Economia Moldovei medievale

+Vestitele vite albe, ce se hrăneau din păşunile ţerii şi cari se exportau până la Danzig şi în Anglia+ (Nicolae Iorga)

Fernand Braudel ne învaţă că aspectul  ecologic în istorie nu trebuie niciodată  subestimat. Bourul,  pe latineşte în clasificarea Linnaeus fiind numit ‘Bos primigenius’, pentru noi „boul primordial”  emblematic, animalul acesta de tracţiune  leagă Moldova de ecologie şi de istoria plugului.  Bineînţeles, boul fusese domesticit cu mult înainte să fi fost inventat  plugul cu bârsă şi cormană, a plugului care întoarce brazda. Chiar şi în enigmatica legendă  a nodului gordian este vorba despre o legătură între un mijloc de tractare pus în mişcare de boi, şi un mijloc tehnic care opune o foarte puternică rezistenţă. Dar, prin domesticire, puterile fizice ale speciei scad. Exemplarele  se ameliorează  numai din „rezervorul de gene” al speciei primordiale. În secolul  XX, Vasile Militaru (1886-1959) scria  poezia dedicată unui   superb exemplar care mai  păstra calităţile Primigenius : « Sâmbotine, Sâmbotine,/ Drag plăvan printre plăvani,/ Ce mergeai pe lunci cu mine,/ Când eram de şapte ani;/ Când era vre-o sărbătoare/ Eu mai mândru să  te fac,/  Îţi prindeam pe-un corn cicoare, iar pe altul flori de mac. »

Bourul pe stemă  arăta  că Moldova poseda un ‘genetic pool’ de mare valoare pentru  tracţiunea animală din  agricultură.  Bourul pe stemă  era în acelaşi timp o excelentă imagine de marketing pentru tîrgurile de vite ale Moldovei. Se poate afirma că economia medievală a Moldovei era o economie a excelenţei. Aşa cum ne arăta Mihai Eminescu în manuscrisul de Economie Politică al Domniei Sale, practicarea artei  manageriale a fost în Evul Mediu  românesc un model pentru stilul de cârmuire aşezată a celebrei zone de podgorii basarabene  „Codrul”. La fel ca şi „căpitanul de Codru”,   toţi „căpitanii de plai” erau în  fapt gestionari medievali foarte chibzuiţi, cu mare promptitudine a deciziilor  pentru ca roadele „plaiului”  să fie preluate, într-un maximum de siguranţă  posibilă pentru acel timp,  de comerţ. Mi-e teamă  că  imaginea pe care ne-o dă  Mihail Sadoveanu în „Neamul Şoimăreştilor” despre „căpitanul Mihu”  este limitată, nu reflectă şi  „adevărul economic” din istoria noastră. În fine, instituţia medievală  moldovenească  a „căpitanilor” de plai sau de Codru seamănă  extraordinar de mult cu instituţia republicană genoveză chemată „Capitani del Popolo”.

Titus Filipas

Distrugerea unui rezervor genetic pentru ursul brun

În ziarul Gardianul din 08-08-2008, Doamna/Domniţa  Marilena Dan scrie pertinentul articol :             +Viata unui tanar e 20 de ani, platita cu o viata de urs Peste cazul tanarului ucis de un urs gunoier in Brasov se asterne tacerea. Autoritatile locale considera ca si-au facut datoria,        trimitand vanatorii sa execute o ursoaica aflata in cautare de hrana pentru pui. Nu conteaza ca animalul nu ucisese pe nimeni si ca in stomac avea doar niste resturi vegetale, dupa cum a aratat autopsia. Din punctul de vedere al vanatorilor, animalul era criminalul care s-a intors la locul faptei. Altii au spus ca ursoaica era turbata. Astfel ca, aplicand principiul „un urs bun este unul mort”, vanatorii au ciuruit primul exemplar care a avut ghinionul sa le iasa in cale. Iar masacrul va continua, asa cum a anuntat seful vanatorilor locali, care a primit instructiuni clare de la primarie. Pentru ca, in opinia edililor din Brasov, pusca e singurul mijloc prin care ursii pot fi opriti sa mai vina in oras. De altfel, falimentul administratiei brasovene in problema ursilor gunoieri este limpede.  Incompetenta si nepasarea sunt cuvintele de ordine la acest capitol.       Ursii nu vin de ieri, de azi in oras, ci de ani intregi, noapte de noapte, iar autoritatile nu s-au sinchisit sa educe localnicii sau turistii sa nu-i mai hraneasca sau, mai simplu, sa le faca        animalelor imposibil accesul in urbe.ONG-urile au propus solutii, unele de inspiratie occidentala:             garduri electrice la baza padurii, hrana suficienta care sa fie dusa zilnic in padure, aparaturi speciale montate in zonele vizitate de animale, care sa le puna pe fuga. Nu s-a facut absolut nimic. Ce-i drept, ursii nu ucisesera inca pe nimeni, dar era previzibil ca asa ceva se va intampla intr-o zi. Si s-a intamplat, din pacate. Asta nu inseamna ca se vor lua masuri, cu exceptia unui masacru in randul acestor animale salbatice, carora nu le poti cere socoteala pentru comportament agresiv. Primarul George Scripcaru a declarat ca „nu se va mai lasa           impresionat” si a ordonat ca toti ursii sa fie ucisi. Sa intelegem din asta ca n-a facut nimic pana acum pentru ca e usor impresionabil? Zilele trecute, doua canadience au protestat intr-o             maniera inedita in fata Ambasadei Marii Britanii la Bucuresti. Imbracate doar in bikini, spre deliciul sau oroarea trecatorilor, dupa caz, cele doua activiste au incriminat uciderea necontrolata a ursilor din Canada, din a caror piele se confectioneaza caciulile purtate de membrii Garzii Scotiene, care asigura paza Palatului Buckingham. Spre deosebire, in Romania nimeni nu protesteaza cand sunt ucisi oameni sau animale. Cetatenii par resemnati si nu mai asteapta nimic             de la politicieni,  fiind convinsi ca nimeni nu le va face vreodata dreptate.+

Se conturează clar proiectul distrugerii  unuia dintre  ultimele  rezervoare  genetice (genetic pools) pentru ursul brun care mai există în lume. Iar Ministerul Mediului din România este părtaş la un imens ecocid orientat împotriva biodiversităţii din Europa.

Titus Filipas

Bourul emblematic

În ziarul Romania libera de Joi, 10 Aprilie 2008, articolul domnului Adrian Bucurescu, Stravechile capitale ale Moldovei,  a provocat  controverse extreme.  

Eu comentez doar excerptul :

“De unde va fi luat vornicul Grigore Ureche legenda cu bourul vanat de Dragos Voda nu se stie. Va fi fost scornita, nu neaparat de cronicar, de la stema Moldovei. Cat despre derivarea numelui Moldovei de la cel al catelei Molda nici nu merita sa vorbim… De altminteri, capul de bour nici nu a fost prima stema, ci un cerb cu capul  taiat, asa cum se vede pe sigiliul cetatii Baia, intaia cetate de scaun a acestui tinut.”

Fernand Braudel ne învăţa că aspectul ecologic în istorie nu trebuie niciodată subestimat. Urmărindu-l pe Simion Dascălul, ajungem regresiv la vremea când continuitatea de ecosistem era sigură, iar continuitatea statală nesigură. Românii erau o populaţie dintr-un ecosistem, în care funcţionează  ca predatori biologici faţă de speciile sălbatice : extermină nu doar brebul, ci şi bourul, Bos primigenius, boul primordial emblematic ce leagă Moldova de ecologie şi de istoria plugului mare, deosebit de pluguşorul lui Bădica Traian. Bineînţeles, boul fusese domesticit cu mult înainte să fi fost inventat plugul cu bârsă şi cormană, a plugului care întoarce brazda.

Prin domesticire, puterile fizice ale speciei scad. Exemplarele se ameliorează numai din rezervorul de gene al speciei primordiale. În secolul XX, Vasile Militaru (1886-1959) scrie poezia dedicată unui superb exemplar care mai păstra calităţile de Bos Primigenius : “Sâmbotine, Sâmbotine,/ Drag plăvan printre plăvani,/ Ce mergeai pe lunci cu mine,/ Când eram de şapte ani;/ Când era vre-o sărbătoare/ Eu mai mândru să te fac,/ Îţi prindeam pe-un corn cicoare, iar pe altul flori de mac.”

Bourul pe stemă arăta că Moldova mai poseda un ‘genetic pool’ unic şi de mare valoare necesar pentru tracţiunea animală din agricultură. Din secolul XIX, pictorul Nicolae Grigorescu (1838-1907) ne transmitea imagini despre măreţia şi splendoarea speciei Bos primigenius. Iar trucul literar al genialului Mihail Sadoveanu a fost acela de a înjuga, în paginile mult hulitului roman Mitrea Cocor, nişte oameni la plug. Era semnalul subliminal ce ni-l transmitea Mihail Sadoveanu că sistemul comunist proaspăt instalat atunci nu avea forţa necesară să tragă economia României.

Mutarea capitalei medievale, schimbarea stemei, arată şi extensia puterii economice a Moldovei. Dar trebuie să recunoaştem că noua stemă a vechii Moldove a fost atunci şi  inspirată operaţie de marketing. Bourul de pe cea de a doua stemă medievală arăta clar că în tîrgurile de vite din Moldova se vîndeau pe atunci  vite de tracţiune de extremă calitate. Economia acelei Moldove era o economie a excelenţei.

Titus Filipas