Iarăşi ceva despre Voltaire în anul 1774

Opinia lui Herder. Este un excerpt din „Friedrich Nietzsche and the Politics of History”, cartea lui Christian Emden : +Presupunerea unei predestinări politice şi istorice –ceea ce sprijină, de exemplu, justificarea retrospectivă a statului naţiune german modern ca fiind o ţintă a istoriei umane- este îmbrăcată într-un fals optimism. Drept consecinţă, Nietzsche i-a cerut „bunului european” să fie, înainte de orice, „un pesimist”. Un asemenea pesimism, totuşi, este înrădăcinat într-o formă de critică a Istoriei care încearcă să examineze felul în care prezentul este formatat de trecut. Astfel Nietzsche începe să reabiliteze, lent, o viziune crucială care poate fi găsită în atacul critic al lui Herder asupra filosofiei lui Voltaire în anul 1774. Oricare filosofie a Istoriei care concepe dezvoltarea istorică direcţionată către o ţintă şi ca un proces guvernat de legea naturală care conduce la o constituţie politică şi culturală ideală trebuie să arate dispreţ faţă de „primitivismul” atitudinilor intelectuale anterioare, subestimând felul în care prezentul rămâne încă bântuit de orice credem noi că ar fi o stare depăşită prin evoluţie. Într-adevăr, dacă noţiunea de umanitate fundamentată pe istorie este posibilă, ea trebuie să abandoneze o înţelegere a istoriei bazată doar pe emancipare.+
Titus Filipas

Fericirea fungibilă

“Banii n –aduc fericirea”, spune viersul de romanţă. Extrem de inteligent. Este aici un amestec de psihologie şi economie politică. În termeni ştiinţifici, versul spune că fericirea nu este fungibilă. Adică nu  poate fi vîndută, cumpărată, şi negociată pe piaţă. Spre deosebire de ceea ce spunea cugetătorul englez Jeremy Bentham (1748–1832), care intenţiona să alcătuiască o sinteză între psihologie şi economia politică. Bentham considera că fericirea este de fapt o marfă care poate fi achiziţionată  pe piaţa liberă. Fiind, totuşi,  cea mai importantă marfă din capitalism, ori „The greatest good”.

Aflând despre această definiţie a fericirii pe care o propunea Jeremy Bentham, filosoful german Friedrich Nietzsche (1844 – 1900)  comenta pe la 1888 în  cartea Götzen-Dämmerung (Amurgul idolilor) că “Omenirea nu năzuieşte să obţină fericirea fungibilă, numai englezii fac aceasta.”

Titus Filipas