Daniel Cristea-Enache şi tehnica interviului

Octavian Paler a fost învinuit de către Vladimir Tismăneanu, de la GDS, în faimosul „Raport împotriva comunismului”. Dar nici conferenţiarul universitar Daniel Cristea-Enache nu se lasă mai prejos ! Tehnica interviului pe care o practică atinge arta perfidiei. Eu nu îi găsesc vreo vină lui Octavian Paler pentru felul în care şi-a trăit viaţa. Daniel Cristea-Enache realizează perfect un mini-experiment Piteşti : provocarea victimei nevinovate la mărturisirea unor stigmate inventate.
Titus Filipas

Sever Voinescu nu trebuia să fie sicofantul lui Andrei Pleşu !

Citesc aici http://nastase.wordpress.com/2009/07/01/la-coada-cu-traian-basescu-la-supermarket/ comentariul :  +severvoinescu…asta cred ca nu este din familia Voinescu…+

Sigur că Sever Voinescu nu este din familia de boieri Voinescu, înrudită cu familia lui Petrache Poenaru, neam de panduri ! Alice Voinescu era strănepoata lui Petrache Poenaru, şi avea o demnitate sprijinită pe inteligenţa extraordinară. Din respect pentru numele de familie, din respect pentru memoria Doamnei Alice Voinescu, acest avocat Sever Voinescu nu trebuia să fie sicofantul lui Andrei Pleşu ! Un Andrei Pleşu (neam de prăvăliaş, deci ar fi trebuit să fie cinstit) care pur şi simplu a furat un muzeu conceptualizat şi construit de marele nostru cărturar Alexandru Tzigara-Samurcaş, pentru a-l transforma în „ctitorie” realizată prin trecerea sa ca şef  pe la Ministerul Culturii. Oamenii aceştia, lipsiţi complet de onestitate intelectuală, vor să fie consideraţi „intelectualii de elită” ai României ! Din cauza aceasta, culturnicii „de elită” de la GDS au terfelit toată floarea vechii noastre intelectualităţi !

Titus Filipas

Atitudinea lui Gabriel Liiceanu evaluată pe blog şi ziar

Dânşii aparţin aceleeaşi organizaţii non-guvernamentale (GDS). Domnul Vladimir Tismăneanu sare în apărarea domnului  Gabriel Liiceanu prin postarea de blog http://tismaneanu.wordpress.com/2009/06/30/grota-se-reintoarce-in-piata/ . Citesc : +Linguşitorul de serviciu al lui Nicolae Ceauşescu îl insultă pe Gabriel Liiceanu într-un limbaj greu de reprodus aici.+ Gabriel Liiceanu este patronul editurii Humanitas, vechea Editură Politică privatizată extrem de dubios (cred  că o particică din patrimoniu îmi aparţine, dar, în fine, faţă de câtă avere am pierdut din cauza lui Lioncik Tismeneţki, tatăl lui Vladimir Tismăneanu, aceasta nu înseamnă mare lucru). Şi ce-a spus Adrian Păunescu despre Gabriel Liiceanu ca patron de editură ? Pe legătură ad hoc ajung la http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/tinichigiul-licheleanu-la-intersectia-bd-caragiale-cu-fund-basescu-512851.html . “Nu mă mai interesa felul cum a devenit dumnealui mare editor, […] negustoraş de hârtie tipărită.”,  scrie Adrian Păunescu.  De ce este frazarea “greu de reprodus” pe blogul domnului Vladimir Tismăneanu? Adevărul acesta supără chiar într-atâta ? Totuşi, totuşi, realizez că Adrian Păunescu nu îl insultă pe domnul  Gabriel Liiceanu din motive de patrimoniu, ci din alt motiv, pe care îl declară tranşant : +Licheleanu este neruşinatul pervers care a cerut după 1989 ca „Doina” lui Eminescu, „De la Nistru pân’ la Tisa”, să rămână în umbră, pentru că promovarea ei ar putea să ne îndepărteze de Europa. Nici tanchistul de ocupaţie din al doilea război mondial nu îndrăznise o asemenea ticăloşie.+ Acum, dacă Vladimir Tismăneanu îi ia apărarea din acest motiv domnului Gabriel Liiceanu, totul arată că Vladimir Tismăneanu nu se dezice de alegerile de valoare şi de acţiunea politică a tatălui său, acela care în perioada 1940-1941 a adus Gulagul peste Basarabia, i-a strâns pe urmaşii răzeşilor pentru a fi exterminaţi de ruşi în Siberia. În plus,  dacă domnul Vladimir Tismăneanu este de acord cu atitudinea lui  Gabriel Liiceanu faţă de „Doina” lui Eminescu, aceasta demonstrează că Vladimir Tismăneanu este un ignar. Noi cunoaştem infinit mai bine decât Vladimir Tismăneanu problemele româneşti. Sigur, le cunoaşte şi domnul  Gabriel Liiceanu, pentru a lupta împotriva intereselor româneşti.Imediat după loviluţie, politrucul cominternist Silviu Brucan l-a numit pe Gabriel Liiceanu ca patron la fosta Editura Politică. De bine de rău, în perioada Nicolae Ceauşescu, Editura Politică devenise românească. Gabriel Liiceanu a îndreptat-o spre o politică opusă intereselor României. Şi eu ţintesc aici în mod special spre semnificaţia publicării cărţii lui Keith Hitchins:  „Românii 1774-1866”, carte recomandată în programa şcolară la noi. Keith Hitchins este un istoric american, profesor de istorie la University of Illinois (Urbana-Champaign), şi membru de onoare al Academiei Române (din 1991). Nu sînt eu primul ce afirmă că universitari americani cu mediatizate prezenţe în România sunt de fapt agenţi pro-Rusia. Am citit cu atenţie, în original, Introducerea cărţii lui Keith Hitchins mai sus amintite. Se ştie ce semnificaţie are anul 1774 : semnarea păcii de la Kuciuc Kainargi. A fost un tratat prin care puterile occidentale, în primul rând Britania, au acordat Rusiei nişte drepturi imense, pe care aceasta nici măcar nu le ceruse. Dar, în acelaşi timp, pacea de la Kuciuc Kainargi ştergea o capitulaţiune de mare valoare pentru noi. Vorbesc aici în mod expres despre Capitulaţiunea de la Constantinopol din anul 1740. Prin acea Capitulaţiune de la 1740, Franţa absolutistă garanta în mod expres frontiera răsăriteană a Bogdan-ului (principatul moldovenesc) pe rîul Bug. Or, dacă era un om de ştiinţă fără interese oculte, onestitatea intelectuală îl obliga, repet: îl obliga!, să amintească, măcar în Introducerea foarte sumară a cărţii „Românii 1774-1866”, Capitulaţiunea de la 1740 care a fost ştearsă prin tratatul internaţional de la 1774.  Keith Hitchins tace. De ce tace Keith Hitchins, care altminteri vorbeşte despre evenimente petrecute la începutul secolului XVIII ? Pur şi simplu pentru că obturarea memoriei despre  Capitulaţiunea de la 1740 convine Rusiei ! “Vai de biet Român săracul,/ Îndărăt tot dă ca racul”, scria Mihai Eminescu în Doina. Există o conspiraţie împotriva românilor ? Se pare că da. Voltaire, care era plătit de ţarina Caterina cea Mare a Rusiei, organizează în Franţa un lobby care duce la încheierea tratatului din 1774 de la Kuciuc Kainargi. Voltaire putea scrie enormitatea : “Armatele Rusiei au omorât mai puţini oameni decât focurile de artificii la nunta  regelui cu Marie-Antoinette.” Acel tratat din 1774 anula Capitulaţiunea din 1740 care garanta frontiera  noastră răsăriteană pe Bug. Pacea de la 1774 constituia premisa pentru viitoarea trădare de la Yalta (prin care Roosevelt şi Churchill îi dădeau  România lui Stalin).

Titus Filipas

„Linia de gândire”

Ceea ce li se poate reproşa intelectualilor elitişti din GDS este faptul că ei sunt mai interesaţi în a fi facle de mărturie privind  superioritatea lor morală, decât în a construi o punte peste prăpastia de ignoranţă adusă de epoca revolută a comunismului. Îndemnul fostului preşedinte Emil Constantinescu (http://www.ziare.com/Emil_Constantinescu_Lepadati_va_de_Basescu-786146.html ) se înscrie pe aceeaşi „linie de gândire”.

Titus Filipas

„Blocul unit” al „societăţii civile”

Am preluat acest articol de la adresa URL http://victor-roncea.blogspot.com/2009/02/anti-crestinism-societatea-civila-anti.html :

+ „Societatea civila” anti-romaneasca incearca sa confiste si deturneze miscarea anti-cip biometric si anti-controlul electronic/Bataiosu semnaleaza un act la care ne asteptam: ONG-urile finantate de Soros s-au gandit si ele sa conteste Legea 298, asta dupa ce noi, bloggerii, facem asta de 2 saptamani. Bloggerii, la care se adauga Coalitia Impotriva Statului Politienesc, cu asociatiile sale membre si alte foruri, printre care si ziarul ZIUA, care a contestat deja Legea 298 la Avocatul Poporului, de vreo 10 zile. Deci, cam ce vor aceste „OMG”-uri?! Pai, printre altele, sa se constituie in „blocul unit” al „societatii civile” care va asigura „dezbaterea publica” asupra controversatelor acte anti-constitutionale, in fata microfoanelor si a administratiei politice, blocand astfel toate initiativele adevaratei vox populi. Dupa ce au tacut malc atunci cand s-a votat legea in Parlament, si, la fel, dupa ce a intrat in vigoare, societatea in civil a fost trimisa la inaintare pentru a confisca mesajul autentic al celor ingrijorati de cipul biometric si legea controlului electronic si a deturna intreaga miscare spre fundatura in care se scalda Romania de 20 de ani. Operatiunea este clasica; scoasa din manuale. Asa am aflat si in decembrie ’89 ca trupa lui Iliescu-KGB a facut „revolutia”, asa am aflat si dupa iunie ’90 ca profitorii de la GDS-ul, organul noului PCR infiintat de Silviu Brucan la Andrei Plesu in casa, ar fi fost de fapt organizatorii Pietei Universitatii. Asta in timp ce ei stateau cu Iliescu la aceeasi masa! Astazi ei stau, la fel, cu orice e la putere, atat pentru a acapara fonduri cat si pentru a bloca orice initiativa cetateneasca reala. V-ati intrebat de multe ori, cred, de ce nu avanseaza Romania. E simplu: pentru ca exista o plaga care sufoca Romanie – aceasta „societate civila” corupta, aceeasi de 20 de ani, mana in mana cu „clasa politica” tradatoare, aceeasi de 20 de ani. Haideti sa vedem cat de civili sunt cativa dintre diversionistii de serviciu de ieri, azi si, speram, nu si de maine: Mircea Toma, cu a sa Asociatie de Monitorizare a Presei este militar. Despre Cristian Pirvulescu (foto dreapta cu Alina Mungiu), de la Pro Democratia, presedintele Traian Basescu a spus, dupa legiferarea porcariei de „lege a uninominalului” de catre Cabinetul PNL-UDMR: „Concluzionez că a fost o minciună promovată de Guvern şi de domnul Pirvulescu. Din acest moment, personal o să-l mai cred pe domnul Pirvulescu şi în analizele domniei sale când soţia sa nu va mai fii salariată la Guvern. Cât timp rămâne în Palatul Victoria, să nu mai vândă analize politice nimănui”. Adica, sotia sa lucra, mentinuta de 16 ani!, si, cred, lucreaza si azi, la sectorul „non-profit” al Guvernului PNL-UDMR in timp ce Pirvulescu reprezenta acelasi sector „non-profit”. Si azi, tot „vinde analize”. Un alt „ONG”, Centrul de Resurse Juridice (CRJ), a fost mosit de Renate Weber, fosta sefa a SOROS, actualmente europarlamentar PNL. Altul, Liga Pro Europa, (de fapt Pro Ungaria Mare) este „co-prezidata” de Istvan Haller, membru al CNCD cu rang de secretar de stat si de Smaranda Enache, fosta activista si informatoare PCR, in prezent vice-presedinte al PNL. Curat „societate civila”, coane Fanica! Ca sa intelegeti mai bine, negru pe alb: atat Legea 298/2008 cat si Hotararea 1566/2008 au fost promovate si semnate de ministrii Guvernului PNL-UDMR si de catre seful PNL, si prim ministrul de la acea data, Calin Popescu Tariceanu. Ca sa intelegeti si mai bine, pe limba noastra, romaneasca, a crestinilor: toate aceste organizatii si cele afiliate lor au introdus si sustinut la CNCD, in mass media si pe canale politice murdare, interne si internationale, eliminarea Icoanelor si a Religiei din scoli, legalizarea prostitutiei, „drepturile” homosexualilor, „asuprirea” tiganilor si maghiarilor, etc, etc. Si o fac si azi, aruncand in derizoriu dimensiunea crestina fundamentala a poporului roman ortodox. […]+

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Societatea civilă

La  adresa URL http://www.romanialibera.ro/a144596/enciclopedia-pentru-elevi-plina-de-erori.html , este publicat articolul: „Enciclopedia pentru elevi”, plina de erori. 

Cineva comentează pe forum : +Lipsa de profesionalism a editorului este evidenta. Cel care arunca o privire atenta in aceasta „enciclopedie” britanica ar ramane crucit de grosolanele greseli privind Romania. Adeseori seamana a…dezinformare.+

Chiar este dezinformare. Premeditată. Şi nu doar aici. Vedeţi de exemplu cum definesc intelectualii elitişti de la GDS „societatea civilă„. Cu totul şi cu totul altfel decât o definea Jean – Jacques Rousseau* în Epoca Luminilor.

În perioada comunistă de la noi, ziarul Scânteia combatea constant opiniile ideologice din Epoca Luminilor. Nu a fost Silviu Brucan redactor la Scânteia ? Si nu a contribuit el decisiv, după 1989, la înfiinţarea GDS? Există o continuitate …

Titus Filipas

*vezi „Discours sur l’origine et les fondements de l’inégalité entre les hommes”

GDS continuă politica securităţii

GDS este acronimul de la Grupul pentru Dialog Social. GDS se dovedeşte a fi  un implacabil  controlor al discuţiilor privind informaţia “politiceşte corectă” în surogatul de “societate civilă românească” pe care îl patronează. Să reamintesc aici că politica informaţională a securităţii era incoporată în cultura organizaţională a securităţii.  Aceasta era de fapt o pseudo- cultură, o sub-cultură,  un kitsch managerial securist promovat  voios  de „personaje istorice” precum  Ion Mihai Pacepa şi Liviu Turcu. Prin tot ce au scris ori au publicat, respectivii domni, –foarte onorabili acum–, nu dovedesc în vreun moment că au depăşit  această sub- cultură. De pe la vîrsta de 12 ani m -am ciocnit şi am fost lezat de personaje asemenea lor. Dar nu aceasta contează acum, nici măcar pentru mine. Scriam pe blog despre imitarea modelului vest-german de organizare microeconomică  a întreprinderilor româneşti pe vremea regimului Nicolae Ceauşescu. Modelul acela de organizare era palatabil pentru Nicolae Ceauşescu şi grupul restrâns de comunişti duri şi inteligenţi  ce erau la început în jurul său (Emil Bodnăraş  ar fi  fost exemplul cel mai reprezentativ).

Modelul microeconomic vest-german era  atrăgător pentru comuniştii  români din două motive:  (i) Economia R.F.G era extraordinar de eficientă, era chiar una dintre cele mai productive de bună-stare din lume.  (ii) Republica Federală a Germaniei de atunci  avea o  „economie socială de piaţă” care îmbina trăsăturile economiei de piaţă liberă şi caracteristicile unei economii planificate, tipice unui stat socialist. Iar în organizarea microeconomică a întreprinderilor şi chiar în macroeconomie practica informaţia asimetrică.

În România, aplicarea acestui model al „informaţiei asimetrice” a fost interpretată ca justificare pentru cenzura la diverse nivele de informare. Nicolae Ceauşescu a încercat să implementeze cultura „informaţiei asimetrice” în România cu ajutorul „culturii organizaţionale a securităţii române”. Eşecul stupefiant al economiei româneşti, în care se făcuseră investiţii colosale de tehnologie occidentală ultraperformantă,  s -a datorat  în primul rând  acestei „culturi organizaţionale”. Securitatea era prezentă peste tot în economia românească de stat, precum şi  în economia cooperatistă. Securitatea comanda şi controla  aceste două economii prin unicul tip de cultură pe care îl poseda.

Nu se poate nega faptul că Nicolae Ceauşescu a iniţiat şi a sprijinit un program uriaş de transformare industrială a ţării. Ce anume a deviat din exterior acel program generos, realmente entuziasmant? Faptul că World Bank şi FMI au început să pompeze în ţară sume imense în sprijinirea industrializării forţate, rapide, numai prin achiziţionarea de fierărie. Programul acesta nu se sprijinea pe dezvoltarea concomitentă a unei raţionalităţi instrumentale, cum cerea un sistem filosofic românesc încă din Belle Époque, ori cum cerea şi dialectica unităţii contrariilor  software & hardware. Tot cea ce se pretindea liderului român pentru banii primiţi de la World Bank şi FMI era numai aplicarea unei politici de „strângere a şurubului” în România. De unde şi aspectul ubuesque al regimului dictaturii personale din România! Consultând eu un studiu din 1994 al lui J.W. Kendrick (foarte apreciat de economiştii de la OECD), conchid că Nicolae Ceauşescu a fost chiar împins la exacerbarea atitudinii dictatoriale prin politica adoptată faţă de România de World Bank şi FMI. Ai căror experţi  ne sfătuiau expres să investim prioritar în capitalul tangibil pentru a obţine bună-starea. În vreme ce exact  la acel timp America executa un U-turn  de politică economică pentru a  investi prioritar în capital intangibil!   

Principiul „informaţiei asimetrice” fusese introdus în  România de  articolele publicate în  Scânteia, ziarul  bolşevicului Silviu Brucan. După 1989, tovarăşul Silviu Brucan a  efectuat a mişcare tactică extraordinar de inteligentă (sigur, eu fac parte din “stupid people” şi mă mir ca prostul) pentru menţinerea comunismului informaţional în funcţiunea lui clar anti-românească. Silviu Brucan a trecut sarcina implementării politicii „informaţiei asimetrice” de la securitatea proaspăt desfiinţată, la Grupul pentru Dialog Social! Astfel a fost menţinută în România post-decembristă ignoranţa intelectuală profundă a populaţiei româneşti prin practicarea „informaţiei asimetrice”. Discuţia pe anumite teme foarte sensibile şi acute pentru societatea civilă românească este după 1989 fie total prohibită, fie total deformată. Un prim exemplu ar fi rolul total obliterat al Constituţiei de la Anul Domnului 212 pentru crearea germenilor societăţii civile. Reamintesc apoi refuzul culturnicilor Grupului pentru Dialog Social de a discuta pertinent intelectualismul extrem de generos al lui Mihai Eminescu, pe care culturnicii de la GDS l-au  redus la statutul  ,,cadavrului din debara.” Se mai presupune că  Andrei Pleşu, nume de personaj proeminent pentru GDS,  ar fi  fost influenţat de generozitatea spirituală a lui Constantin Noica. Totuşi Andrei Pleşu a furat gloria întemeierii Muzeului Ţăranului român de la marele cărturar şi organizator de instituţii culturale, Alexandru Tzigara-Samurcaş! Nu cred că această atitudine reprezintă exact spiritul lui Constantin Noica! Dacă publicul nu îl acuză direct pe Andrei Pleşu de furtul proprietăţii intelectuale a lui Alexandru Tzigara-Samurcaş, este doar pentru că Andrei Pleşu se află sub acoperirea politicii de informaţie asimetrică practicată de GDS.

În fine, domnul Gabriel Liiceanu, care conduce actuala editura Humanitas, a uitat procedura foarte neortodoxă prin care a intrat pe piaţa cărţii din România : el a luat pur şi simplu cu japca patrimoniul fostei Edituri Politice, care înainte de 1989 făcea o adevărată echilibristică printre politici şi politruci pentru a putea scoate anual şi câteva cărţi bune. „Revoluţia pentru Gabriel, Gelu şi Sorin” poate justifica orice, nu se mai pune acum problema nelegitimăţii sau a furtului de patrimoniu, dar, cred eu, Humanitas avea obligaţia morală să întrerupă pe bune politica de cenzură împotriva titlurilor interzise pe vremuri în ţară. Un titlu rămas prohibit la Humanitas, –cum era pe vremuri la Editura Politică–, este un bestseller al anilor şaptezeci, „Zen and the Art of Motorcycle Maintenance„, scrisă de Robert Pirsig, probabil cel mai celebru technical writer american, dar semnată cu pseudonimul Robert Pursig. Este o carte de filosofie aplicată, şi astfel ar fi putut să înveţe si filozoful român Gabriel Liiceanu ce înseamnă această noţiune, cât de importantă este pentru viaţa de zi cu zi într- o societate, chiar şi în “cea de a doua modernitate” din secolul XXI. Pe vremuri, comentând succesul ei în SUA, săptămânalul de cultură Contemporanul i- a consacrat un articol elogios. Însă aceasta se întâmpla în timpurile bune ale Contemporanului, cu mult înaintea venirii lui Andrei Pleşu în fruntea ministerului culturii, care l- a şi adus ca director la Contemporanul pe Nicolae Breban, despre care este greu măcar să spui că este un intelectual, necum un cărturar! Profesiunea de technical writer este una dintre cele mai importante pe piaţa serviciilor din SUA. Titlul bestseller mi- a fost recomandat insistent spre lectură de către un bursier Fulbright american venit pe la începutul anilor optzeci la Craiova. „Voi aveţi nevoie de această carte”, mi- a spus el. “Este o carte despre metafizica profesiunii de technical writer.” Pentru înţelegerea vieţii în lumea modernă trebuie realizată o congruenţă între adevăr şi calitate, este mesajul acestei neobişnuit de complexe opere, prima pe care ar fi trebuit sa o traducă editura Humanitas. Prin aplicarea constantă a principiului „informaţiei asimetrice”, Gabriel Liiceanu poate fi creditat cu “meritul” de a fi fost unul dintre factorii care au acţionat după 1989 pentru menţinerea României în fundătura culturală, mă rog, hai să îi zicem şi noi cul-de-sac  pentru a răspunde snobismului mult prea impertinent afişat!
Titus Filipas

Blogul scotocit pe 10 decembrie

În dimineaţa zilei de 10 decembrie 2008, pe la orele  6³⁰, constatam 78 de accesări pe blogul meu! Ceva extrem de neobişnuit pentru acea oră. Dintre căutări, pe primul loc figura “liiceanu site:blogideologic.wordpress.com”, cu 13 vizualizări.

Abia Joi, 11 Decembrie 2008, s-a dezlegat pentru mine misterul, citind aici, http://www.romanialibera.ro/a141534/un-apel-fals-lansat-impotriva-aliantei-pd-l-psd.html , articolul domnului Costel Oprea. Îmi permit să citez un fragment : +Un apel fals i-a fost lansat ieri presedintelui Traian Basescu, in numele Grupului pentru Dialog Social (GDS), in care se solicita sa nu gireze o alianta cu PSD. […]  Intelectualii care apar pe asa-zisa lista de semnaturi neaga ca ar fi autorii acestui apel, ei condamnand „aceasta impostura, manipulare si intoxicare a mass-media”. Gabriel Liiceanu si Sorin Iliesiu au negat faptul ca au semnat acest document. „Este o pura nebunie. Nici una dintre persoanele de pe lista nu a semnat asa ceva. Acest lucru este o infractiune”, a declarat Liiceanu.+

Cineva, poate chiar domnul Gabriel Liiceanu, a crezut că eu sînt “plastograful” care a ticluit apelul fals. Îi declar solemn domnului Gabriel Liiceanu, că nu sînt eu acela. În fine, mai rămân încă vreo duzină de căutări neidentificate. Să fie oare blogul meu luat în colimator, chiar în asemenea grad, de simpatizanţii  Grupului pentru Dialog Social?

Titus Filipas

„Verticalitate de excepţie”?!

Pe data de 5 iunie, domnul Adrian Năstase a publicat pe blog articolul Virgil Burla a fost dat afara de la “Romania libera”(http://nastase.wordpress.com/2008/06/05/virgil-burla-a-fost-dat-afara-de-la-romania-libera/).

Avatarul Vasile declară foarte, foarte emfatic, tot pe iunie 5, 2008 la orele 6:52 pm : “Il cunosc personal pe ziaristul Burla si pot spune ca a dat mereu dovada de o  verticalitate de exceptie, de obiectivitate si probitate morala.”

Am comentat în aceeaşi zi, la orele 8:44 pm : Ce înseamnă „verticalitate de excepţie”? Conglomeratul ăsta de cuvinte nu are noimă! Hai să trecem în globish! Caut verticality în WordReference.com şi găsesc “position at right angles to the horizon”. Dicţionarul dă echivalenţi în trei vernaculare neolatine. Nici în spaniolă, nici în franceză, nici în italiană nu există vreun echivalent în sensul propus de avatarul Vasile! Monstruozitatea aceasta chemată „verticalitate de excepţie” este fie propagandă GDS, fie propagandă masonică, şi ea ţine de „ideologia 33” a „coloanei vertebrale +”, a propagandei „Skull and bones”. În fine, dacă vreţi neapărat să daţi conotaţie morală cuvântului „verticalitate” („no bias” în globish), atunci puneţi – l în binom antonimic cu   „oblicitate” („bias” în globish).

Titus Filipas

Ternova

Există surprinzător de multe cuvinte în limbile bulgară şi serbo-croată ce sunt cu toată evidenţa de sorginte latină, dar care nu se reîntâlnesc în limba română! Focalizând pe  limba bulgară, unul dintre aceste cuvinte este „agneşco”. Însemnând pe româneşte miel, dar care în mod evident este diminutivul bulgăresc pentru cuvântul latinesc  agnus. Prin această prismă, ne permitem să reinterpretăm latineşte numele oraşului Ternova din Bulgaria (Veliko Tarnovo, îi spun bulgarii). Pentru acest nume au fost propuse o mulţime de etimologii, printre care şi una ungurească! Este foarte justificată, nu din punct de vedere lingvistic, ci din punct de vedere istoric, propunerea lingvistică ungurească. Pe vremea lui Manuel I  Comnenul, Hungaria era vasală Romaniei. Drepturile sale de stăpânire legitimă  asupra Hungariei – 1 erau uşor demonstrabile. Mama lui era Vasilisa Piroşca de Hungaria, fiica acelui Laslău Craiul despre care scriau  Simion Dascălul şi Miron Costin. Manuel I Comnenul îi învinge pe acei puţini maghiari care îi contestau drepturile. Cavalerii maghiari în armură sunt  ad litteram zdrobiţi  pe data de  8 iulie 1167, de trupele  romane  conduse de generalul Andronicus Contostephanus. Un important contingent de români  autentici fusese integrat în armata lui Contostephanus.  În bătălie se dovedi atunci că ghioaga romană ghintuită spărgea uşor  armurile maghiare. Termenii păcii încheiate arătau că Nova Roma poate dispune  imediat de coroana Ungariei. Această stipulaţie va fi efectiv folosită la anul Domnului 1172. În felul acesta, pe vremea lui Manuel I Comnenul, Hungaria – 1 devenea efectiv o parte din Romania Orientală.  Manuel I Comnenul era un  împărat ce dorea să refacă Oikumena lui Justinian I. Termenul Ungrovlahia este un rest virtual din proiectul său de Oikumenă. Tatăl lui Manuel I  Comnenul  fusese marele împărat Ioan al  II-lea  Comnenul (1118–1143),  a cărui amintire se păstrează în folclorul românesc  cu numele Caloianul, ori, alternativ, Scaloianul.

Ternova emerge cu pasiune şi violenţă  în istoria aşezărilor urbane de excelenţă pe noul drum roman construit la ordinul împăratului bizantin Manuel I Comnenul. Se mai ştie  prea bine că de asemenea, în secolul XII, reapare bizar harta cu vechea infrastructură a drumurilor romane din Balcani (Tabula Peutingeriana).  Explicaţia raţională poate fi aceea că Tabula Peutingeriana, –pe care apărea şi numele Pelendava pentru actuala  Craiova–, era folosită ca un  termen  de analiză  comparativă a  infrastructurii plănuite de Manuel I  Comnenul, pentru drumurile romane noi în Balcani. Putem explica numele Ternova ca o aglutinare din  ‚terra nova’, ce desemna noul drum, vechile drumuri romane fiind desemnate pe vremuri printr-acel   pavimentum, devenit acum   pămînt.

Drumul era destinat  să lege pe uscat cetatea  Constantinopol de provincia Ungrovlahia din proiectul de Oikumenă ungrovlahică al lui Manuel I Comnenul. Acel drum  a fost, de fapt, şi primul proiect parţial de  itinerar  Orient-Expres  consemnat de istorie. Şi nu întâmplător în România, primul tronson de cale ferată se înscria atât pe drumul pentru Ungrovlahia proiectat de Manuel  Comnenul, după cum va fi, şi primul tronson pentru Orient-Expres. Ipoteza originii numelui oraşului Ternova din aglutinarea sintagmei  ‚terra nova’  fusese lansată de unul dintre acei eminenţi profesori de Limba Română care au predat la liceul Fraţii Buzeşti din Craiova. Ipoteza fusese expusă de profesorul craiovean  într –o carte păstrată de Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti. Bineînţeles, cartea se afla şi în biblioteca liceului Fraţii Buzeşti din Craiova, bibliotecă  arsă din ordinul politrucului cominternist Celac, primul prefect  comunist al Doljului. Dacă nu o mai găsiţi acum nici măcar în Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, înseamnă că se afla printre cărţile arse în focul aprins intenţionat la revoluţie, pentru a se pierde memoria noastră scrisă. Ministru în acel prim guvern de după 1989 era şi unul pe nume Sergiu Celac. Ei,  da, chiar fiul prefectului cominternist de la Dolj.  Iar Mariana Celac, fiica prefectului ce aduse comunismul peste olteni, deveni  apoi membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, GDS.

Înainte de 1989, Adrian Păunescu, care fusese pentru un an de zile elev la liceul Fraţii Buzeşti din Craiova, aflase cumva despre acea idee, şi o inserase –vezi anafora “Oltenia, eterna Terra Nova!”–   în Imnul echipei de fotbal Universitatea Craiova, cântat de Gabriel Cotabiţă şi formaţia sa din  vremea echipei Craiova  Maxima!

Titus Filipas