Domnul Dan Gheorghe scria (http://www.romanialibera.ro/a123620/fluviul-oltenesc.html ) în articolul Fluviul oltenesc, : “Nu e o glumă. Ar fi fost realitate, cel mai probabil din 1995, dacă proiectul comuniştilor, de a face din Olt râu navigabil, ar fi fost dus la bun sfârşit. Calea navigabilă urma să aibă o lungime de 86 de kilometri, de la Dunăre până la Slatina.”
Prin 1965, într-un compartiment de tren, am auzit povestea unui geotehnician care venea din China cu ficatul îmbolnăvit de o boală locală. Acolo proiectase hangare pentru avioane de vânătoare sub munţii Himalaia, cu echipaje pregătite în permanenţă de zbor, chinezii se aşteptau la un atac atomic rusesc şi vroiau să mai dea ultima lovitură înainte de a muri. Când am trecut pe podul peste Olt, ne-a întrebat: “Ştiaţi că Oltul a fost navigabil până în cea de a doua jumătate a secolului XIX ?” Nu ştiam. Atunci ne-a explicat fenomenul aquiferului care însoţeşte ca un rîu paralel subteran, rîul de la suprafaţă. Pădurile seculare ce creşteau, masive, pe cele două maluri ale Oltului, de-a lungul cursului rîului, absorbeau şi reţineau în sol toată apa ploilor şi întreţineau aquiferul. Rîul de la suprafaţă era în permanenţă alimentat de apa rîului subteran, şi astfel debitul se menţinea, permiţând navigaţia. Odată cu dezvoltarea capitalismului în România, pădurile au fost tăiate*, apa de ploaie nu a mai ajuns în rîul subteran ci a şiroit rapid în rîul de suprafaţă spre a se pierde la Dunăre şi apoi la mare. Rîul subteran s-a micşorat, s-a retras, iar Oltul de suprafaţă a suferit un etiaj, o reducere drastică a debitului în cea mai mare parte din an, încetând a mai fi navigabil.
*„Îşi dezbracă ţara sânul,/Codru frate cu românul /De săcure se tot pleacă/Şi izvoarele îi seacă.”, observa Mihai Eminescu în Doina. Motiv ca drujba Pleşu-Liiceanu-Patapievici să îl urască pe Mihai Eminescu.
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 