Vorbesc despre cele 62 de versuri din DOINA lui Mihai Eminescu. După opinia lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, cuvântul DOINA are sorginte tracă. “Doină, doină, viers cu foc”, este evaluat genul în cultura populară veche de la noi (aşa afirmă Vasile Alecsandri). Viers este forma românească a latinescului versus. În poezia autentică, viersul îndeplineşte funcţia tropului. Este formă de reprezentare, schijă de ontologie care ţinteşte către un fragment de realitate. Dificil de realizat arma, dificil să ţinteşti! În aceste condiţii, Mihai Eminescu vorbea despre “vers”, nu despre viers, chiar peiorativ: „E uşor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune, /Înşirând cuvinte goale /Ce din coadă au să sune.” Cuvintele goale, nesertizate într-o montură ontologică tensionată, nu harponează nimic din realitate, nici zvârlugă, nici caşalot. Viersul autentic al poeziei ţine de inteligenţa spontană, la fel ca universalia (Uni-versus) metafizicii. Mihai Eminescu avea inteligenţă spontană. Or, inteligenţa spontană este sălbatică ! Vikingii sălbatici dovedeau o inteligenţă cu totul şi cu totul ieşită din comun! Petre Ţuţea spunea despre Mihai Eminescu, în totală admiraţie, că era din neam rutean. Or, rutenii sunt urmaşii unui trib de vikingi răsăriteni. Mihai Eminescu era un sălbatic ! Contemporani ai lui, de o mediocritate intelectuală crasă, totuşi s-au preocupat exclusiv, în ceea ce priveşte personalitatea lui Mihai Eminescu, să colecteze din desfăşurarea ei numai exemplele de „incivilitate”. Vă mărturisesc că eu sînt în totală admiraţie faţă de inteligenţa absolută a „sălbaticului român” Mihai Eminescu!
Ne întoarcem astfel la semnificaţia originară a lui Apollo, zeu protector al măiestriei arcaşilor şi al artei poeţilor. Scriind poezia DOINA, Mihai Eminescu ţinteşte în context cultural românesc 62 săgeţi de foc spre Voltaire. Să reamintesc fiecare săgeată :
1)“De la Nistru pân’ la Tisa /
2)Tot Românul plânsu-mi-s-a /
3)Că nu mai poate străbate /
4)De-atâta străinătate. /
5)Din Hotin şi pân’ la Mare /
6)Vin Muscalii de-a călare,/
7)De la Mare la Hotin /
8)Mereu calea ne-o aţin; /
9)Din Boian la Vatra Dornii /
10)Au umplut omida cornii /
11)Şi străinul te tot paşte, /
12)De nu te mai poţi cunoaşte. /
13)Sus la munte, jos la vale /
14)Şi-au făcut duşmanii cale; /
15)Din Sătmar până ’n Sacele /
16) Numai vaduri ca acèle. /
17)Vai de biet Român săracul, /
18) Indărăt tot dă ca racul, /
19)Nici îi merge, nici se ’ndeamnă, /
20)Nici îi este toamna toamnă, /
21)Nici e vara vara lui /
22)Şi-i străin în ţara lui. /
23)Dela Turnu ’n Dorohoiu /
24)Curg duşmanii în puhoiu /
25)Şi s’aşează pe la noi; /
26)Şi cum vin cu drum de fier, /
27)Toate cântecele pier, /
28)Sboară paserile toate /
29) De neagra străinătate. /
30)Numai umbra spinului /
31) La uşa creştinului. /
32) Îşi desbracă ţara sânul, /
33)Codrul – frate cu Românul – /
34)De secure se tot pleacă /
35) Şi isvoarele îi seacă – /
36)Sărac în ţara săracă! //
37) Cine-au îndrăgit străinii /
38)Mânca-i-ar inima cânii, /
39)Mânca-i-ar casa pustia /
40)Şi neamul nemernicia. /
41)Ştefane, Măria Ta, /
42)Tu la Putna nu mai sta, /
43)Las’ Arhimandritului /
44) Toată grija schitului, /
45)Lasă grija Sfinţilor /
46)În sama părinţilor, /
47)Clopotele să le tragă /
48)Ziua ’ntreagă, noaptea ’ntreagă, /
49)Doar s’a ’ndura Dumnezeu /
50)Ca să-ţi mântui neamul tău! /
51)Tu te ’nalţă din mormânt /
52)Să te-aud din corn sunând /
53)Şi Moldova adunând. /
54)De-i suna din corn odată, /
55)Ai s’aduni Moldova toată, /
56)De-i suna de două ori /
57) Îţi vin codri ’n ajutor, /
58) De-i suna a treia oară /
59)Toţi duşmanii or să piară /
60)Din hotară în hotară, /
61)Îndrăgi-i-ar ciorile /
62)Şi spânzurătorile! ”
De ce erau azvârlite săgeţile româneşti către iluministul Voltaire ? Codul se ascunde la numerele 17 şi 18. “Vai de biet Român săracul, / Indărăt tot dă ca racul”. Este vorba despre pierderile noastre teritoriale imense. Retrageri ale românilor din Romania Orientală, retrageri la care am fost forţaţi de un lobby anti-Romania creat de “moralul” Voltaire.
Amintesc că Romania apare în istorie prin Constituţia Antoniniană de la 212 Anul Domnului. Timp de două secole mai înainte, jurişti de geniu creaseră un fundament solid pentru statul de drept (vezi şi cartea lui Will Durrant). Între 212 AD şi 285 AD, acea justiţie cu totul şi cu totul nouă a statului de drept transforma Imperiul Roman în Romania! 285 AD este semnificativ pentru că împăratul Diocletian împarte statul în Romania Orientală şi Romania Occidentală. Numai Romania Orientală supravieţuieşte. Cu perioade multe de civilizaţie înfloritoare, o mie de ani după căderea Romei de pe Tibru. Nostradamus reţine acest nume, Romania, în mod expres şi exclusiv pentru Romania Orientală. Romania, căreia îi prevede un viitor de cel puţin încă o mie de ani! Contra Reforma, inventatoarea barocului, inventează apoi conceptul geopolitic Romania Neoacquistica. Prinţul valah de sânge vareg (cantacuzin) Mihai Viteazul primeşte sume imense pentru a libera Nova Roma, devenită Stambul. Mihai Viteazul se eschivează de la sarcină. Cheltuieşte acele sume în hinterlandul Novum Latium, realizând prima unire a ţărilor româneşti. Dar după Contra Reformă, în Franţa vine Epoca Luminilor. Iluminiştii vroiau să construiască o civilizaţie comparabilă în glorie cu elenismul. Regele Prusiei Frederic cel Mare scria cam batjocoritor către Voltaire: +Les anciens Grecs sont ressuscités en France.+ A fost premoniţie? Membrii comitetului Marii Terori din anul 1794, care alimentau cu marfă umană ghilotina, se credeau poeţi în Arcadia !
„Vai de biet Român săracul,/ Îndărăt tot dă ca racul”, scria Mihai Eminescu în Doina. Există o conspiraţie împotriva românilor ? Se pare că da. Voltaire, care era plătit de ţarina Caterina cea Mare a Rusiei, organizează în Franţa un lobby care duce la încheierea tratatului din 1774 de la Kuciuc Kainargi. Voltaire putea scrie enormitatea : “Armatele Rusiei au omorât mai puţini oameni decât focurile de artificii la nunta regelui cu Marie-Antoinette.” (sic!). Acel tratat din 1774 anula Capitulaţiunea din 1740 care garanta frontiera noastră răsăriteană pe Bug. Pacea de la 1774 constituia premisa pentru viitoarea trădare de la Yalta (prin care Roosevelt şi Churchill îi dădeau România lui Stalin).
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 