Cristian Preda vs. Constantin Rădulescu-Motru

Şcoala dâmboviţeană de politicianism fusese blamată de Constantin Rădulescu- Motru (1868 – 1957)  în lucrarea  ‘Cultura română şi politicianismul’, de la anul 1904. Noua “democraţie”   instalată după 1989 a creat condiţiile  optime pentru reapariţia germenilor politicianismului  dâmboviţean şi înflorirea sa  la nivelul pseudo- academic cel mai înalt!  Reprezentantul  cel mai impertinent* al noii şcoli dâmboviţene  de politicianism este universitarul bucureştean Cristian  Preda (născut în 1966). Personajul acesta de o mediocritate intelectuală crasă este găsit de unii a fi atât de tipic pentru o nouă clasă de activişti ideologici universitari din România (Dan Marţian făcea parte din vechea clasă)  post revoluţionară, şi care se bucură  de un salt atât de incontestabil în stratosferă cu ascensorul social, încât i se dedică un articol întreg  pe Wikipedia. Aici găsim scris şi ceva care merită să fie reamintit: “Cristian Preda a fost membru al partidului Comunist Român între anii 1987-1989.” Când toată lumea ştia, la nivelul anului 1987, că regimul comunist se va prăbuşi în scurt timp, să te chemi viitor filosof  cu diplomă şi totodată să depui adeziune la un PCR ineluctabil tras de gravitaţia lagărului socialist  în mişcarea de free fall mi se pare fie   probă de naivitate, fie de avid carierism. Cred că în cazul actualului profesor universitar  Cristian  Preda, cea de  a doua  caracterizare este mai potrivită. Mai departe, articolul din Wikipedia continuă:   “După Revoluţie, el nu s-a mai înregimentat în nici un partid. “  În Wikipedia  ar  fi trebuit să urmeze un citat adecvat din opera filosofului  şi poetului romantic  englez Samuel Taylor Coleridge (1772 –1834) : “Once a Jacobin, always a Jacobin.” Mai aflăm că domnul Cristian  Preda a  isprăvit specializări la un număr de  universităţi prestigioase din Occident. Acestea nu îl fac să depăşească ori să transgreseze categoria numită prin cuvântul nou inventat : “intelectualimea”. Găsim a fi mai relevantă  informaţia privitoare la documentarea ascensiunii lui sociale : “La data de 15 martie 2007, prin decret prezidenţial, Cristian Preda a fost numit în funcţia de consilier prezidenţial.”  Am avut dovada prestaţiei sale de consilier prezidenţial,  în tenta mediocrităţii intelectuale de un servilism total, pe data de  3 octombrie 2007, într – o dezbatere pe canalul de televiziune Antena 3. Abordarea complexităţii  chestiunii a fost contrazisă de domnul consilier prezidenţial  Cristian Preda ce a repetat de câteva ori pe un ton de suficienţă peremptorie:  “Politica e simplă!” Prima carte îndrumătoare de filosofie politică apărea după căderea Bizanţului şi încerca să facă transparente aspecte bizantine din politica dusă oriunde.  Opul fusese scris de Niccolò Machiavelli (1469-1527).   Universitarul politolog Cristian Preda îl contrazicea totuşi flagrant pe Machiavelli afirmând pe tonul certitudinii  că “Rezolvarea ecuaţiei politice nu este dificilă”. Sancta Simplicitas! Imberbul  (desigur, comparaţia este  numai în raport cu Aristotel!) profesor  al Universităţii din Bucureşti, domnul Cristian Preda, aşa crede. Domnul Cristian Preda este membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS). Apartenenţa aceasta i-a adus domniei sale incontestabile avantaje:  burse şi călătorii de studiu  în străinătate, publicarea unor articole în reviste peer reviewed din Occident, într- un cuvânt facilitarea edificării unui foarte impresionant Curriculum Vitae academic adaptat la cerinţele universităţii în viziunea IMPERIULUI. În planul evoluţiei spirituale, apartenenţa la  GDS i- a impus un cert blocaj intelectual lui Cristian Preda. Astfel, universitarul Cristian Preda a fost nevoit să adopte şi el abordarea depreciativă faţă de personalitatea şi opera marelui  metafizician român din epoca  interbelică Nae Ionescu (1890 – 1940).  Or, aceasta se răsfrânge negativ în şansele construcţiei discursului său de cauzalitate de acum. Hilaritatea “prescurtărilor de gândire “  ale lui Cristian Preda este vizibilă şi în presupunerea domniei sale că toţi oamenii îşi construiesc obligatoriu în acelaşi fel discursul de cauzalitate. Or, în secolul XVIII, unul dintre cei mai iluştri reprezentanţi ai Iluminismului scoţian, David Hume, atrăgea atenţia că nu acesta este cazul omului real. Germanul Immanuel Kant a remarcat imediat în textul iluministului scoţian noutatea raţională a legăturii dintre imaginea despre realitate,  şi retorica de cauzalitate. Ei bine, şi domnul Nae Ionescu atrăgea atenţia auditoriului intelectual român asupra viabilităţii acestei probleme  perene. Totuşi, profesorul de  filosofie Cristian Preda de la Universitatea din Bucureşti nu îi acordă  minimum de credit. De aici şi situaţia hilară pe care singur a creat- o :  Domnul Cristian Preda crede că poate rezolva uşor ecuaţia politică dacă impune adversarilor să adopte automat propriul său construct simplist al discursului de cauzalitate! O tempora! Unde a dispărut fineţea discuţiilor filosofice din perioada interbelică de la Universitatea din Bucureşti ? Oricum, aceasta nu se regăseşte în abordările “ştiinţifice” şi în textele semnate de Cristian Preda. Profesorul universitar   Cristian Preda  a îngrijit ediţia volumului  de la editura Nemira  purtând titlul  ‘Scrieri politice’,  care cuprinde o duzină , –vreau să spun 12, căci ele nu sunt texte „de duzină”—dintre lucrările  filosofului român Constantin Rădulescu- Motru. Titlul  evaziv ar fi trebuit însoţit de o sintagmă  de caracterizare. Faptul că domnul Cristian Preda  n-o scrie, pentru că nu o găseşte!, este altă dovadă a mediocrităţii sale intelectuale. Se pare că pentru promovarea actuală  pe piramida ierarhică a Universităţii din Bucureşti este suficient a fi  mediocru, însă imperios necesar a fi politiceşte corect. Ceea ce  reprezentantul cel mai de frunte al intelectualimii  dovedeşte că este cu prisosinţă,  când scrie cu  maximă virulenţă  în prefaţa volumului   amintit : “Constantin  Rădulescu-Motru face parte din familia spiritelor totalitare româneşti, victime şi călăi ale propriilor ideologii.”  Prima lucrare inclusă în această culegere este ‘Cultura română şi politicianismul’  (din 1904).  Aici Constantin  Rădulescu-Motru  are fraza: „Cultura este o condiţiune indispensabilă  pentru dezvoltarea popoarelor ieşite din starea de barbarie**.”, ce  îl răzbună  amplu de impoliteţea barbară  proferată la adresa lui de către titularul de azi al unei catedre de filosofie de la Universitatea din Bucureşti! Să nu uităm că domnul Rădulescu-Motru este unicul creator de sistem filosofic din cultura română! Filosoful Constantin  Rădulescu-Motru  reface, pe un parcurs scolastic -anselmic, un postulat absolut quintesenţial pentru o cultură de maximă eficienţă. Este vorba despre principiul identităţii din logică. Descoperim că o mediocritate intelectuală plasată  pe o poziţie de  vîrf  în sistemul universitar românesc nu îi descoperă  nici rostul,  şi nici valoarea  pentru cultura română de azi, aflându- se în totală contradicţie cu evaluarea făcută de profesorul Constantin  Rădulescu-Motru  la anul 1904.

*vezi şi articolul de la adresa URL http://stiri.kappa.ro/actualitate/sluga-devotata-caut-satrap/stire_190092.html, din care ne permitem să redăm : +Cristian Preda a pariat pe tiranie si a castigat o pozitie de sluga. N-a avut taria sa se impotriveasca timpurilor si s-a facut comunist,             justificand cu spusele lui Popper ca dictaturile te pun in situatii care etic sunt imposibile. N-a iesit din front si a aprobat tacit politica personala a lui Ceausescu, l-a girat moral, a ridicat mana             cand trebuia sa voteze la unison cu masina de aplaudaci a partidului si a cautionat un regim criminal, asa cum au procedat toti posesorii de carnet rosu. Dupa revolutie, a identificat stereotipul conducatorului intr-un obscur secretar de birou de organizatie de baza a PCR de la             facultatea de pietre din Capitala, pe care l-a slujit cu inima indoita, intuind ca il va invinge Securitatea. Pentru ca nu s-a putut apropia niciodata de despotul luminat, pe care il admira si             acum in secret, s-a pripasit intr-un alt loc unde se tace si se executa ordinele, in care un satrap pe stil nou nu va fi invins niciodata de Securitate, deoarece este o epifanie a Securitatii. Devenit sfetnic al satrapului, Preda s-a intors in timp, intr-o sala de congrese unde se voteaza unanimitatea. Cand declara ca un consilier loial nu dezvaluie secretul relatiei sale cu cel pe care-l             sfatuieste, revad imaginea unui sclav domestic din Guinea-Bissau, pe care l-am intalnit in casa unui inalt demnitar din Mauritania, care nu scotea un cuvant, marcandu-si prin mutenie statutul.            Pariez ca cel mai loial consilier nu va avea niciodata curajul sa-i zica barosanului – sef, te rog io, spune-i fiicei matale sa nu candideze, ca mai bine s-ar duce la alfabetizare. Fac ramasag ca un            sfatuitor plecat precum Preda nu-i va atrage niciodata atentia bastanului, in calitate de consilier pe probleme de educatie ca, in ciuda CV-urilor doldora de masterate si doctorate, membrii PD-L au cele mai severe carente de educatie si cultura. Ca orice sluga smerita, cu restul lumii, Preda se poarta ca o fiara. Cand sleahta de marunti slujbasi si randasi ai maharului ii asigura spatele, se transforma in vanator si ia aerul amenintator al unui mecanic de tancuri din Wehrmacht. Privind la Preda, stiu cat de departe este libertatea.+ Sursa: Gardianul (Cornel Ivanciuc)

**Este şi o aluzie la Constituţia Antoniniană de la 212  AD, aluzie ce era prezentă de altminteri şi în poezia lui Andrei Mureşanu.

Titus Filipas

De pe vremea împăraţilor Traian şi Hadrian

Domnul Cornel Ivanciuc scrie, în ziarul Gardianul din 19-08-2008, un articol extrem de interesant. Ne permitem să îl redăm şi să îl comentăm :

“Tara saraca cu duhul, cu dureri acute de patrimoniu/Am intalnit targoveti care se uita ca hunii la cetatile mostenite de la inaintasi si pe care nu stiu cum sa le darame cat mai repede, pentru a-si dura in locul lor case de vacanta incropite inestetic din boltari si azbociment. Daca se afla pe o tarina recuperata dupa       Revolutie, urmele trecutului pot fi obstacole nedorite si te imbie parca sa le razi cu lama buldozerului. Cand din intamplare vestigiile se zvarcolesc neputincioase pe terenul comunal, atunci sunt o excelenta resursa de materii prime, din care se recupereaza piatra si caramida, asa cum s-a intamplat timp de sute de ani la Sarmizegetusa. Pretindem ca ne tragem din daci si romani, dar de mareata cetate Piroboridava nu se intereseaza decat taranii din Poiana Galati, pentru care este o bine-venita groapa de gunoi.  Cand vine vorba despre vestigiile romane din Dacia, simti ca te ia cu ameteli, ca piciorul Podului lui Traian de la Drobeta-Turnu Severin mai are un pic si se naruie, iar la Rosia Montana se lucreaza la ultimele detalii de distrugere definitiva a galeriilor de exploatare a aurului, singurele cu sectiune trapezoidala din intregul Imperiu Roman*. Impotriva Rosiei s-au napustit parca toate fortele intunericului, in frunte cu o liota de ministri corupti, a caror politica falimentara este sprijinita pe fata de cativa deontologi de presa, manjiti cu bani negri. Bomboana pe coliva la sezonul de distrugeri a trecutului national a pus-o Arhiepiscopia Tomisului, care pentru a-si scobi o parcare subterana pentru limuzinele negre ale inaltelor fete bisericesti a spulberat pe vecie cateva morminte paleocrestine din vechea cetate a Tomisului.  Culmea ipocriziei este ca Arhiepiscopia a fost instiintata ca intra ilegal intr-o zona protejata, dar a bagat capul in pamant si si-a vazut de treaba pe mai departe, ca sa aiba popii garaj la mertane, pe gropile si moastele martirilor bisericii stramosesti.** Daca ciulesc urechile atent, aproape ca i-as putea auzi zicand pe unii domni de la patrimoniu ca oare ce cauta monumentele in fisa noastra de post, ca fara ele soarele ar fi ceva mai stralucitor, aerul parca mai curat si viata o tara mai frumoasa.”

*Comentarii la prima subliniere:

Will Durant (1885-1981) scria, în The Story of Civilization, că împăratul Hadrian avea drept gardă de corp un sclav eliberat care lucrase mai înainte în galeriile de mină. Marguerite Yourcenar (1903 – 1987) reaminteşte în Mémoires d’Hadrien faptul că împăratul Hadrian vizitase şi Dacia. Marguerite Yourcenar consemnează numai clima mizerabilă din Dacia. Dar este imposibil ca împăratul Hadrian să nu fi vizitat exploatarea minieră de la Roşia Montană, care constituia una dintre principalele resurse de aur ale Imperiului Roman.

** Comentarii la sublinierea numărul doi:

La ora prezentului, laicul ortodox român este prins între Scylla misticismului rusesc, integrat inevitabil dar abuziv la noi în perioada slavonică, şi Carybda ecumenismului fals, ghidată cu pinteni asupra ortodocşilor  români de către noul patriarh Daniel. Însă aşa cum dezvăluie articolul mai sus citat,  Carybda ecumenismului stăpâneşte puternic Arhiepiscopia Tomisului, unde şterge urmele autentice ale trecutului nostru creştin din Romania Orientală. Prin acele distrugeri,  Arhiepiscopia Tomisului construieşte argumente valide care întăresc  misticismul rusesc. La interesele românilor  ortodocşi laici nu mai  gândeşte nimeni dintre ierarhii BOR ?

Titus Filipas

Distrugerea unui rezervor genetic pentru ursul brun

În ziarul Gardianul din 08-08-2008, Doamna/Domniţa  Marilena Dan scrie pertinentul articol :             +Viata unui tanar e 20 de ani, platita cu o viata de urs Peste cazul tanarului ucis de un urs gunoier in Brasov se asterne tacerea. Autoritatile locale considera ca si-au facut datoria,        trimitand vanatorii sa execute o ursoaica aflata in cautare de hrana pentru pui. Nu conteaza ca animalul nu ucisese pe nimeni si ca in stomac avea doar niste resturi vegetale, dupa cum a aratat autopsia. Din punctul de vedere al vanatorilor, animalul era criminalul care s-a intors la locul faptei. Altii au spus ca ursoaica era turbata. Astfel ca, aplicand principiul „un urs bun este unul mort”, vanatorii au ciuruit primul exemplar care a avut ghinionul sa le iasa in cale. Iar masacrul va continua, asa cum a anuntat seful vanatorilor locali, care a primit instructiuni clare de la primarie. Pentru ca, in opinia edililor din Brasov, pusca e singurul mijloc prin care ursii pot fi opriti sa mai vina in oras. De altfel, falimentul administratiei brasovene in problema ursilor gunoieri este limpede.  Incompetenta si nepasarea sunt cuvintele de ordine la acest capitol.       Ursii nu vin de ieri, de azi in oras, ci de ani intregi, noapte de noapte, iar autoritatile nu s-au sinchisit sa educe localnicii sau turistii sa nu-i mai hraneasca sau, mai simplu, sa le faca        animalelor imposibil accesul in urbe.ONG-urile au propus solutii, unele de inspiratie occidentala:             garduri electrice la baza padurii, hrana suficienta care sa fie dusa zilnic in padure, aparaturi speciale montate in zonele vizitate de animale, care sa le puna pe fuga. Nu s-a facut absolut nimic. Ce-i drept, ursii nu ucisesera inca pe nimeni, dar era previzibil ca asa ceva se va intampla intr-o zi. Si s-a intamplat, din pacate. Asta nu inseamna ca se vor lua masuri, cu exceptia unui masacru in randul acestor animale salbatice, carora nu le poti cere socoteala pentru comportament agresiv. Primarul George Scripcaru a declarat ca „nu se va mai lasa           impresionat” si a ordonat ca toti ursii sa fie ucisi. Sa intelegem din asta ca n-a facut nimic pana acum pentru ca e usor impresionabil? Zilele trecute, doua canadience au protestat intr-o             maniera inedita in fata Ambasadei Marii Britanii la Bucuresti. Imbracate doar in bikini, spre deliciul sau oroarea trecatorilor, dupa caz, cele doua activiste au incriminat uciderea necontrolata a ursilor din Canada, din a caror piele se confectioneaza caciulile purtate de membrii Garzii Scotiene, care asigura paza Palatului Buckingham. Spre deosebire, in Romania nimeni nu protesteaza cand sunt ucisi oameni sau animale. Cetatenii par resemnati si nu mai asteapta nimic             de la politicieni,  fiind convinsi ca nimeni nu le va face vreodata dreptate.+

Se conturează clar proiectul distrugerii  unuia dintre  ultimele  rezervoare  genetice (genetic pools) pentru ursul brun care mai există în lume. Iar Ministerul Mediului din România este părtaş la un imens ecocid orientat împotriva biodiversităţii din Europa.

Titus Filipas

Simt tendinţa să aprob

În ziarul Gardianul din 08-08-2008, domnul Cătălin Coca scrie :

+Seful politiei iesene recomanda folosirea armelor din dotare/Valul de agresiuni comise asupra politistilor ieseni nu a ramas fara ecou la nivelul conducerii Inspectoratului Politiei Judetului (IJP) Iasi. In urma agresarii unor politisti aflati in misiune, uneori chiar ziua in amiaza mare, comisarul sef Liviu Zanfirescu, seful IJP Iasi, le-a cerut subordonatilor sa se apere mai eficient.            „Foarte multi politisti prefera sa-si riste viata decat sa faca uz de arma atunci cand viata le poate fi pusa in pericol. Desigur, este de recomandat sa fii precaut si sa incerci sa rezolvi situatia prin             metode pasnice. Dar cand sunt atacati si risca sa fie vatamati grav, situatia se schimba. Le-am cerut sa fie fermi si sa utilizeze armamentul din dotare atunci cand este nevoie pentru ca sunt tot mai dese cazurile in care isi pun viata in pericol cand isi fac datoria fata de cetateni. Unii politisti prefera sa nu faca uz de arma pentru ca pot fi reclamati ulterior de infractori. Avem cateva procese de acest gen pe rol”, a precizat comisarul-sef Liviu Zamfirescu. Mai mult, el este de parere ca sedintele de tragere cu arma din dotare trebuie sa fie mai dese pentru ca oamenii           legii sa fie mai pregatiti pentru autoaparare. „Cand te antrenezi mai des la trageri si incepi sa fii din ce in ce mai bun, ai mai multa incredere in tine si in arma.Antrenamentele mai dese sunt necesare”, a adaugat seful IJP Iasi. Reamintim ca, recent, un politist din localitatea Holboca a fost injunghiat in mana de catre un hot de animale, iar un altul din comuna Butea a fost batut chiar de catre primarul in functie.+

Simt în mine tendinţa să aprob această decizie.

Titus Filipas

Radu Mazăre şi cultura gangsta

S -a vorbit mult despre “baronii PSD”. Domnul Radu Mazăre este primarul PSD al municipiului Constanţa. Domnul Radu Mazăre este tot atâta de bogat, şi cu tot atâta tupeu şi putere cât oricare dintre baronii PSD clasici. Însă domnul Radu Mazăre înseamnă cu mult mai mult decât oricare dintre baronii PSD. Pentru că domnul Radu Mazăre, prin politică şi comportament, a reuşit să inducă în municipiul Constanţa un nou tip de cultură.

“Periodic, in Constanta se duc adevarate lupte de strada intre grupuri rivale.  […] Scandalurile s-au tinut lant in intervalul 2006 -2007, iar fiecare intalnire s-a soldat cu capete sparte si oase rupte. Dupa fiecare infruntare, politistii au confiscat zeci de arme albe: cutite,             sabii, bate, dar vreme de un an, dosarele penale in care au fost implicati membrii gruparilor rivale au zacut prin sertarele politistilor. Abia anul trecut s-au comasat patru dintre dosare, iar             cinci dintre interlopi au fost, in fine, arestati. Nu au stat prea mult in arestul Politiei, iar dupa doar cateva luni au fost eliberati de magistrati. Tupeul lor nu s-a oprit nici dupa inceperea            procesului, iar la ultimele termene nici unul dintre inculpati nu s-a mai prezentat in fata instantei.” Aflăm acestea dintr -un articol scris de Maria Petrean pentru  Gardianul   din 11-04-2008. Care adaugă ştirea despre un recent eveniment ţinând de cultura gangsta : “Un scandal de proportii in care au fost implicate doua gasti de cartier a tulburat linistea politistilor constanteni in noaptea de miercuri spre joi. Bataia de strada a avut loc in mijlocul orasului Constanta, sub privirile ingrozite ale locuitorilor din zona. Cele doua grupuri s-au luat la bataie aparent fara nici un motiv, iar dupa sosirea jandarmilor si a trupelor DIAS, chemate sa aplaneze conflictul, batausii au inceput sa se automutileze.”

Titus Filipas

Nobelul pentru meteorologie vizat de Gardianul?

“Din 17 ianuarie vom avea iar viscol si ger.” Suntem acum pe data de 12 ianuarie 2008. Ciclonii acestia circula pe traiectorii complicate de la Apus la Rasarit. Gardianul zice ca stie precis faptul ca in 5 zile un asemenea ciclon va lovi România cu vreme de viscol. Specialistii de la INMH, de clasa internationala recunoscuta, nu dispun decat de teoria prognozei pe interval de 3 zile. Cei de la Gardianul nu stiu ca Alfred Nobel a instituit un premiu Nobel pentru meteorologie care pana acum nu a fost acordat nimanui !? Cei de la Gardianul pot pretinde acum premiul Nobel pentru meteorologie pentru ca au nascut (sau nascocit?) aceasta pretinsa “informatie meteorologica” ! Chiar nu realizeaza nimeni  de la ziarul Gardianul ca ei sunt pe teritoriul “stirii fanteziste”  si al ridicolului extrem? Construirea “discursului de cauzalitate”  este dificila. Marin Preda spunea ca el incepe cu intrebarea: “Pe ce te bazezi?” Care este teoria celor de la Gardianul, de ce nu o prezinta?  Problemele reale de mediu din Bucuresti sunt deosebit de grave, si vor deveni,  -iar aceasta foarte predictibil–, similare celor din Napoli. De ce nu le investigheaza ziaristii de la Gardianul?Titus Filipas