Tranziţia politicii româneşti din anul 1962 se desfăşoară pe fondul „crizei rachetelor” din Cuba. Atunci, preşedintele american JFK a ameninţat Europa de Răsărit cu un bombardament nuclear. Însă JFK era un realist care nu vroia să expună inutil teritoriul american unui bombardament nuclear cu acele cumplite Intercontinental Ballistic Missiles cu ogive multiple create de „glavnyi konstruktor ” (proiectantul-sef) Koroliov, ce nume regal!, ucis ulterior de un „complot al halatelor albe”. Fără uciderea lui Koroliov, primul om pe Lună ar fi fost rus. Savantul şi omul de litere Ivan Efremov, care îl cunoştea personal pe Koroliov, aserta în nuvela Cor Serpentis că numai un regim societal ţinând de un soi de SETI-comunism ar fi putut crea noosfera expansivă anticipată de către Pierre Teilhard de Chardin.
În fine, să revenim la România anului 1962. Spuneam că JFK era un realist care nu risca să ordone un bombardament nuclear asupra Moskovei. Prin intermediul comuniştilor francezi, care deţineau şi poziţii importante în aparatul de spionaj al Franţei, comuniştii români află că ţinta vizată de bombardamentul nuclear american în Europa de Răsărit era oraşul Bucureşti. Disperaţi, comuniştii naţionalişti români întreprind eforturi salutare şi energice prin diplomaţia românească, şi promit americanilor că vor decupla imediat politica României de politica Moskovei.
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 