Novalis

Am făcut destulă reclamă pe blogul acesta pentru filmul Lumea de mâine, în care-i prezentat parcul tematic Atlas Shrugged. Dar n-am dezvăluit până acum şi faptul că scenariul este influenţat nu doar de Jules Verne, ci şi de Romantismul german al lui Novalis, aşa cum este prezentat în cartea Discipolii la Sais (există şi o traducere românească de o calitate excepţională!). Motivul Renaşterii Saitice (din timpul dinastiei 26-a egiptene) este o temă recurentă în cultura română, începând cu poemul Epigonii al lui Mihai Eminescu, preluat mai apoi şi de Nicolae Densuşianu în celebrul tom protocronist Dacia preistorică. Zeiţa cu văl de la Sais devine zeiţa Atena din ştiuta cetate attică. În Lumea de mâine, zeiţa Atena apare în reconstituirea expoziţiei mondiale din 1964 de la New York (http://www.nytimes.com/2014/04/22/opinion/tomorrows-america-in-queens.html) sub chipul personajului feminin care aminteşte un mixaj între Mary Poppins şi Tinker Bell. Ea îi oferă inventatorului de jetpack, puştiul Frank, un prim ecuson magic de conectare cu Maşina Timpului. Cel de al doilea ajunge la fiica unui inginer de la NASA în timpul nostru ; acesta era un inginer obligat să demanteleze platformele de zbor spaţial. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/05/28/despre-padure-cu-dragoste-v/

Titus Filipas

Zalmoxismul şi tracismul

Un avatar blogosferic al triadei Pleşu-Liiceanu-Patapevici mă învinuia  că propag zalmoxismul şi tracismul. Dar trebuie început studiul istoriei cu lectura atentă din Herodot. Unde scrie despre Zalmoxis. Ce este zalmoxismul? Legătura vechii noastre civilizaţii tracice cu valorile de civilizaţie universalistă din dinastia saitică. Din „renaşterea saitică”. Thales din Milet şi Pitagora vizitează Sais. Nu ştim dacă Zalmoxis a fost la Sais. Istoria spune doar că Zalmoxis a fost sclavul lui Pitagora, care a primit învăţătura la Sais. Corăbiile milesienilor făceau legătura între Delta Nilului şi Delta Dunării. În Vechiul Testament, dar şi în Noul Testament este amintit Sais, oraş aflat în „delta biblicelor sinte”, cum scrie Mihai Eminescu, cel blamat de revista DILEMA şi de HR Papapievici. Realmente scrierile lui Mihai Eminescu sunt dificile! De altminteri în GENIU PUSTIU el avertizează că gramatica generativă (desigur, nu foloseşte termenul inventat  de Chomsky, doar semnificaţia lui)  produce la început un discurs românesc pentru privilegiaţi. Nicolae Densuşianu a fost primul cărturar român care a citit în grila corectă Epigonii. Dar şi pe Novalis (Discipolii la Sais), precum şi pe Dimitrie Bolintineanu (Conrad). Din cauza aceasta, el leagă miturile care descriu Delta Nilului, de miturile care descriu Delta Dunării. Şi compune un mit nou (după David Hume, miturile descriu realitatea), chemat „Dacia preistorică”. În fine, mai sunt autorii Cassiodor şi Iordanes din Romania. Care descriu fenomenul ‘socii’-alizării traco-daco-moesilor şi ilirilor. ‘Socii’-alizare numită prescurtat tracism.

Titus Filipas

Influenţa Umanismului Bizantin

Umanismul Bizantin târziu influenţează literatura noastră  ca umanism venind din mediteraneana Creta, şi umanism de pe Via Egnatia – cale de uscat pe unde au traversat peninsula balcanică, spre Occident, cărturari în bejenie cu manuscrise salvate de la Constantinopol. Influenţa Umanismului Bizantin era evaluată de Mihai Eminescu în primele versuri din “Epigonii” :  “Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,/ Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine/Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,/Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,/Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,/Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări.”

Titus Filipas