinie realista).”

Fraza“Am incercat sa compilez texte pro si contra ICR New York” devoalează de fapt puterea ce construieşte frenetic liste cu aceia care sunt pro sau contra Institutului Cultural Român. Iar fraza : „Daca mai are cineva linkuri interesante, let me know.”, ce altceva este decât apel la delaţiune?

Am răspuns printr – un articol de blog. La scurt timp, ceea ce demonstrează că treaba este bine organizată*, pe  panoul blogului meu se instalează al doilea  link excesiv de malevolent, anume http://sfwd.blogspot.com/2008/08/raspuns.html .

Cu aroganţa specifică slugilor apropiate de centrul puterii**, sînt acuzat că nu aş cunoaşte felul elementar în care funcţionează blogosfera (sic!). Am mai scris, cu prilejul instalării unor ameninţări abia voalate cu moartea la declanşarea operaţiunii Debunking Dragoş Bucurenci, despre „civilitatea pe blogosferă”. În fine, aceasta îmi demonstrează că sursa reală a puterii în România şi civilitatea elementară sunt noţiuni complet antagoniste.

Avatarul Slow Forward, cel care a compus http://sfwd.blogspot.com/2008/08/icrny-cristi-neagoe-pro-anti.html , mi – a trimis o  perlă: +Cuvantul “idiocracy” nu exista in nici un fel de dictionar, pentru ca nu e un cuvant.+

Slow Forward introduce imediat o adăugire la răspuns : +Update: Evident, spre deosebire de dvs, n-am stat sa caut respectivul cuvant in toate dictionarele de limba engleza, ci am luat de bun ceea ce ati scris in postul la care v-am raspuns de pe blogul extrem de serios pe care l-ati updatat de curand (si pe care credeam, serios, ca exista doar informatii certe si demne de crezare). Ceea ce face ca enormitatea sa va apartina in totalitate.+

Eu scrisesem dintru  bun început cu specificări foarte clare asupra ţintei şi extensiei (‘goal and scope’, în limba engleză):  +Am căutat “Definition of idiocracy”,  mai întâi în WordReference.com Dictionary. Mi se răspunde : “We found no entry in the English Dictionary.” Am căutat apoi în     Merriam-Webster Online. Mi se răspunde ceva similar : “The word you’ve entered isn’t in the dictionary.” +

În niciun moment nu am spus că am căutat “în toate dicţionarele de limba engleză”. Şi nici nu am “updatat” (De ce nu zici “modificat”, avatare Slow Forward?) postarea aceea. Este ştiut că numai oamenii puterii pot minţi atât de sfruntat! În fine, excerptul “Ceea ce face ca enormitatea sa va apartina in totalitate” ilustrează felul în care construiesc slugile puterii discursul de cauzalitate şi de responsabilitate***.

Titus Filipas

*Conţinutul blogului meu pe tema ICRNY – Cristian Neagoe este supravegheat în permanenţă, şi imediat ce  apare un post nou, cineva compune un răspuns jignitor pe blogul Slow Forward.

**Pe lista “The Good Guys” apare Andrei Pleşu, care mereu a fost foarte aproape de centrul real de putere în România, aşa se explică vizita lui Ion Iliescu la Tescani pe data de 23 august 1989. „In vino veritas”, domnul Traian Băsescu preferă Chivas, dar efectele sunt aceleaşi. Aşa se explică şi înjurătura unui preşedinte către Andrei Pleşu la un moment de congenialitate. Retragerea „demnă” a lui Andrei Pleşu a fost aproape unanim lăudată.  Dar poate că mai demnă a fost înjurătura marinărească proferată atunci de Traian Băsescu.  Pentru că se pune întrebarea: Este Andrei Pleşu omul  Marelui Licurici în România ?

***Un dicţionar mai generos, consemnează  „1 result for: idiocracy/Id`i*oc”ra*cy\, n.; pl. Idiocrasies. [Idio- + Gr. ? a mixture, fr. ? to mix: cf. F. idiocrasie.] Peculiarity of constitution; that temperament, or state of constitution, which is peculiar to a person; idiosyncrasy.” Deci idiocracy = idiosyncrasy, ceea ce se traduce pe româneşte prin idiosincrazie. În DEX nu este, însă Dicţionar Medical Online  spune despre idiosincrazie : susceptibilitate particulară, de obicei înnăscută, pe care o prezintă o persoană faţă de unii factori fizici sau chimici.

Gogu Rădulescu

iulie 18, 2008

După 23 august 1944, ne -a lovit, năpraznic, imperialismul  rusesc. Cu aprobarea Aliaţilor, ar fi naivitate să credem că Stalin a făcut de capul său ce a făcut. Dar cum observau Theodor Adorno şi  Slavoj Žižek, Stalin a îngrijit în URSS lujerul cognoscent care venea din Epoca Luminilor, aşa se explică sputnicii şi prioritatea lui Gagarin faţă de John Glenn. Ne place sau nu, trebuie să îngrijim mai departe acel fir cognoscent implantat de Stalin în România. Bizar, Stalin s -a sprijinit pe „legionarii de stânga” ! La moartea  lui, cominterniştii din fostul PCdR i -au aruncat pe „legionarii de stânga” în puşcărie, şi represiunea stalinoidă a continuat. Tot cu sprijinul Aliaţilor. Securitatea avea în 1956 jeep -uri americane Willis noi, fabricate sub licenţă în Marea Britanie. Este clar pentru mine că Nicolae Ceauşescu nu mai deţinea puterea efectivă în România, dacă a deţinut –o  vreodată –, cu vreo doi sau chiar trei ani înainte de a fi fost împuşcat. În psihologia americană contează foarte mult studiile de “body language” şi de „expressive body gesture”. Dacă se examinează jurnalele cinematografice din perioada Gheorghiu Dej, se poate observa teama acestuia faţă de Gogu Rădulescu. Dar încrengătura, prin neamurile soţiei şi prietenii acestora, era mare. Ştim că lui Ion Iliescu i s a propus la 23 august 1989 să preia puterea în România, însă a refuzat. De ce ? Foarte probabil pentru că el ştia că nu prelua toată puterea, cunoştea rolul din umbră al lui Gogu Rădulescu. De altminteri, pe 22 decembrie 1989, la TVR ajunge primul un protejat al lui Gogu  Rădulescu,  proletcultistul Mircea Dinescu. Şi toată aparatura îl aştepta, în stare de funcţionare.

Titus Filipas

Despre Nikolai Rutkowskii

mai 15, 2008

Colea Răutu era pseudonimul omului real care a fost  Nikolai Rutkowskii din Bălţi, Basarabia. De unde era şi răzeşul- savant Eugen Coşeriu, care emitea o serie de idei extrem de importante pentru Gramatica generativă înaintea lui  Noam Chomsky! Putem bănui că acest ‘Elvis of the Academia’, cum îl numeşte Bono de la U2, de fapt a împrumutat idei fundamentale de la Eugen Coşeriu din Bălţi. Tot de acolo provenea şi mama acelei femme fatale  care la un moment dat s-a numit Cecilia Sarkozy.  Cecilia a împrumutat stilul ei de la  mama, educată în oraşul basarabean Bălţi. Dar basarabenii-răzeşi  aveau imaginea cea mai proastă despre Nikolai Rutkowskii, care ‘nu avea soviste’, deşi poate că avea toate talentele. Mai mult decât orice în Basarabia conta ‘sovistea’. Am auzit lucruri foarte, foarte proaste despre Nikolai Rutkowskii în familia basarabeanului care a servit ca model pentru crearea personajului   ‘Mielul turbat’  din piesa cu acelaşi titlu de Aurel Baranga. Personajul real  ‘Mielul turbat’  a plecat la cinci ani la şcoală, a făcut apoi simultan Dreptul şi Academia Comercială în Bucureşti, a luat simultan două burse, câte una la fiecare facultate, până când a fost reclamat de liderul sindicatului studenţesc.  Dramaturgul Aurel Baranga a fost foarte impresionat de episodul în care studentul-răzeş venit de la Nistru merge nervos la Manea Mănescu (cum îl  chema pe liderul sindicatului studenţesc, bun prieten cu liderul muncitoresc Nicolae Ceauşescu) şi îi trage două perechi de palme! Erau cumpliţi în  mânie răzeşii  aceia de la Nistru. Nikolai Rutkowskii n-a fost  răzeş. Era o corcitură de tătar, la fel ca politrucul Gogu Rădulescu.

Titus Filipas