Marele Orient Mijlociu

Diplomaţia americană încearcă acum o dez-angajare din haosul creat de preşedintele George W. Bush prin conceptul de Greater Middle East, vezi şi articolul http://www.lemonde.fr/idees/article/2014/01/10/l-amerique-et-le-chaos-proche-oriental_4345271_3232.html?xtmc=proche_orientale&xtcr=1 George W. Bush şi consilierii săi cei mai agresivi au făcut alegaţii cum că filosofia politică a lui Leo Strauss http://en.wikipedia.org/wiki/Leo_Strauss a servit ca fundament liniei politice neoconservatoare a lui Bush Jr. Între timp, toţi urmaşii spirituali ai filosofului s-au străduit, cu succes!, să elibereze gândirea politică originală a lui Leo Strauss, memoria acestuia, de conexiunea vătămătoare cu politica unui George W. Bush rău consiliat în chestiunea Marelui Orient Mijlociu. Astfel, în adresarea privind Starea Naţiunii de pe data de 20 ianuarie 2004, preşedintele George W. Bush declara celor două camere ale Congresului american : “We hear doubts that democracy is a realistic goal for the greater Middle East, where freedom is rare. Yet it is mistaken and condescending to assume that whole cultures and great religions are incompatible with liberty and self-government. I believe that God has planted in every human heart the desire to live in freedom. And even when that desire is crushed by tyranny for decades, it will rise again. As long as the Middle East remains a place of tyranny and despair and anger, it will continue to produce men and movements that threaten the safety of America and our friends. So America is pursuing a forward strategy of freedom in the greater Middle East. We will challenge the enemies of reform, confront the allies of terror and expect a higher standard from our friend. I will send you a proposal to double the budget of the National Endowment for Democracy and to focus its new work on the development of free elections and free markets, free press and free labor unions in the Middle East.” S-au spus vorbe foarte mari atunci, care amintesc stilul articolelor din Enciclopedia franceză a Epocii Luminilor. Un autor iluminist, scriind pe tema aceasta reluată de către George W. Bush, a fost filosoful Nicolas-Antoine Boulanger (1722 – 1759). Citind mai mult, găsesc anticipativ! că acel Boulanger nu l-ar fi sfătuit pe Americanul Viitorimii să propună schimbări majore în Orientul Mijlociu. Pentru că în Orientul Mijlociu “despoţii conduc cel mai bine” (aşa va spune şi Herder)– creştinii caldeeni din Irak erau absolut mulţumiţi de politica internă a dictatorului Saddam care le proteja bisericile. Dar nu face acest lucru şi democraţia instalată acolo de către George W. Bush. În conceptul geografic de Marele Orient Mijlociu intra şi România. Recenta linie politică americană înseamnă şi un interes mai redus al Americii faţă de România.
Titus Filipas

Noutăţi despre politica de “nation-building abroad”

Începusem influenţat de lectura articolului de aici http://www.nytimes.com/2013/09/29/fashion/technology-and-the-college-generation.html?src=me&ref=general&_r=0 , şi dimineaţă am scris : +poziţionarea faţă de TIC (Tehnologia Informaţiei şi a Comunicării) a generaţiei actuale de studenţi începători din colegiile americane este exprimată prin opinia care nu lasă loc de întors :”School is a boring thing. E-mail is a boring thing. It goes together.” Mi se pare mai curând expresia unei “generaţii Z” ce nu a reuşit să înţeleagă sensul şi rostul ultimelor trei războaie purtate de USA într-o politică agresivă de “nation-building abroad”, adică o politică pentru crearea unor naţiuni “noi şi democratice” în Marele Orient Mijlociu. Reamintesc, această politică, deschis anti-jeffersoniană, a fost iniţiată de către preşedintele republican George W. Bush care a invocat în favoarea ei o interpretare eronată a filosofului politic clasicist Leo Strauss (1899 – 1973). Este adevărat că Leo Strauss avea o iniţiere solidă în filosofia politică islamică, dar sinteza lui a posteriori nu constituia bază pentru construirea Marelui Orient Mijlociu prin războaie perpetue, sau măcar repetabile fără termen impus de legea liberului arbitru.+ Acum NYT afişează ultima hartă ipotetică privind felul cum ar putea să arate Marele Orient Mijlociu http://www.nytimes.com/interactive/2013/09/29/sunday-review/how-5-countries-could-become-14.html?ref=sunday Harta este ataşată articolului de avertizare http://www.nytimes.com/2013/09/29/opinion/sunday/imagining-a-remapped-middle-east.html?hp&_r=0 extrem de tulburător.
Titus Filipas

Nu haos, ci ordine spontană

‘După lunga iarnă bipolară […] şi o scurtă tranziţie monopolară,  […] urmează haosul.’, spunea recent domnul Cristian Pîrvulescu, vezi aici

http://www.romanialibera.ro/a135969/haosul-bine-temperat.html .

Domnul Cristian Pîrvulescu incriptează în expresia ‘scurta tranziţie monopolară’, perioada dominării lumii de către SUA, unica hiperputere. Cum se ajunsese la acea stare? Printr-o economie extraordinar de puternică, născută poate prin implementarea ideilor din teoria neoliberală a lui Friedrich von Hayek şi Milton Friedman. În neoliberalism, ideea  de bază este ‘ordinea spontană’, concept promovat  în Europa Occidentală mai întâi în secolul XVIII de către economiştii Iluminismului scoţian, în secolul XIX de economişti britanici şi francezi, iar în secolul XX de faimoasa Şcoală de economie politică din Austria. Dar în secolul XXI Nord-American, linia directoare  neoconservatoare absolut implacabilă, pusă în practica  politică prin cele două mandate succesive ale preşedintelui George W. Bush, a distrus ‘ordinea spontană’.  Şi mai culegem din istoria recentă o ilustrare semnificativă a principiului Le Chatelier. “L’ordre est une des formes les plus parfaites de la civilization”,  spunea Henry Louis Le Chatelier (1850-1936), descoperitorul principiului.

Neoconservatorii forţează invadarea Afganistanului (vechea Bactriana, de unde a fost extras în particular acel lapis-lazuli din care s-a măcinat Albastrul picturilor de la Mănăstirea Voroneţ). Or,  invadarea Afganistanului a însemnat intrarea SUA în Marele Joc (formula îi aparţine lui Rudyard Kipling) din Eurasia. Treburile în politica externă Americană nu au mers aşa cum au prezis neoconservatorii  al căror impuls a degradat ‘ordinea spontană’.  Dar în acord cu  principiul Le Chatelier, în sistem obligatoriu apar forţe ce reinstaurează ‘ordinea spontană’.

Doctrina despre ‘ordinea spontană’ nu a fost inventată de cugetătorii vest-europeni sau de cei nord-americani, ci este o veche doctrină eurasiatică prezentată prima oară sub forma discursului de către  filosoful chinez  taoist Chuang-Tzu (369- 286 înainte de Hristos).

Datorită ‘ordinii spontane’ a fost posibil şi miracolul de rezistenţă al acestei  Latinităţi Orientale căreia îi aparţinem.

Titus Filipas