Determinare pentru Tismăneanu

Acum înţeleg determinarea lui Traian Băsescu pentru a impune Raportul Tismăneanu. Ideologul post-cominternist Vladimir Tismăneanu explică tranziţia în politica economică din 1971 a lui Nicolae Ceauşescu prin influenţa ideologică a lui Kim Ir Sen. Eu o explic prin faptul că Richard Nixon îl considera pe Nicolae Ceauşescu drept factor cu „utilitate marginală” pentru America. Deciziile curente ale capitaliştilor –Richard Nixon era lider al lumii capitaliste!– în obţinerea de profit, se ştie, sunt ghidate numai de identificările unor utilităţi marginale. Însă Raportul Tismăneanu precum şi articolul din Wikipedia în limba română care tratează importanţa anului 1971 pentru România pun esenţialemente în cauză influenţa vizitei efectuată de cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu în  R.P.D. Coreeană (9 – 15 iunie). Dar tot în 1971, bunul prieten american Richard Nixon hotăra să nu mai acopere cu aur tipărirea dolarilor noi. Regimul Nicolae Ceauşescu primea bani în neştire de la World Bank. Acei bani au permis creşterea PIB-ului cu peste 10 % în următorii cinci ani. Însă împrumutul de hârtie verde cotată exorbitant  a trebuit să fie achitat de România cu valori din economia sa reală, valori care îşi aveau originea mai ales în sectorul primar, unde valoarea economică este autentică. Iar comentatorii de la Radio Europa Liberă spuneau,  şi acum textul din Raportul Tismăneanu  care se învaţă în şcoli le spune copiilor, că de vină  a fost influenţa lui Kim Ir Sen ! Istoria se repetă. Împrumutul de 20 de miliarde dolari (tot simplă hârtie de culoare verde) forţat în prezent de FMI va trebui să fie achitat cu valori din economia reală a României. Dacă economia va mai exista. Dacă nu, România va fi declarată stat falimentar. Ce-i pasă lui Vladimir Tismăneanu ! El este preocupat doar  să îl împingă pe Cornel Nistorescu spre punctul  Godwin, şi pare foarte  supărat că acesta rezistă la derapaj. 

Titus Filipas

De ce simplifică FMI condiţiile de împrumut ?

Fondul monetar internaţional a anunţat marţi, 24 martie 2009,  că instituţia aceasta se angajează într-un vast program de reformă a  procedurilor pentru atribuirea împrumuturilor. Intenţia este aceea de a le simplifica. De ce oare ?  Este evident că principalele economii bolnave ale lumii sunt acelea guvernate de regulile capitalismului anglo-saxon. Este un capitalism care, din nou, excelează în disimularea tacticilor. Este un truism că instituţia FMI lucrează în primul rând pentru apărarea intereselor capitalismului  anglo-saxon. Acest capitalism anglo-saxon îşi trage bogăţia originară din colonialism, din comerţul cu sclavi negri, exploatarea  muncii  lor, precum şi din acapararea agresivă de teren (principala sursă de valoare economică, după doctrina fiziocraţilor), agresivitate mascată sub ideologia americană Manifest Destiny (tradusă de germani ca Lebensraum).  În fine, revenim cu investigaţia în lumea actuală. Există pe de o parte economia reală, formată din resurse umane în acţiune, fluxuri de materii prime şi fluxuri de energie, precum şi economia virtuală (a nu se confunda cu e-economy), văzută în primul rând ca flux monetar. Sigur, trebuie să existe un anumit grad de corespondenţă între fluxurile din economia reală, şi fluxul monetar. Numai că această  corespondenţă  este foarte redusă. Se estimează că doar 2 % până la 5%  din fluxul monetar actual intră în economia reală. Totuşi, totuşi, economia reală este aceea care contează! Restul este joc pentru traiul uşor al naţiunilor bogate (fostele state coloniale, precum şi state cu doctrină Manifest Destiny), naţiuni care exploatează  marele flux monetar prin cicluri de jocuri financiare speculative de perioadă scurtă, dar foarte profitabile. Deci cum procedezi acum tu, “naţiune bogată”, ca să extragi bogăţie reală din alte ţări care nu- s  tradiţional  “naţiuni bogate” ? Prin “delocalizarea industriilor”.  Ţările sărace unde sunt trimise aceste industrii îşi exploatează la maxim resursele : umane, de materii prime, de energie şi mediu (prin poluare şi reducerea drastică a biodiversităţii). Scriam în titlu : De ce simplifică FMI condiţiile de împrumut ? Pur şi simplu pentru a face să funcţioneze economia reală a naţiunilor sărace. Care primesc pentru exploatarea până la epuizare a resurselor naţionale de materii prime, de energie şi apă, de asemenea pentru degradarea tragică a unui mediu de calitate, o infimă parte din fluxul monetar.

Titus Filipas

Comentez un interviu cu SOV

Citesc aici http://victor-roncea.blogspot.com/2008/10/sorin-ovidiu-vntu-am-att-de-mare.html , un interviu luat de ziaristul Florian Goldstein (Bursa) cu profesionistul malversaţionist Sorin Ovidiu Vântu.

Prin capotarea FNI, Sorin Ovidiu Vântu a dat o lovitură mortală nu doar înfloririi fondurilor mutuale în România, ci însăşi ideii de capitalism fiduciar în România. Capitalismul fiduciar (fonduri mutuale, fonduri de pensii etc) este alternativa la  capitalismul  speculativ, şi el nu poate renaşte la noi decât prin popularizarea largă, în rândurile oamenilor simpli şi cinstiţi, a măsurilor independente de risc, randament, şi de coerenţă logică, permiţând micilor investitori şi întreprinzători să identifice rapid problemele din economia reală.

De altminteri, în interviu, Sorin Ovidiu Vântu vorbeşte foarte dispreţuitor despre IMM-uri şi participanţii la capitalismul fiduciar: “Companiile minuscule, cele care trăiesc de pe o zi pe alta, nu dispun nici de mijloace, nici de condiţiile planificării afacerii. Dar, pe măsură ce te ridici pe nivelul business-ului, planificarea este din ce în ce mai elaborată, ajungând la strategii şi tactici de dezvoltare ori de survolare a dificultăţilor.”

Ziaristul nu reacţionează deloc la acest punct de vedere lipsit de acurateţe, ca să uzez de un eufemism. Florian Goldstein nu extinde tema discuţiei la capitalismul fiduciar  atunci aminteşte în fugă fondurile de pensii: +Sorin Ovidiu Vîntu: Nu ştiu dacă va ţine o jumătate de an, un an şi jumătate sau mai mult. Întrebarea care se pune este unde se va afla România la sfârşitul crizei? Înfiptă în abis cu picioarele în sus, sau va avea şansa să trăiască în continuare normal, măcar la nivelul de azi? Este nevoie de un Consiliu de planificare şi de o planificare a consumului. Reporter: Planificarea consumului?! Sună cam sălbatic. De planificarea producţiei am mai auzit, dar de planificarea consumului se vorbeşte numai la fondurile de pensii şi în teoriile financiare matematizate… Sorin Ovidiu Vîntu: Da, „meseriaşii” înţeleg…+

Sorin Ovidiu Vântu este meseriaş în malversaţiunile financiare, nu în „teoriile financiare matematizate”. Sorin Ovidiu Vântu mai este poate responsabil de crime, de omucideri zic, căci au murit în mod suspect oameni tineri care anchetau asupra cazului FNI.

Florian Goldstein reacţionează mărginit la propunerea foarte bizară a lui Sorin Ovidiu Vântu de a se implementa simultan în România supply-side economics (economia de ofertă) şi demand-side economics (economia de cerere): +Reporter: Ce măsuri imediate ai recomanda? Sorin Ovidiu Vîntu: Creşterea cheltuielilor statului şi diminuarea impozitelor şi taxelor, ca şi reducerea dobânzii „cheie” a Băncii Naţionale. Reporter: N-ar fi paradoxal că creşti cheltuielile statului când ar renunţa la o parte din venituri prin diminuarea impozitelor?+

Titus Filipas

Guvern global şi plutocraţie

Peter Mandelson anticipează ce va urma după criza creditului:

  1/”Politicians need to recognise that national solutions are only half the   solution.”

  2/ “We should not jettison our commitment to globalization.”

  3/”A global economy needs global governance.”

În concluzie, criza creditului va servi ca pretext pentru crearea unui “guvern   global”.

Numai 2 (două) procente din fluxul monetar merge în economia reală. Celelalte 98 de procente sunt pentru plutocraţie? Dacă miniştrii de finanţe, miniştrii economiilor naţionale şi guvernatorii băncilor centrale nu au observat aceasta până acum, şi nu au corijat-o, atunci ne putem întreba: Ţările occidentale  sunt democraţii, ori plutocraţii? Avem certitudinea că un „guvern global” nu   va fi controlat de plutocraţie ?

Titus Filipas