Deosebirea dintre un indicator sintetic aprioric şi un indicator agregat

Fiziocratul François Quesnay considera în cartea “Maximes générales du gouvernement économique d’un royaume agricole” (1758), că terenul agricol este principala valoare economică. Aceasta este prima variantă în care se dezvoltă o teorie de economie politică pozitivă. Ea este adoptată şi de politicienii români din veacul următor, lizibilă în asertarea lor că “România este ţară eminamente agrară.” Pe vremea regimului burghezo-moşieresc, condus într-o vizită în Valea industrializată a Ruhrului de către oficiali germani care vroiau să îl impresioneze prin bogăţia creată de capitalismul renan, un ministru român îi lasă fără replică afirmând maliţios : “Dacă plouă de patru ori pe an când trebuie, ţara mea produce tot atâta bogăţie!” PIN-ul (Produsul Intern Net) este un indicator sintetic aprioric pentru că este definit fiziocrat. PIB-ul (Produsul Intern Brut) nu este un indicator sintetic aprioric, ci un indicator agregat care conţine şi componente metafizice de tip flogistic (de exemplu valoarea de schimb pe piaţă, vezi şi povestea economică a lui Dănilă Prepeleac spusă de Ion Creangă). În România, trecerea de la indicatorul macroeconomic PIN, deci de la indicatorul macroeconomic burghezo-moşieresc, la indicatorul macroeconomic PIB, s-a făcut pe vremea regimului Nicolae Ceauşescu sub influenţa lui Richard Nixon. După unul dintre ideologii americani post-jeffersonieni, vorbesc despre Arthur Schlesinger Jr, Richard Nixon era un politician fără idei. Însă era un politician cu pseudo-metode, prin aceasta înţelegând mijloacele de acţiune care îi permiteau să achiziţioneze cât mai multă putere personală. Spuneam pe alt fir că metoda autentică este tot un drum, care într-o ordine naturală a lucrurilor urmează drumului iniţiatic, ori chiar este lărgirea drumului care a fost trasat iniţiatic. Influenţa politică a lui Richard Nixon asupra lui Nicolae Ceauşescu îl face pe acesta din urmă să uite şi memoria drumului românesc iniţiatic, adică modul răzeşesc de stăpânire şi de apărare a pământului, precum şi de ideologia naţionalismului românesc ce incorpora ca un acquis epistema de modernitate (inclusă şi în jeffersonianismul American, şi în dekabrismul rusesc). Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/09/25/festivalul-enescu-produs-de-import-sau-de-export/
Titus Filipas

Wikipedia „română” focalizează greşit

Am mai semnalat pe blogul nostru precum şi în revista electronică Asymetria  faptul că Wikipedia de limba română tratează în mod eronat teme extrem de importante din cultura  română. Ne refeream atunci la preeminenţa clară a ideologiei cumaniste pe Wikipedia în tratarea chestiunii primilor Basarabi din istoria noastră, ca şi cum marele intelectual Vasile Lovinescu nu ar fi existat!

Avem acum o nouă dovadă a faptului că Sfatul Bătrânilor  anonimi ce coordonează după o  ideologie anti – românească admiterile şi respingerile de articole pe Wikipedia de limba română foloseşte în mod intenţionat un fals cod de valori, chiar un cod de valori intenţionat falsificate.

Iată de exemplu aici :

http://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Economi%C5%9Fti_rom%C3%A2ni ,

cum focalizează Wikipedia de limba română la categoria (MARI n.n.) „Economişti români” ale căror nume încep cu litera „A” : „Ileana Agalopol/Dinu Airinei/Gabriela Anghelache/Petre S. Aurelian”. Deci este vorba numai despre patru economişti români citaţi de Wikipedia de limba română la litera „A”. Eu nu îi denigrez în vreun fel, nu  cunosc opera lor economică, dar probabil că au binemeritat, admit din  principiu aceasta, fără vreo altă verificare. Dar nu asta e problema acum, ci  faptul că numele celui mai mare dintre economiştii români din secolul XIX nu este menţionat!

Ne place adevărul, tot adevărul, şi numai adevărul. Nu am putea spune că Wikipedia de limba română îl neglijează chiar întrutotul. Îl aminteşte cumva aici : http://ro.wikipedia.org/wiki/Apostol_Arsache , dar numai foarte, foarte sumar : „Apostol Arsache (n. 1789; d. 1874) a fost un politician şi ministru de externe român în perioada 22 ianuarie 1862 – 24 iunie 1862.” Cam puţin! Alte enciclopedii  îl citează, îi dedică  şi un articol de caracterizare extrem de bine scris, alături de articole dedicate celor mai mari economişti ai lumii, eu îl amintesc aici  numai pe Adam Smith !

Păi este chiar cu totul inacceptabil ceea ce face acest Sfat al  Bătrânilor cu dreptul de veto asupra articolelor admise  pe Wikipedia de limba română şi asupra conţinutului lor. Sfatul Bătrânilor  anonimi pur şi simplu cenzurează articolele pe Wikipedia de limba română ! Cât de anonimi sunt ei ? Tot ce am reuşit eu să aflu până acum este faptul că „nucleul dur” care cenzurează în acord cu o ideologie anti – românească articolele pe Wikipedia de limba română este alcătuit din tineri universitari clujeni având conexiuni puternice chiar la sediul Wikipedia.

În fine, acelui mare economist român din secolul XIX, căruia nu i se dedică măcar o modestă menţionare la categoria „Economişti români” pe Wikipedia de limba română, i se dedică un întreg articol succint şi  pertinent aici : http://www.eumed.net/economistas/index.htm . Ei, da, este o enciclopedie în spaniolă. Ipoteza marelui om de cultură  american Ezra Pound (1885-1972),  că textele vernacularelor neolatine formează un continuum, este probabil corectă  în termeni de acurateţe faţă de adevăr. Literatorul mexican Carlos Fuentes vede  Amurgul Occidentului  numai în faptul că limba engleză decade, transformându- se ostensiv într -un idiom de aeroport internaţional, Volapük incapabil să poarte valori.  Carlos Fuentes  adaugă o  granulă de speranţă în ideea lui Oswald Spengler:  o limbă romanică va lua locul limbii engleze  ca depozitar al Cunoaşterii. Există un continuum al limbajelor romanice, credeau Ioan Eliade Rădulescu  şi Ezra Pound.

Hai să cităm aici integral articolul în spaniolă :

+Grandes Economistas A  : Apostol Arsachi (1783-1874) / Apostol Arsachi, ntroduce, político y gobernante rumano. Miembro destacado y líder del Partido Conservador. Renovando la tradición de los fisiócratas franceses, se interesa especialmente por la cuestión ntroduc en los países del Este. En 1860 publica su libro “La cuestión de la propiedad” (Bucarest: Adolf Ulrich), en el que critica dos nociones claves del marxismo: la “plusvalía” y el “proletariado”. En dicho libro Apostol Arsachi dice: ‘Es incontestable que la tierra no tiene otro valor que el que le proporcionan los brazos del trabajador, pero no es menos incontestable que los brazos del trabajador no tienen otro valor que el que les da la tierra que él trabaja. (…) La propiedad de los campesinos consiste en su ntrod, su carro, sus instrumentos de arado y sobre todo en su trabajo, que Turgot (..) ha declarado   ser la primera, la más sagrada, la más imprescindible de todas las   propiedades. Solo la protección de estos bienes permite al campesino reconocer   que tiene una patria que debe amar…’ Dicho de otra forma, la condición de proletario no es, según Arsachi, “objetiva” sino por el contrario “subjetiva”, siendo el Estado el único factor determinante. En cualquier caso, en 1862, el partido de los Blancos (=conservadores) entonces en el poder, sometieron a la asamblea rumana un proyecto de ley ntroduc inspirado por el pensamiento de Arsachi: Todas las aldeas debían constituir comunas y los grandes terratenientes debían ceder, por intermediación de estas comunas, tierras a las familias campesinas. Se trataba de una reforma semejante a la que, el año anterior, el zar Alejandro había empezado a ntroducer en Rusia. Sin embargo, la reforma falló en Rumania – y originó una crisis profunda en este país que duró hasta el final de la primera mitad del siglo XX.+

Eu constatasem deja, şi consemnasem pe blog şi în revista Asymetria, că junimiştii foloseau ca principală doctrină economică, tocmai doctrina fiziocraţilor, ameliorată,  dar nu ştiam cine ameliorase această doctrină economică a fiziocraţilor pentru cultura română. Am găsit această informaţie, vitală  pentru teoria culturală în limba română, doar  în spaniolă. Ezra Pound avea dreptate!

Să spunem ceva mai multe despre doctrina economică a fiziocraţilor. În secolul al XVIII –lea, care poate fi numit în Europa Occidentală şi Veacul Luminilor, cele mai fertile pământuri din Eurasia erau împărţite, aveau deja proprietari. Nu mai existau terenuri libere. Unul dintre enciclopedişti, François Quesnay (1694-1774),  plecând  de la ideea comună a stabilirii valorii economice prin raritate, considera  în cartea “Maximes générales du gouvernement économique d’un royaume agricole”  (1758),  că terenul agricol este principala valoare economică. Cu articolele şi cărţile sale despre agricultură, François Quesnay devine unul dintre fondatorii şcolii de economie politică a fiziocraţilor. Aceasta este prima variantă în care se dezvoltă o teorie de economie politică pozitivă. Ea este adoptată ulterior şi de politicienii români, fiind lizibilă cel puţin în asertarea că “România este  o ţară eminamente agrară.” Pe vremea regimului burghezo-moşieresc, condus  într-o vizită în Valea industrializată a „capitalismului renan” de către oficiali germani ce vroiau să îl impresioneze prin bogăţia creată, un ministru român îi lasă fără replică afirmând  maliţios : “Dacă plouă de patru ori pe an când trebuie, ţara mea produce tot atâta bogăţie!”

Chiar şi pe vremea comunismului, în zona montană de la noi, dar şi în Delta Dunării, economia normativă comunistă  nu era aplicată, înflorind economia pozitivă de tip fiziocrat, ad litteram termenul  însemnând “forţa naturii”. Din cauza acestei economii  pozitive  tradiţionale,  erau oierii români oameni puternici şi mândri. Trebuie să recunosc, “poetul de curte“ Adrian Păunescu are meritul incontestabil că i-a sprijinit pe oieri în faţa  activiştilor PCR. De altminteri dupa “loviluţie”,  revoluţionarul politicianist Petre Roman, ce avea de apărat şi tradiţia cominternistă a tatălui său, comanda special din Australia o cantitate uriaşă de lână pentru a distruge baza economică a oieritului în România. A fost un caz cras de “sabotare a economiei naţionale”, prin distrugerea unui segment al economiei pozitive  avându- şi izvorul în “forţa naturii”.

Titus Filipas

Raritate şi Lebensraum

În secolul al XVIII –lea, care poate fi numit în Europa Occidentală şi Veacul Luminilor, cele mai fertile pământuri din Eurasia erau împărţite, aveau deja proprietari. Nu mai existau terenuri libere. Unul dintre enciclopedişti, François Quesnay (1694-1774),  plecând  de la ideea comună a stabilirii valorii economice prin raritate, considera  în cartea “Maximes générales du gouvernement économique d’un royaume agricole”  (1758),  că terenul agricol este principala valoare economică. Este greu de crezut despre acest François Quesnay, care  în  1751 intră în l’Académie des sciences,  în  1752 este ales fellow la   Royal Society,  apoi scrie  articolele “Fermiers” (1756),  “Grains” (1757) şi  “Hommes” (1757)   pentru  l’Encyclopédie ,  că la vârsta de 11 ani era complet analfabet! Fascinanta   cultură  franceză din Epoca Luminilor era ascensor spre  excelenţa intelectuală.  Cu articolele şi cărţile sale despre agricultură,  François Quesnay devine unul dintre fondatorii şcolii de economie politică a fiziocraţilor. Aceasta este prima variantă în care se dezvoltă o teorie de economie politică pozitivă. Ea este adoptată ulterior şi de politicienii români, fiind lizibilă cel puţin în asertarea că “România este  ţară eminamente agrară.” Pe vremea regimului burghezo-moşieresc, condus  într-o vizită în Valea industrializată a Ruhrului de către oficiali germani ce vroiau să îl impresioneze prin bogăţia creată, un ministru român îi lasă fără replică afirmând  maliţios : “Dacă plouă de patru ori pe an când trebuie, ţara mea produce tot atâta bogăţie!” Chiar şi pe vremea comunismului, în zona montană de la noi, dar şi în Delta Dunării, economia normativă comunistă  nu era aplicată, înflorind economia pozitivă de tip fiziocrat, ad litteram termenul  însemnând “forţa naturii”. Din cauza acestei economii  pozitive  tradiţionale,  erau oierii români oameni puternici şi mândri. Trebuie să recunosc, “poetul de curte“ Adrian Păunescu are meritul incontestabil că i-a sprijinit pe oieri în faţa  activiştilor PCR. De altminteri după “loviluţie”,  revoluţionarul politicianist Petre Roman, ce avea de apărat şi tradiţia tatălui de activist PCR, comandă special din Australia o cantitate uriaşă de lână pentru a distruge baza economică a oieritului în România. A fost un caz cras de “sabotare a economiei naţionale”, prin distrugerea unui segment al economiei pozitive  avându- şi izvorul în “forţa naturii”. Primii politicieni americani, “Fathers of the Nation”, fuseseră educaţi în spiritul celor două Iluminisme, francez şi scoţian, legate prin vase comunicante. “Părinţii Naţiunii”  cunoşteau bine afirmaţiile lui Quesnay despre valoarea pământului. Din cauza aceasta, cel de al treilea preşedinte în State, anume Thomas Jefferson (1743 – 1826), răspunde   pozitiv ofertei lui Napoleon Bonaparte de vânzare a Louisianei. Negociator din partea franceză a fost Constantin-François  Volney (1757 -1820), ideolog  primar par excellence. Opera literaro -istorică a lui Volney influenţează şi literatura română. În anul 1803, aria teritorială măsurată de United States practic se dublează cu achiziţionarea Louisianei, în cei mai legali termeni cu putinţă.  Limba europeană vorbită până la acel moment pe teritoriu era franceza. Din cauza aceasta, noua bancnotă de 10 dolari purta şi inscripţia  DIX, de aici Dixieland. Astfel începe politica “Go West!”, care în jurul anului 1845 căpăta forma ideologică numită  „Manifest Destiny”. Era acolo şi convingerea explicită a “misiunii Americii” în lume, pentru instaurarea libertăţii. Dar conotaţia superiorităţii rasei anglo -saxone era de asemenea implicată  în „Manifest Destiny”. Pământul era destinat să revină anglo –saxonilor. Pieile roşii  sunt exterminate sistematic, într -un genocid  despre care oficial se recunoaşte că a lichidat cinci milioane de indieni nord- americani. Biodiversitatea naturală este de asemenea distrusă rapid pe un întreg continent prin acest tip de politică predatorială. Ideologii germani urmăresc cu mare atenţie ce se întâmplă în America. Este plauzibil   ca tocmai titulatura   „Manifest Destiny”  să îl inspire pe ideologul comunist Karl Marx (1818 – 1883)  a  scrie Manifestul din 1848, tot  manifest de cucerire a lumii. Iar Friedrich Ratzel (1844- 1904) copiază modelul expansiunii teritoriale americane, elaborând pentru germani doctrina necesităţii  cuceririi unui „spaţiu vital” – Lebensraum. Naziştii vor transforma această doctrină în politică de stat, fiind implicate şi toate conotaţiile de superioritate rasială, la fel ca în United States of America a secolului XIX.  În comentariul la articolul “How war was turned into a brand”,  al ziaristei Naomi Klein, publicat de  cotidianul englez Guardian la  16 iunie 2007, apare un fragment de frază bizară:  “ Israel excells in „defence” (a euphemism for its nazi lebensraum policies)”. Să  amendăm. În realitate statul Israel modern nu s -a format după modelul Lebensraum creat de  Ratzel şi  adoptat de nazişti, ci după modelul american „Manifest Destiny”. După cum şi  invazia americană din Irak,  – Mesopotamia sau Edenul biblic–,  este tot implementarea politicii „Manifest Destiny”.Titus Filipas