Echivalentul Gramaticii de la Sibiu

Gramatica românească tipărită în anul 1828 la Sibiu ne-a extras din epoca fanariotă şi a făcut posibilă o civilizaţie românească modernă. Fernand Braudel are sintagma celebră: „Grammaire des civilizations”, Gramatica de la Sibiu a fost influenţată de gramatica filosofică a lui Condillac, şi de gramatica lui Destutt de Tracy. Evoluţia lingvistică în lume este clară: reducţia numărului de vernaculare. Nu cred în victoria vreunei lingua franca, fie şi globish. Şansa noastră au fost geniile din secolul XIX care au salvat limba română de la pieirea anunţată cu un grotesc exces de anticipare de către Voltaire în secolul XVIII, iar acum de articole din Britannica şi cărţi de la editura Humanitas.  La fel cum în secolul XIX am fost salvaţi în „cuget şi simţiri” de Ideologia Şcolilor Centrale (ideologia Destutt de Tracy), de senzualismul psihologic şi senzualismul pedagogic al lui Condillac, de iluminismul industrial scoţian şi de ideologia clasică germană (incorporate în spiritul de la Junimea), acum trebuie salvat limbajul românesc unde fiecare cuvânt trebuie văzut ca un concept de marketing, şi rescrisă o doctrină economică românească unde fiecare produs oferit pe piaţă trebuie văzut ca purtător de sens lingvistic. Filosoful Jean Baudrillard scrie un mesaj important pentru viitorime, aluzia lui filosofică fiind prezentă chiar şi în filmul de anticipaţie Matrix. Civilizaţia românească este scrisă ca gramatică generativă, acesta este avantajul nostru. Chiar dacă, după 1989, credeam că modelul Bourbaki este cel care ne va salva, acum nu mai cred, oricum el trebuie criticat în ceea ce are contraproductiv, anume supralicitarea teoriei matematice a mulţimilor în limbaj. Este interesant că se dezvoltă acum un curent de doctrină economică americană care insistă pe tradiţia industrială scoţiană incorporată în secolul XIX în economia USA. Începem să scriem echivalentul Gramaticii de la Sibiu pentru secolul XXI. Este un program de muncă imens în faţa noastră, esenţial este să nu îl abordăm în stil phatic. Produsul industriilor noi cuprinde un 1/Concept, incorporează o 2/Metodă,  mai mult, produsul incorporează 3/Informaţie, fiind chiar vector de informaţie precum Cuvântul, şi în mod necesar şi evident, produsul industrial are o 4/Utilitate şi are o 5/Calitate. De ce am folosit litere mari ? Pentru iniţierea unui proces de brainstorming.

Titus Filipas

Acţiuni preferenţiale şi acţiuni ordinare (numite şi acţiuni comune)

Spre deosebire de obligaţiuni care în esenţă reprezintă vînzarea de datorie, cîştigul fiind reprezentat de dobîndă la termen (numit şi „termen de maturizare al obligaţiunii”), acţiunile oferă dividende.

Există două feluri de acţiuni : Acţiuni preferenţiale şi acţiuni ordinare (numite şi acţiuni comune). Ele diferă în mod esenţial prin forma dividendelor.

Acţiunile  preferenţiale  dau dividende sub forma de dobândă fixă, şi foarte atractivă, pentru aportul mare de capital ; acţiunile  preferenţiale nu sunt puse pentru tranzacţionare pe piaţa bursieră, spre deosebire de acţiunile comune sau ordinare. De fapt acţiunile preferenţiale seamănă mai mult cu obligaţiunile de corporaţie, decât cu acţiunile ordinare.

Acţiunile ordinare (numite şi acţiuni comune) dau dividende  în funcţie de rezultatul afacerilor, dividende care sunt în general mici, ori care pot să nu existe deloc. Acţiunile ordinare (numite şi acţiuni comune) sunt puse pentru tranzacţionare pe piaţa bursieră. Acţiunile ordinare dau dividende aleatorii.

Valoarea dividendelor pentru acţiunile ordinare  depinde în general de managementul firmei (întreprinderea economică), precum şi de “timpul economic”, adică de faza specifică din ciclul conjunctural (ciclul conjuncturii economice).

Atunci când un investitor cumpără un pachet de acţiuni ordinare la o firmă, el devine proprietarul unei părţi din acea firmă. Partea respectivă de proprietate achiziţionată de investitorul care a cumpărat acţiuni ordinare se numeşte, –în globish–, equity.

Posesorul unui pachet de acţiuni ordinare la o firmă are dreptul, în principiu, să participe cu drept de vot la şedinţele consiliului de administraţie al firmei respective, din această cauză acţiunile ordinare se mai numesc şi „voting shares”. Posesia acţiunilor preferenţiale nu oferă acest drept de vot.

Valoarea dividendelor pentru acţiunile preferenţiale depinde de ţară.

Un exemplu recent privind acţiunile preferenţiale se referă la recapitalizarea băncilor în UK, Germania şi Franţa. Această recapitalizare a băncilor s-a făcut în cadrul acţiunii de bailout (salvare financiară).

1/ Recapitalizarea băncilor în UK. Aici guvernul a făcut recapitalizarea băncilor private cheltuind din banii public, cumpărând din banii publici participaţiuni la băncile private  sub forma de acţiuni preferenţiale care dau o dobândă fixă de  12 % .

2/ Recapitalizarea băncilor în Germania. Şi aici  guvernul a făcut recapitalizarea băncilor private cheltuind tot din banii publici, cumpărând din banii publici participaţiuni la băncile private  sub forma de acţiuni preferenţiale care dau o dobândă fixă de numai 5%.

3/ Recapitalizarea băncilor în Franţa. Aici guvernul a făcut recapitalizarea băncilor private cheltuind tot din banii public, dar pe gratis ! Adică nu a cerut băncilor private acţiuni preferenţiale!

Numai companiile care emit acţiuni şi sunt cotate pe pieţele bursiere pot fi numite corporaţii.

Titus Filipas

Piaţa (“the market” în globish)

Piaţa este un “loc” unde se derulează tranzacţii comerciale. Acest “loc” al pieţei poate exista în două ipostaze :

1/Ca un loc “actual” din realitate, adică un loc fizic tangibil,  în sensul de corporal tangibil, adică un loc unde omul poate intra el însuşi, corporal, pentru a participa la tranzacţiile comerciale. Deci accesul omului în această piaţă de tip loc “actual” este o simplă şi banală accesare  “de pe trotuar”, prin deschiderea unei uşi. În Craiova, când “mergem la tîrg”,  de fapt accesăm o piaţă aflată în loc “actual”.

2/ Un loc  existent în realitate numai “conceptual”,  adică un loc unde omul nu poate intra el însuşi, corporal, pentru a participa la tranzacţiile comerciale; dar şi acest loc “conceptual” are o realitate, însă nu are o “actualitate” în spaţiul fizic (mai mult sau mai puţin Euclidian) în care trăim. Piaţa financiară Forex de pe Internet este un asemenea exemplu de piaţă aflată într-un loc “conceptual”. Piaţa financiară Forex are o realitate, ea există în realitate, dar nu are o “actualitate” în spaţiul fizic în care trăim corporal (în schimb are o actualitate în timp). Spuneam că   piaţa financiară Forex are o realitate, însă discursul pentru a descrie această realitate este foarte complex, nu este o simplă şi banală accesare  “de pe trotuar”, prin deschiderea unei uşi.  

În acel loc numit piaţă (fie un loc “actual”,  fie un loc “conceptual”) operează cererea şi oferta, acţionează deci “legile cererii şi ofertei”.

În acel “loc” numit piaţă interacţionează pentru schimbul de itemuri (articole listabile şi care posedă utilitate) vînzătorii şi cumpărătorii – fie direct, fie printr-o mijlocire. Tranzacţiile lor se fac pentru bunuri/mărfuri tangibile, pentru servicii, pentru contracte sau instrumente logice negociabile. Schimburile respective  între  vînzători şi cumpărători se pot face pentru “marfă contra bani”, ori se pot face prin troc, adică “marfă contra marfă”.

Titus Filipas

Culturnicul format de Pleşu

Pun împreună o serie de comentarii postate la adresa URL  http://nastase.wordpress.com/2009/06/23/dezbatere-la-fundatia-titulescu-6/ .

blogideologic @ Apollo Doru spune: +“Patruzeci de ani de la coborârea omului pe Luna. […]   Oau! N-ar fi fost mai corect: “Patruzeci de ani de la urcarea omului pe Luna.+  Nu, n-ar fi fost mai corect. Termenul corect în globish este landing, care se traduce mai corect în româneşte prin coborâre, decât prin urcare. Sigur, domnul Adrian Năstase ar fi putut folosi termenul aselenizare, dar s-a temut de pleonasm. Întâmplător, sînt autorul mai multor cărţi de divulgare a noţiunilor de astronomie. Dintre acestea, una este accesibilă online la adresa URL http://89.122.40.35/sarm/carti/Mitul/ . Cartea aceasta a fost recomandată spre lectură şi de domnul Pavel Coruţ. Cine se supără … poate citi nursery rhymes despre supărare.

@ Apollo Doru/  Referenţialul pentru termenii din astronautică este în globish. Termenul corect în globish este landing, care se traduce mai corect în româneşte prin coborâre, decât prin urcare. “Rezultatul e de casa pionierului”, îmi răspunzi tu. Astăzi eşti culturnicul de serviciu?

@ Paul /Asolizare poate fi conotaţie pentru coborâre, nu şi pentru urcare. Din câte ştiu eu, sol există numai pe Pământ. Suprafaţa lunară nu este din sol, ci din regolit.

@ Apollo Doru /“Minunile Sf. Sisoe” de George Topîrceanu: “Sisoe se pogorî cu hârzobul din   cer”. Iar în DEX, pogorî : coborî. Astronauţii aceia se aflau şi ei într-un fel de hârzob, dacă vrem să numim aşa modulul lunar.

Interesantă mărturisirea culturnicului de serviciu: Ei folosesc “substanţe”. Să mai şi scrii Jurnalul de la Tescani ca mărturisire bucolică înseamnă să te “lasi prada ridicolului fara nicio mustrare de constiinta”. Despre Siberia şi exiluri adevărate culturnicii de serviciu n-au învăţat. “Dizidenţa” lui Andrei Pleşu, “exilat” într-o somptuoasă casă de oaspeţi a PCR la Tescani, se explică în contextul   “revoluţiilor colorate”. Dar de ce au trebuit să coloreze în sânge revoluţia din 1989?

Titus Filipas

Dilema celui închis

Aşa am tradus aici sintagma englezească (ori, dacă vreţi, sintagma în globish)  “Prisoner’s Dilemma”). La rândul ei, sintagma face parte din denumirea unui joc strategic chemat în globish (un fel de englezească larg acceptată) Prisoner’s Dilemma game.

Este vorba despre un joc strategic jucat de două persoane. Fiecare dintre participanţii forţaţi la acest joc strategic este ţinut într-un fel de cutie Skinner. Şi oricare dintre cei doi jucători poate alege între o strategie a  cooperării (să o notăm cu C) şi o strategie a  dezertării (să o notăm cu D).

Care va fi  “răsplata” (payoff în globish) pentru alegerea unei strategii ori alteia ?

Regula numărul 1 a jocului acesta ne spune că fiecare dintre cei doi jucători primeşte o răsplată mai mare dacă alege o strategie a  dezertării mai curând decât o strategie a  cooperării, indiferent de alegerea celuilalt, C  sau D ! Însă mai există şi o regulă numărul 2  ce statuează că fiecare jucător  primeşte o răsplată mai mare dacă fiecare dintre ei alege o strategie a  cooperării, şi de asemenea că fiecare jucător  primeşte o răsplată mai mică dacă fiecare din ei va alege strategia D.

Acest joc strategic a fost inventat,   –cam prin 1950 şi independent unul de altul–, de matematicienii Albert W. Tucker, Merrill M. Flood şi Melvin Dresher. Jocul strategic ale cărui reguli tocmai au fost enunţate este  paradoxal, deoarece strategia D constituie  ceea ce se cheamă o “strategie dominantă” pentru  ambii jucători, deci este raţional pentru fiecare jucător să o aleagă indiferent de alegerea celuilalt,  însă există în acelaşi timp posibilitatea absolut reală ca fiecare dintre ei să primească o răsplată mai mare dacă amândoi aleg strategia dominată C!

Jocul “Dilema deţinutului” sau Prisoner’s Dilemma game constituie un exemplu de joc strategic cu echilibru ineficient, unde nu se  aplică optimalitatea (sau eficienţa) Pareto.

Titus Filipas

Bla, Ideiindialog.ro

În revista Ideiindialog.ro, văd listarea foarte elitistă: Traian Ungureanu, Georgiana Perlea, Bogdan Iancu, Marius Balan, Valentin Constantin,  Constantin Balasoiu, Mihail Radu Solcan, Alexandru Budac, Sorin Lavric, Ghia Nodia, Alex. Leo Serban, Dan C. Mihailescu, Daniel Cristea-Enache, Andrei Brezianu, Horatiu Pepine,   Horia Barna, Ioan Stanomir, Mihail Neamtu, S. Damian, Vladimir Tismaneanu, H.-R. Patapievici, unele dintre numele acestea fiind strâns asociate  cu Institutul Cultural Român. Am dat peste ei căutând să văd cum este reflectat aspectul cel mai important din opera filosofului Cornelius Castoriadis, anume logica ensidică, în literatura  românească din spaţiul virtual.

Am fost la început bucuros, când am găsit adresele URL :

http://www.ideiindialog.ro/articol_708/cornelius_castoriadis_acest_raymond_aron_al_stingii__i.html , şi http://www.ideiindialog.ro/articol_728/cornelius_castoriadis__acest_raymond_aron_al_stangii__ii.html .

Filosoful Cornelius Castoriadis (1922 – 1997) a fost comunist în tinereţea domniei sale, şi a studiat foarte intens filosofia ideologilor comunişti din secolul  XIX. Această filosofie se mai cheamă şi dialectica marxistă. Întrucât contribuţia cea mai mare la respectivul tip de filosofie îi aparţine lui Friedrich Engels (1820 – 1895), Stalin a denumit-o Materialism dialectic, arătând echidistanţă faţă de Marx şi de Engels. Una dintre cele mai importante legi ale acestei dialectici  din secolul  XIX este „transformarea cantităţii în calitate”. De exemplu, un segment foarte scurt de pe o linie curbă poate fi aproximat printr-un segment infinitesimal de linie dreaptă. Dar în extensiunea segmentului de linie curbă începe să apară „calitatea” acesteia, de exemplu dacă este parabolă, elipsă, hiperbolă.  În principiu, logica ensidică inventată de Castoriadis se aplică la introducerea ordinii într-o cantitate mare de date, de exemplu numerele se ordonează în vectori şi matrici, care sunt şi “noi calităţi” ale acelor date. Eu  folosesc pe româneşte cuvântul ensidic deoarece iau ca model fiducial cuvântul echivalent în globish (global english) ce se scrie “ensidic”.  Spre convingere, vă invit la citirea unei pagini din „World in Fragments”, de Cornelius Castoriadis, care poate fi accesată aici  http://books.google.com/books?id=VVN4HmMz64AC&pg=PA396&lpg=PA396&dq=ensidic&source=bl&ots=b__ZkGWWWc&sig=FJXd8AesHKrl559dlA4rnbMhKKM&hl=ro&sa=X&oi=book_result&resnum=1&ct=result, ori la o  pagină din “Paradoxes of Interactivity”, la adresa URL http://books.google.com/books?id=keAePsdANhEC&pg=PA166&lpg=PA166&dq=ensidic&source=bl&ots=YMR2P8W0l6&sig=SWsf7Wz9IhyjnDpYNVEF5Ix44s0&hl=ro&sa=X&oi=book_result&resnum=5&ct=result . Spre surpriza mea, am constatat că revista Ideiindialog.ro  uzează de provincialismul ansidic, nu de forma globală, fiducială, din cărţile bibliotecii Google.

Titus Filipas

Avatar simplu şi avatar pixelat

Pentru cuvântul avatar, dicţionarul DEX  (http://dexonline.ro/search.php?cuv=avatar) propune denotaţia în trei formulări abia distincte, fără vreo conotaţie. Eu am folosit în postări şi comentarii pe blogosferă termenul avatar cu următoarea conotaţie în globish fixată de Merriam-Webster: “a variant phase or version of a continuing basic entity.”

Sigur, pe alte tipuri de situri colaborative, spre deosebire de blog,– situri 2.0 cum sunt reţelele sociale –, unde orice avatar se prezintă ca o imagine dinamică, nu mai este vorba despre avatarul simplu, ci despre avatarul pixelat şi mobil. Avatarul ca imagine de pe blogul meu nu este un avatar simplu, nici măcar un avatar pixelat ca într-o reţea socială, ci este pur şi simplu o fotografie non-numerizată de buletin de identitate din anul 1986.

Titus Filipas

Evoluţia statutului de „false friends”

Atunci când chirurgul sud-african  Marius Barnard, fratele celebrului  doctor Christiaan Barnard (1922 – 2001), –realizatorul primei operaţii de transplant de inimă–, a venit în România pentru a susţine demonstraţii practice de chirurgie, s-a petrecut un episod lingvistic care putea avea consecinţe fatale pentru pacient. „Tie!” a cerut Marius Barnard în english, adică ligatură pe româneşte, iar medicul român a tăiat din pacient! Din cele două cuvinte care se aud aproape la fel, unul românesc şi celălalt englezesc, numai unul are statutul de model fiducial, şi acela este în english, ori mă rog, în globish.

Într-un comentariu la postarea http://nastase.wordpress.com/2008/10/14/conferinta-internationala-cehoslovacia-1968/ , am folosit la un moment dat sintagma “confidenţa suficientă” care a stârnit  furioase reacţii “securistice”.

Cineva posta o intervenţie despre chestiunea „false friends”. Descopăr că uneori ea se reduce la o schimbare de roluri conotaţie/denotaţie.   Astfel, găsesc în DictionaryWordReference.com, “confidence: assurance, self-assurance,   sureness”. Mai găsesc în Dictionary.com, confidence definition: 1.”full trust, trustworthiness, reliability of a person or thing”. Iar în Merriam-Webster  pentru confidence definition, “1 a: a feeling or consciousness of one’s powers”, precum şi “synonyms: confidence,assurance, self-possession, aplomb”. Abia la poziţia 4 apare sensul “confidence: 4: a communication made in confidence”, care este dat pe prima linie din DEX.

Modelul fiducial cere o aliniere conotaţie/denotaţie în limba română pentru a se pune de acord cu situaţia din globish.

Titus Filipas

Lexiconul complet pentru domeniul bancar

Lexiconul complet pentru domeniul bancar este numai în globish. Lingviştii de la Academia Română  nu se grăbesc să îl traducă, accentul principal este pus pe redactarea unui DEX vulgar (ca şi cum ar exista un DEX  eroic, ori un DEX hieratic!)  pentru a intra “în rândul lumii”.  Acum, dificultăţile de a traduce din globish sunt cam aceleaşi pentru castiliană ca şi pentru limba română.  Cel mai repede traduc însă chinezii. Au avantajul că traduc expresiile noi din globish prin combinaţii de hieroglife vechi. Unii chinezi le înţeleg în noua semnificaţie!  Karl Popper spunea că “nu cunoaşte niciun criteriu raţional prin care ar putea distinge o elită de o clică.” În China, acest „criteriu raţional” prin care se poate distinge o elită există. El este înţelegerea scrierii hieroglifice cu semnificaţii noi.

Titus Filipas

„Verticalitate de excepţie”?!

Pe data de 5 iunie, domnul Adrian Năstase a publicat pe blog articolul Virgil Burla a fost dat afara de la “Romania libera”(http://nastase.wordpress.com/2008/06/05/virgil-burla-a-fost-dat-afara-de-la-romania-libera/).

Avatarul Vasile declară foarte, foarte emfatic, tot pe iunie 5, 2008 la orele 6:52 pm : “Il cunosc personal pe ziaristul Burla si pot spune ca a dat mereu dovada de o  verticalitate de exceptie, de obiectivitate si probitate morala.”

Am comentat în aceeaşi zi, la orele 8:44 pm : Ce înseamnă „verticalitate de excepţie”? Conglomeratul ăsta de cuvinte nu are noimă! Hai să trecem în globish! Caut verticality în WordReference.com şi găsesc “position at right angles to the horizon”. Dicţionarul dă echivalenţi în trei vernaculare neolatine. Nici în spaniolă, nici în franceză, nici în italiană nu există vreun echivalent în sensul propus de avatarul Vasile! Monstruozitatea aceasta chemată „verticalitate de excepţie” este fie propagandă GDS, fie propagandă masonică, şi ea ţine de „ideologia 33” a „coloanei vertebrale +”, a propagandei „Skull and bones”. În fine, dacă vreţi neapărat să daţi conotaţie morală cuvântului „verticalitate” („no bias” în globish), atunci puneţi – l în binom antonimic cu   „oblicitate” („bias” în globish).

Titus Filipas