Normarea etică a televiziunii

Jurnalistul teolog  Savatie Baştovoi*  ne   îndeamnă să citim articolul domnului Andrei Pleşu despre interacţiunea om-televiziune, vezi  aici   

http://savatie.wordpress.com/2008/07/17/televizorul-spala-creierul-activ-si-eficient/ .

Despre Andrei Pleşu cunoaştem că este un filosof român format la Şcoala de la Păltiniş a marelui Constantin Noica. Iar despre televiziune lucruri inteligente au mai spus Teilhard de Chardin, Marshall McLuhan şi Jean Baudrillard. Mediile de comunicare electronice, –aici şi televiziunea–, erau prezentate de Marshall McLuhan drept revenirea la “gura satului”, la modul ontologic colectiv de percepere şi prezentare a lumii. Ubicuitatea manifestă a mediilor de comunicare electronice ducea la emergenţa „satului global”, formula-i celebră. Opera lui Marshall McLuhan este relevantă mai ales prin tentativa de normare a eticii mijloacelor de comunicaţie electronice. Marshall McLuhan a fost influenţat de filosoful iezuit Pierre Teilhard de Chardin, acela care gândea că utilizarea electronicii de către om preia, extinde, şi amplifică impulsurile electrice neuronale din creier. În istoria Teoriei culturale, de la McLuhan a rămas faimosul dicton “Mediul este mesajul”. O expresie extremă. Ea identificã “forma” cu ”fondul”, şi ne aminteşte,  –antinomic–, formula “Forma fără fond”. Marshall McLuhan se referea atunci la explozia informaţională adusă de televiziune, cu audienţa sa largă, pe care Jean Baudrillard o va numi Agora catodică, expandată apoi în realitatea virtuală sci- fi din filmele fraţilor Wachowski. Eseul domnului Andrei Pleşu   este şi el tentativă de normare a eticii mijloacelor de comunicaţie   electronice?

Titus Filipas

*În mare măsură, evaluarea pozitivă îi aparţine lui Savatie Baştovoi.