Gigi Becali şi “legea străbună”

„Gigi Becali, SHOW în sala de judecată: Eu sunt copilul vitreg al României!” http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/gigi-becali-show-in-sala-de-judecata-eu-sunt-copilul-vitreg-al-romaniei-303143.html După 1989, Gigi Becali şi-a format cultura mai ales ascultându-i cu foarte multă atenţie pe “oamenii vechi” care învăţaseră ştiinţa de carte în perioada interbelică, ori chiar mai înainte de primul război mondial. Cărţile după care învăţaseră ei, scoase violent din toate bibliotecile publice şi particulare, fuseseră arse la anul 1948 din ordinele alogeno-cominterniştilor Valter Roman, tatăl “revoluţionarului” din decembrie 1989 Petre Roman, şi Lioncik Tismineţki, tatăl “ideologului anti-comunist” Vladimir Tismăneanu. Printre altele, în unele dintre acele cărţi foarte importante pentru noi, românii, scria şi despre “legea străbună” care cobora direct din CODUL ROMAN. Sub formă orală păstrată, se numea Lex Antiqua Valachorum. Regii angevini care veneau în Ungaria din Regatul celor două Sicilii (primul stat modern din Istorie) o numeau batjocoritor UNIVERSITATEA VALAHĂ. Pedagogul Ioan Comenius, care putea discuta de la egal la egal cu filosoful francez René Descartes pe tema dualismului “trupşisuflet” – readus acum în actualitate de Transhumanism şi de cărţile lui Dan Brown- era produsul Universităţii valahe. Şi prin aceasta era autentificat ca un Valah, iată aici o nouă mostră de protocronism românesc! În fine, de la acei înţelepţi români, armânul Gigi Becali de la Corcea (de unde venise şi bunicul patern al lui Mihail Sadoveanu) învăţa despre legitimitatea dreptului de recompensă pecuniară oferită duşmanului duşmanului tău pentru performanţa în lupta sa dreaptă. L-am auzit pe Gigi Becali că acel drept din “legea străbună” era trecut şi în CODUL LUI CUZA, dar nu pot infirma sau confirma. Dar dacă este adevărat (şi foarte probabil că este), atunci Gigi Becali are tot dreptul să afirme în sala de judecată: “Eu sunt copilul vitreg al României!”
Titus Filipas

Încrengătura

Citesc într-un comentariu la articolul http://www.romanialibera.ro/a151266/sondaj-eba-cvt-si-becali-in-pe.html , că politicianul Bogdan Niculescu Duvăz sprijină candidatura „Principelui”  Radu Duda la preşedinţia României. Se pare că Mircea Dinescu anticipează pentru „Principele” Radu Duda un dosar curat de la CNSAS.

Dar acest Bogdan Niculescu Duvăz nu era asociat cu Petre Roman? Dacă da, abia acum văd încrengătura : Petre Roman, Corneliu Vadim Tudor, Mircea Dinescu, Gigi Becali. Corneliu Vadim Tudor a primit învoire şi fonduri de la Petre Roman ca să editeze revista România Mare. Primul guvern post-revoluţionar condus de Petre Roman a fost format din tehnocraţi care şi-au luat doctoratele în Occident înainte de 1989, pe banii statului comunist român. Or, nu puteai să pleci înainte de 1989 în Occident, şi asta pe banii statului comunist, fără să ai o înţelegere cu Securitatea ! CNSAS  a refuzat mereu să le facă publice dosarele. De ce oare ? Unii au spus că Mircea Dinescu, un absolvent al şcolii de politruci Ştefan Gheorghiu, i-ar fi protejat. Altminteri, Mircea Dinescu, ştab de la CNSAS, a procedat foarte dur cu non-comuniştii (vedeţi numai cum l-a ucis pe bătrânul intelectual Dan Amedeu Lăzărescu!). Iar Gigi Becali declara singur la o televiziune  că şi-a făcut averea cu ajutorul armatei, pe vremea lui Victor Babiuc. Dar acesta nu era asociat cu Petre Roman şi înainte de 1989 (în celebrul seminar clandestin pentru studii de preluarea puterii, iar Securitatea nu-i aresta!), şi după ? Petre Roman a făcut tot posibilul pentru a distruge industria de armament românească. Nu a fost ajutat şi de Corneliu Vadim Tudor care a promovat, prin segmentul de presă pe care îl controla, inepţiile ţanţoşe ale unor generali ignari ai Armatei Române ? În fine, Mircea Dinescu nu face vreodată opere de caritate, el face totul pentru bani. Care a fost sursa banilor pentru ascunderea dosarelor CNSAS ale persoanelor din primul guvern Petre Roman ? 

Titus Filipas

Oferta publică de recompensă

Paradoxal, dar iletrismul cu orizont de timp foarte extins al lui Gigi Becali îl avantajează. În De Bello Gallico, dictatorul quintesenţial Iulius Caesar scria despre împotrivirea sacerdoţilor druizi ca tinerii gali să înveţe citirea, căci scrisul şi cititul îi opresc să reţină  istoria ca memorie vie. Iletrismul de care este învinuit adesea Gigi Becali lucrează de fapt în favoarea sa. El poate pretinde că ştie istoria ca memorie vie, auzită  de la tatăl său. Demonstrează aceasta la o televiziune naţională, “în direct şi la o oră  de vîrf”. Ofertele publice de recompensă, făcute într-un stil managerial învăţat din familie, erau deja înscrise în ‘Codul civil roman”, preluate în “Codul lui Napoleon”, traduse pe româneşte în “Codul lui Cuza”. Prin discursul său public participativ, Gigi Becali demonstrează totodată  că se încadrează în stilul doctrinar ţărănist care incorpora de asemenea vechi arhetipuri culturale în doctrina ţărănistă. Mai este posibil că patronul Gigi Becali a dispus şi de sfaturile unui jurist de extraordinară competenţă.

Oferta publică de recompensă înseamnă o  „redistribuire” de bogăţie, la fel cum era intervenţia salvatoare a domnului Gigi Becali, îi putem zice Becali -“Sator”?   pentru aplanarea conflictului din cartierul  Ferentari – Zăbrăuţi. Dar sînt un tip interogativ, rămâne o „enigmă economică” pentru mine  felul cum a fost creată  această  bogăţie care este „redistribuită”  de  Gigi Becali, capitalistul  succesului inexplicabil  în afaceri.  Gigi Becali  dă  vina  pentru norocul său pe bunul Dumnezeu. El nu are nevoie de cauzalităţi, de lectura tutorialelor economice  ori  a tutorialelor ecologice,  nici de „explicaţiile eficiente”. Cum a fost creată bogăţia unor personaje precum Gigi Becali ori SOV?  Altfel spus, “cum au adăugat ei valoarea” ? Misterele aproape divine  ale “adăugării de valoare economică”  de către „capitaliştii”  SOV şi Gigi Becali nu se încadrează în reguli economice. Ele nu aparţin unui  proces transparent al accesului la resurse,  aşa cum ar fi normal de aşteptat, de cerut,  într- o democraţie reală. Intervenţii de felul acestora, tipice unei dictaturi a imposturii economice,  perturbă societatea românească, în amonte şi în aval faţă de  „intervenţiile”  de recompensă şi „redistribuire” de bogăţie. Postura de Sator-Salvator a lui Gigi Becali  stopează  proiectele manageriale democratice,  ucide  în faşă evoluţia organizată Kaizen a calităţii în economia românească (nu este legendă  inserată pe vreun desen manga).

Titus Filipas

Trei jurnalişti Old Boys

Eu am văzut emisiunea TV specială, în direct, din 23 august 2007. Când lui Tudor Octavian i-a “scăpat porumbelul”  despre faptul că a fost martor ocular  la momentul zilei de 23 august 1989, moment doveditor că dictatorul Nicolae Ceauşescu nu mai deţinea puterea supremă  în România. Bineînţeles, ulterior acelei  dezvăluiri pe canalul Realitatea TV, ziaristul  Tudor Octavian a încercat să mai “dreagă busuiocul”.

Constat că este bizar comportamentul acestei triade de vechi jurnalişti :

(i)                 Tudor Octavian (se spunea că el conducea şi realiza de facto revista Flacăra a lui Adrian Păunescu, investit acolo direct de  Nicolae Ceauşescu, astfel indirect şi domnul Tudor Octavian avea foarte multă putere);(ii)                Cornel Nistorescu (a fost coleg cu Tudor Octavian la redactarea unui ziar studenţesc; Tudor Octavian povestea cu amuzament şi admiraţie despre Cornel Nistorescu cum şi-a bătut joc de un plutonier de miliţie absolut paşnic, care până la urmă s-a speriat de el, miliţianul acela avea simţul  corect că Nistorescu poseda  putere ori/şi  protecţie); (iii)              Ion Cristoiu (el şi Cornel Nistorescu au fundat ziarul Evenimentul Zilei care a creat atunci atmosfera publică lipsită complet de bun simţ din România, cei doi ziarişti Old Boys  poartă o responsabilitate imensă, cineva îmi spunea că ei au ascultat şi urmat doar un ordin). Apoi, eu personal sînt convins că Ion Cristoiu a jucat un rol în conspiraţia pentru “eutanasierea patriarhului Teoctist”. Cu 10 zile înaintea operaţiei patriarhului, ziaristul Ion Cristoiu   i-a luat un lung interviu acelui chirurg Sinescu, prezentat drept una dintre somităţile ştiinţei româneşti, şi în ce ditirambi!  Coincidenţe de genul acesta nu sunt chiar întâmplătoare.

Succesul iniţial înregistrat de  partidul PNG al patronului Gigi Becali s -a bazat pe  faptul că Partidul Noii Generaţii se prezenta publicului drept  necesară  mişcare de redresare morală în România de atunci, opusă categoric imoralităţii promovate de ziarul domnilor  Cornel Nistorescu  şi Ion Cristoiu.

Ulterior, este evident din care motive,  dar nu bănuiesc măcar la ordinele cui, domnul Cornel Nistorescu s -a simţit dator să îl atace dur pe politicianul Gigi Becali. Întreb, oare trebuiau puse  ghilimele la politician ?

Trebuie  să recunosc că unele dintre atacurile publice puse la cale împotriva “politicianului” Gigi Becali au fost extrem de inteligente.

Amintesc generarea canularului despre Împăratul Becali (sic!).

Citez aici dintr -un număr  mai vechi  al ziarului  bucureştean Ziua:

+ Gigi Becali îsi cauta stramosul împarat al Bizantului. Gigi Becali afirma ca este posibil sa se traga din familia unui fost împarat al Imperiului Bizantin, Fernando Becali, informeaza Rompres. „Este vorba despre un împarat al Imperiului Bizantin din anul 1413. Istoricii l-au descoperit si m-au informat despre acest lucru. Nu stiu, dar poate este posibil sa am o legatura cu el, asa ca i-am rugat pe istorici sa cerceteze”, a spus Becali.+

Realitatea bine documentată  este aceea că la anul 1413 puteau clama,  justificat, titlul de împărat al Bizanţului numai două personaje istorice perfect bizantine :

(a) Manuel al II-lea Paleologul, care domnea la Constantinopol;

(b) Manuel al III-lea Comnenul, domnind la Trebizonda (Trapezunt), acest împărat  a fost strămoşul Mariei de Mangop.

Nu există deci vreo nişă, la anul 1413 în dinastia Comnenilor (mai veche), ori în dinastia Paleologilor (mai nouă, dinastie de “uzurpatori”), unde ar putea fi eventual plasat un bizar, hilar,  ipotetic „împărat Becali”.

O cercetare mai atentă dezvăluie totuşi că ar putea exista o nişă istorică relativă pe intervalul 1413 – 1414.

Nu pentru titlul de „împărat al Bizanţului”, ci pentru acela de „voievod al Romaniei veneţiene”. Într -adevăr, datele arată prezenţa istorică reală a lui Michele Steno, doge al Veneţiei (adică voievod al Romaniei veneţiene, cu alţi termeni), de la 1400 la 1413, precum şi  prezenţa istorică a unui doge Tommaso Mocenigo, voievod al Romaniei veneţiene de la 1414 la 1423. Cu un hiatus istoric între ei.

Nu pot să nu admir inteligenţa inventatorilor canularului, probabil nişte „Old Boys” care scriau în presa studenţească românească dinainte de 1989. Cine dintre aceia care au supravieţuit avea interesul direct să monteze canularul prin care “politicianul” Gigi Becali a fost discreditat total ? Eu îl bănuiesc pe ziaristul Cornel Nistorescu, cel care avusese cu Gigi Becali un conflict televizat în “Miezul Problemei”, emisiunea domnului Mădălin Ionescu. Dar este numai o „ipoteză de lucru”, sper să nu fiu dat în judecată pentru aceasta. Şi lista „ipotezelor de lucru” rămâne deschisă pentru oricine.

Din care fragmente de presă a fost încopciat acel canular despre  “împăratul Becali”?

În ziarul Jurnalul Naţional http://www.jurnalul.ro/articol_62922/toreador_becali___vot_romanesc_la_localele_din_spania.html, am găsit mai întâi fragmentul: „Becali are multi sustinatori în Peninsula Iberica”, apoi fragmentul „Asociatia Românilor din Coslada si San Fernando”, printre care s – ar fi putut  găsi şi eventuali  susţinători ai partidului  PNG.

Titus Filipas

Gigi Becali este un concept SOV ?

Jurnal 31 octombrie 2006 /Capitalismul fiduciar

Pe data de 11 iunie 2006, inseram într- o fereastră de comentarii ataşată unui articol despre George Becali apărut în ediţia electronică a ziarului „Curierul Naţional”, următorul mesaj : „Paradoxal, dar iletrismul cu orizont de timp foarte extins al lui Gigi Becali îl avantajează. În ‘De Bello Gallico’, dictatorul quintesenţial Iulius Caesar scria despre împotrivirea sacerdoţilor druizi ca tinerii gali să înveţe citirea, căci scrisul şi cititul îi opresc să reţină  istoria ca memorie vie. Iletrismul de care este învinuit adesea Gigi Becali lucrează de fapt în favoarea sa. El poate pretinde că ştie istoria ca memorie vie, auzită  de la tatăl său. Demonstrează aceasta la o televiziune naţională, „în direct şi la o oră  de vîrf”. Ofertele publice de recompensă, făcute într-un stil managerial învăţat din familie, erau deja înscrise în ‘Codul civil roman”, preluate în „Codul lui Napoleon”, traduse pe româneşte în „Codul lui Cuza”. Prin discursul său public participativ, Gigi Becali demonstrează totodată  că se încadrează în stilul doctrinar ţărănist al lui Constantin Stere, care incorpora de asemenea vechi arhetipuri culturale în doctrina lui ţărănistă. Să recunoaştem că nici măcar Seniorul Corneliu Coposu, epuizat de temniţa comunistă, nu a mai reuşit să amelioreze doctrina ţărănistă. Dar, bineînţeles, Gigi Becali este mai mult un continuator al lui Constantin Stere, decât al lui Corneliu Coposu.”

Aşa credeam sincer, la momentul inserării acelui mesaj. Între timp, m -am edificat asupra “cazului Gigi Becali”. Pe data de 12 octombrie 2006 adăugam, pe acelaşi ziar „Curierul Naţional”, alt mesaj : „De fapt, cum am aflat ulterior, patronul Gigi Becali a dispus de sfaturile unui jurist de extraordinară competenţă. Chipul real al patronului Gigi Becali mi s -a dezvăluit în momentul când, „pe sticlă”, pronunţa o apreciere suspect de binevoitoare faţă de SOV. Or, îmi aduc aminte că în reclamele televizate pentru FNI apărea un tată de familie tînăr, energic, plin de grijă faţă de asigurarea viitorului fericit al familiei sale. A fost un genial concept de publicitate, care a dus la creşterea formidabilă a numărului de păgubiţi la FNI. Dar dacă, mi-am pus întrebarea, şi Gigi Becali este exact acelaşi concept de publicitate, cu exact acelaşi manipulator genial şi diabolic în spatele său, adică  Gigi Becali nu este decât o “reclamă vie” destinată  să crească exponenţial numărul păgubiţilor în România la un viitor mandat prezidential, in care preşedintele ales ar fi Gigi Becali ? În fine, nici un om de bună credinţă  nu poate clama o relaţie personală cu Dumnezeu, aşa cum face în permanenţă domnul Gigi Becali,  pentru că Dumnezeu este Absolutul.”

Pe data de 30 octombrie 2006, pe canalul TVB1 la emisiunea „Naşul” a domnului Radu Moraru, invitatul prestigios, istoricul Alex Mihai Stoenescu, nu mai contenea ditirambii la adresa lui Gigi Becali şi Sorin Ovidiu Vântu (SOV). Alex Mihai Stoenescu este acum vicepreşedintele PNG, al cărui preşedinte fondator a fost Gigi Becali. PNG se pretinde prin program a fi partid creştin democrat. Unul dintre primele partide creştin democrate fondate în România a fost UDC (Uniunea Democrat Creştină). Întâmplător am fost propus pe listele de senatori ale partidului UDC prezentate la alegerile din anul 1990. UDC era la acel moment un partid cu structuri bine definite în toată ţara. După alegerile din Duminica Orbului, aproape toţi oamenii din UDC au continuat, individual, efortul lor de propăşire a României. Structurile de partid UDC au rămas în stand – by. La mult timp, şi după ce a luat fiinţă PNG, unul dintre liderii UDC care lucra în Dobrogea mi-a povestit că machedonii din fostul UDC au încercat să îl determine pe Gigi Becali să preia, prin absorbţie, structura de partid creştin democrat a UDC. Gigi Becali a refuzat, aceasta după ce iniţial părea că acceptase ! Se pare că omul ce îl manipulează din umbră l -a blocat în tentativa de a transforma PNG într- un real partid creştin democrat. PNG rămânea partid fără structură. Şi, deodată, apare Alex Mihai Stoenescu ca vicepreşedinte al PNG, declarând că PNG are o merituoasă  structură de partid în ţară, formată din intelectuali. Motorul Google mă informează că domnul Alex Mihai Stoenescu a fost mai înainte vicepreşedinte al UFD (Uniunea Forţelor de Dreapta), formaţiune politică avându – l ca preşedinte fondator pe Varujan Vozganian. Una dintre acuzaţiile care au blocat accesul şi ascensiunea lui Varujan Vozganian  la demnitatea şi rangul de comisar european, a fost aceea că partidul UFD fusese finanţat de Sorin Ovidiu Vântu. În  acelaşi talk show cu Naşul de la TVB1, domnul Alex Mihai Stoenescu trata cu maximă lejeritate atât implicarea lui Sorin Ovidiu Vântu în cazul fondului mutual FNI, cât şi specula cu terenuri care a dus la îmbogăţirea lui Gigi Becali. Aceasta arată că domnul Alex Mihai Stoenescu nu poseda un minimum de noţiuni de Economie Politică, absolut trebuincioase unui vicepreşedinte de partid. Mai mult, domnul Alex Mihai Stoenescu spunea cu infinită candoare că SOV nu a luat decât 1% din banii investitorilor la FNI. Dar SOV a fost manager fondator la FNI, şi reguilile internaţionale de management al fondurilor mutuale ne spun că SOV avea dreptul să ia 3%, pe lânga acel 1%, ceea ce face un total teoretic, şi perfect legal, de 4% din banii FNI. Chiar nu ştia domnul Alex Mihai Stoenescu aceste chestiuni elementare de economie politică normativă? Prin capotarea FNI, Sorin Ovidiu Vântu a dat o lovitură mortală nu doar înfloririi fondurilor mutuale în România, ci însăşi ideii de capitalism fiduciar în România. Capitalismul fiduciar (fonduri mutuale, fonduri de pensii etc) nu poate renaşte la noi decât prin popularizarea largă, în rândurile oamenilor simpli şi cinstiţi din România, a măsurilor independente de risc, randament, şi de coerenţă logică, permiţând investitorilor să identifice rapid problemele. Are „capitalistul” Gigi Becali un asemenea program de educaţie economică  a maselor? Titus Filipas