Funcţia sacrală de suveranitate este îndeplinită de B.O.R.

Influenţat fiind eu de ideologia funcţională tripartită a lui Georges Dumézil, îndrăznesc să afirm că în România funcţia sacrală de suveranitate este îndeplinită acum de către Biserica Ortodoxă Română. Sigur că dacă revenim la Sămănătorismul ideologic unificator al lui George Coşbuc, doctrină care a condus la România Mare, nu putem nega şi rolul bisericii Greco-catolice în această direcţie. Dar nici nu putem ignora faptul evident că după 1989, naţional-ţărănistul Corneliu Coposu a negat ostensiv, prin faptele sale, importanţa principiului de suveranitate pentru România. Aş greşi dacă aş spune eu că majoritatea Greco-catolicilor din România au îmbrăţişat opiniile anti-româneşti exprimate făţiş de seniorul Corneliu Coposu. Apoi, cu multă părere de rău îmi amintesc că în urmă cu vreo trei luni în urmă, într-un interviu pe Antena 3, o doamnă absolut onorabilă declara : “Ungurii au fost mai buni decât românii!” (referindu-se probabil la regăţeni). În fine, rămâne întrebarea : Ce s-a întâmplat de facto pe 24 august 1944, când Iuliu Maniu a refuzat să preia la palatul Victoria preşedinţia Consiliului de Miniştri ? Secretarul său personal de atunci, domnul Corneliu Coposu, declara că marele om politic Iuliu Maniu (nicio urmă de ironie în frazarea mea) se retrăsese la Bădăcin. Într-un asemenea moment critic pentru ţară ! De fapt, nici nu era adevărată povestea despre retragerea lui Maniu pentru chibzuinţă în Ardeal. Ştiam, încă de pe vremea comunismului, că istoriografii PCR au alcătuit un dosar masiv cu mărturiile participanţilor la actul de la 23 august 1944. Ce secrete negre, pentru România, se ascund în acel dosar ?
Titus Filipas

Firul saitic şi firul Văcăreştilor

Doamne, câţi intelectuali mari a dat Rusiei, judeţul Soroca http://nastase.wordpress.com/2013/11/03/leonida-casso-si-basarabia/ ! Chiar ministrul Educaţiei din Rossiia de atunci era originar din judeţul Soroca. Generic, ei erau Boarii mitici sau Văcăreştii, cea de a treia clasă funcţională din ideologia lui Georges Dumézil (ea însăşi fiind dezvoltarea ideologiei lui Giambattista Vico). Boarii constituiau o clasă funcţională economică. Legendele constelaţiilor mai adeveresc că Boarul coincidea cu plugarul primordial Triptolemos . Plugarii din câmpiile bazinului nord-pontic sunt atestaţi documentar de către oratorul Demostene din Atena, a cărui familie făcea comerţ cu aceştia. Prin releul cetăţii Atena, firul Văcăreştilor se întâlneşte cu firul saitic din „delta biblicelor sinte”. Înainte de a fi orice Rusie !
Titus Filipas

Văcăreştii şi nobilul neam al Boarilor

Remarcabilul studiu „Poezia românească în epoca lui Asachi şi Eliade” al lui Paul Zarifopol demonstrează convingător legătura dintre poezia lui Iancu Văcărescu (1786 – 1863) şi poezia lui Mihai Eminescu, unde sunt concretizate obiectivele proiectului Văcăreştilor atât ca intensitate, cât şi în extensie. Traseul spre civilizaţia absolutului pozitiv din Epoca Luminilor fusese desenat de Văcăreşti. Domnitorul Constantin Brâncoveanu (1654-1714) avea un ginere vistiernic, Enache Văcărescu (1654 – 1714), ucis la Stambul odată cu Brâncovenii. Acest Enache Văcărescu a fost sanctificat de Biserica Ortodoxă Română, sub numele de Sfântul Ianache – sfetnicul domnesc. Spiritul de familie la Văcăreştii ce au rămas era foarte emancipat. De la ei, din neamul lor de boieri, provine iluministul Ienăchiţă Văcărescu (1730 – 1796), ce a influenţat cultura română la modul “releu”. Opera lui se racordează nemijlocit la truda lui Dimitrie Cantemir, cel puţin prin tomurile :”Istorie a prea puternicilor împăraţi otomani” şi „Gramatica greacă completă.” După ce scrie „Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orânduielilor gramaticii româneşti”, –„observaţii” ce ţin cont de „gramatica filosofică” din Epoca Luminilor–, Ienăchiţă construieşte un releu cultural cu obiectiv anunţat: „Urmaşilor mei Văcăreşti!/Las vouă moştenire/ Creşterea limbei româneşti/Ş-a patriei cinstire.” Obiectivul va fi împlinit ca intensitate, dacă nu şi în anvergura dorită. Conceptul legat de numele Văcăreştilor este uşor să fie dezlegat prin Gramatică şi prin Logică. Acest concept ne permite şi unificarea heraclitică prin curgerea naturală, fără minuni adică, a Ideilor legate de acest nume. Conceptul (şi mă refer la el într-un sens Kantian) ne trimite la astronomia din antichitatea profundă a lumii mediteraneene căreia i se aplică Teoria Duratelor Lungi din istoria acestui spaţiu, teorie construită de savantul francez Fernand Braudel. Primul Văcar, sau Boarul primordial, apare în mitologia mediteraneană ca paznic al celor şapte boi de tracţiune (Septem Triones). Identificaţi de noi acum, într-un mod mai comun, cu septentrionala constelaţie a Carului Mare (Ursa Mare). Istoria muntenească a familiei Văcăreștilor ne spune că aceştia se trag dintr-un Văcar ce a venit, păzindu-şi cireada lui, de la Răsărit (poate Basarabia, poate Transnistria, oricum din Romania Orientală nord-pontică). În Istoria Moldovei (http://www.istoria.md/articol/6/ ) stă scris într-un mod expres : “Originea familiei scriitorilor Văcăreşti din Muntenia este în ţinutul Sorocei.” Dacă speculăm natural universalismul cultural căruia îi aparţinem, universalism cultural subliniat de protocronism, atunci sîntem forţaţi să observăm că Văcăreștii de la Răsărit sunt neamul cel nobil al Boarilor descrişi de către lingvistul Georges Dumézil (1898 – 1986). Reamintesc faptul că Lingvistica Generală (unde s-a ilustrat în cea de a doua jumătate a secolului XX savantul român Eugen Coşeriu) se trage din Gramatica Generală a Ideologiei primare. De altfel în discursul pronunţat atunci când a fost primit în Academia franceză, Georges Dumézil îi aminteşte în partea introductivă şi pe Ideologii primari Antoine Destutt de Tracy şi Pierre Jean George Cabanis. Mă întreb naiv, de ce se tem aşa de mult duşmanii noştri de conceptul protocronismului românesc precum şi de ideologia naţionalismului românesc ,care în secolul XIX incorpora, ca un acquis european, Ideologia primară ?
Titus Filipas