La 1848 Anglia instiga revoluţiile din Europa, „flacăra” izbucnind din Sicilia, unde exista o puternică reţea de agenţi englezi constituită pe vremea războaielor napoleoniene. Auzind ştirea despre începutul revoltei în Sicilia, marele politolog Alexis de Tocqueville anunţa colegii parlamentari în şedinţa din 29 ianuarie 1848 : „Cred că în clipa de faţă dormim pe un vulcan! Sînt profund încredinţat că aşa stau lucrurile!”
Agenţii englezi din Trinacria stăpâneau, direct ori prin interpuşi, clădiri comerciale de interes public, aflând de exemplu în hoteluri, chiar şi prin pereţi, ultimele zvonuri din şoaptele oamenilor. Toate metodele de spionaj politic ale vienezului Metternich (1773-1859) erau practicate şi de englezul Palmerston (1784-1865): „Hat der Teufel einen Sohn / Das ist sicher Palmerston!” („De-ar avea Dracul un fiu/Este sigur Palmerston!”), ţinea să ne reamintească Dan Amedeo Lăzărescu (singurul dintre liberalii români de după 1989 capabil să conferenţieze despre Destutt de Tracy; mai există vreunul în viaţă?) politica englezească într-un studiu despre „revoluţia intelectualilor” de la 1848. La „sfatul” imperativ al lordului Palmerston, s-a organizat chiar şi celebra întâlnire dintre revoluţionarii paşoptişti Kossuth şi Bălcescu, amândoi fiind masoni şi agenţi englezi. Nicolae Bălcescu purta numele conspirativ „Conrad”. Dimitrie Bolintineanu îl dezvăluie într-un titlu de operă literară al cărei conţinut a fost parodiat de G. Călinescu în anii şaizeci. Dar în vremuri recente, Ioana M. Petrescu (de ce este atât de puţin publicată ?) evaluează poemul „Conrad” într-o frază frumoasă : « O muzică a lumii se face simţită în acest poem al eternei rătăciri. »
Iată cum îl zugrăveşte Bolintineanu pe Bălcescu: „Cotind pe Cornul d-Aur, ieşia în Propontide / Un vas spărgând cu peptul tărâmele lichide. / Dar cine-i omu-acesta ce-n vas stă izolat ? E trist sau este mândru ? mai mulţi au întrebat. / Un servitor răspunde cu oarece sfială : / Că Ţara Românească e ţara sa natală. /Conrad e al său nume ; că este exilat, / El pentru libertate, poporu-a rădicat. / Proscris din a sa ţară, el fără ţel se duce / Oriunde îi surîde un cer senin şi dulce ”. În „Memento Mori”, Eminescu va cânta integrala ciclurilor de civilizaţie care au trecut peste lumea noastră, reluând temele antice din poemul „Conrad” al Bolintineanului.
Deşi va fi inspirat şi de expediţia veche de căutare a fregatelor francezului Lapérouse, Radu Tudoran (1910-1992) va utiliza în primul rând tema călătoriei mediteraneene din „Conrad” în arhitectura romanului „Toate pânzele sus!”. Eroul Anton Lupan este poate un Nicolae Bălcescu fără tuberculoză, dar cu studiile inginereşti ale unui Petrache Poenaru.
Cum ajunsese Bălcescu agent englez ? Recrutarea lui Nicolae Bălcescu pentru a lucra în serviciul Imperiului Britanic a fost mijlocită probabil de actriţa franceză Rachel (1821-1858). Egeria pozase ca model al celebrului bust cu bonetă frigiană: „Marianne”, simbolul Republicii franceze. În nuvela ‘Iubita lui Bălcescu’, aflăm numai despre abstracţiunea chemată România, ca şi cum G. Călinescu s –ar fi temut să elaboreze tema frumoasei Rachel. Dar nici în piesa de teatru „Bălcescu”, dramaturgul Camil Petrescu nu o foloseşte pe Rachel, această Marianne I a Franţei republicane, ca personaj principal ori măcar expediată pe un rol secundar.
Agentă engleză, inteligenta actriţă Rachel fusese şi amanta acelui Theophile Gautier care influenţase Junimea şi cultura română atât prin ideologia ‚artei pentru artă’, cât şi prin „ideologia cărţilor cochon”.
Nicolae Bălcescu o cunoscuse pe frumoasa Rachel în revoluţia de la 1848 din capitala Franţei. Să mai notăm ca în anul 1842 se confirmase declanşarea ftiziei lui Bălcescu, de care el va muri exact peste zece ani, la Palermo, şi să facem un calcul. Dacă Rachel a murit din cauza aceluiaşi bacil la 1858, devine plauzibil că l-a căpătat în 1948. Dar în acel an, mesajul imperios al lordului Palmerston de conciliere româno-maghiară fusese transmis de alt mason paşoptist, Christian Tell, care ţinea foarte mult să asiste personal la discuţiunea, în toate privinţele istorică, dintre Bălcescu şi Kossuth. Masonul Ludovic Kossuth favoriza politica „Divide et Impera”, şi astfel creează o diversiune, prezentându-le junilor munteni pe frumoasa lui nepoată. Al cărei joc de „nehotărâre” în alegere va determina declanşarea unui duel între Christian Tell şi Nicolae Bălcescu, cei doi tineri uitând jurământul solemn de fraternitate pronunţat la societatea „Frăţia”.
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 