Scurtă lecţie de istorie românească

„Regulamentele Organice sub conducerea lui Pavel Kisseleff” ? Nu. Sub protectoratul rusesc, reprezentat prin generalul Pavel Kisseleff. Însă redactarea conţinutului Regulamentelor Organice a fost un proces eminamente românesc, gândit de inteligenţa ideologică autohtonă şi naţionalistă, ea cunoscând de asemenea foarte bine paradigma vest-europeană de modernitate ca Ideologie şi totodată ca Epistemă. Când redactarea s-a terminat şi deputaţii români au luat vacanţă, perfidul general Kisseleff adăugă de la el însuşi un codicil secret care prevedea rusificarea principatelor. Cel care a descoperit, indignat şi mirat, codicilul, a fost Ioan Eliade Rădulescu. Pentru că era tipograf, iar la tipografia lui cu drept de monopol trebuia să se tipărească Regulamentul Organic, ca să fie popularizat şi cunoscut de populaţia autohtonă. Aranjamentul acesta implicând tipografia lui Eliade fusese făcut încă de boierul vechi şi luminat Dinicu Golescu, aflat în relaţii excelente cu ofiţerii superiori ruşi. Cadrul negocierilor a fost Sibiul, unde Dinicu Golescu şi Eliade merseseră la anul 1828 ca să tipărească Gramatica românească scrisă de Eliade pentru Şcoala de la Sfântu Sava urmând modele metodologice europene oferite de gramatica filosofică a lui Condillac şi de gramatica generală a lui Destutt de Tracy. Dar Sibiul era ocupat atunci de armata rusească. Dinicu Golescu a recunoscut personaje din Statul Major pe care le cunoştea din alte raiduri ale ruşilor în principate. Aflând perspectivele în Valahia după discuţiile cu ofiţeri ruşi, bătrânul şi înţeleptul boier Dinicu Golescu îi spune lui Eliade să îşi cumpere o tipografie proprie la întoarcerea în Bucureşti, dacă vrea să devină bogat. Unica tipografie existentă atunci în Bucureşti avea dreptul de monopol, totuşi nu făcea bani. Motivul ? Nu se făceau tipărituri multe pentru că nu exista o gramatică românească lămuritoare. Abia cu apariţia Gramaticii de la Sibiu, purcede să crească practic exponenţial numărul tipăriturilor româneşti începând cu anul 1829. Aflat în posesia dreptului de monopol, confraţii literari mai tineri încep să îl critice pe Eliade. La această critică, Eliade răspundea prin celebra replică : „Scrieţi, băieţi, numai scrieţi!” cu semnificaţia implicită „Vă public şi gratuit dacă scrieţi ceva frumos”. Eliade citea cu multă atenţie tot ce primea la tipărit. Eliade îl informează despre codicilul secret de rusificare pe domnitorul de atunci din Ţara Românească, un Alexandru Grigore Ghica din familia nobilă a patrioţilor Ghiculeşti. Domnitorul român a depus atunci un demers diplomatic extraordinar pe lângă generalul Pavel Kisseleff ca să retragă codicilul secret ce mergea în contra intereselor autohtonilor. Fiind prins „cu ocaua mică” dar jucând totuşi fair play, generalul Kisseleff a retras codicilul de rusificare. În final l-a întrebat pe domnitorul român : “Cine-i acest Eliade, şi ce industrii are ?” Kisseleff face apoi tot posibilul (şi îi venea chiar uşor!) pentru ca modelul economic gândit de boierul Dinicu Golescu spre îmbogăţirea lui Eliade să nu se împlinească. Eliade povesteşte despre acestea în cartea lui de memorialistică Echilibrul între antiteze, publicată la 1859. Ion Heliade Rădulescu este în multe circumstanţe criptic şi ascuns în ceea ce priveşte revelarea informaţiei din Echilibrul între antiteze (prima ediţie a fost în anul 1859). De exemplu, titlul cărţii fundamentale despre Ideologia naţionalismului românesc – Echilibrul între antiteze – este un aticism. Reprezintă perioada retorică (adică fraza) încrucişată. Unele perioade retorice au rămas celebre în cultura universală, însăşi structura ta psihică te îndeamnă să le repeţi : „Fericit cel care, ca Ulise …” Cartea Echilibrul între antiteze nu a mai fost tipărită în “anii de libertate” de după 1989, deşi este capitalistă şi anti-rusească (dar poate că aceasta este vina majoră a lui Heliade Rădulescu). Aşa că recitesc o ediţie veche, îngrijită la anul 1916 de criticul literar Petre V. Haneş. Am prezentat doar un foarte scurt rezumat al amintirilor sale privitoare la Regulamentul Organic. Ca să nu rămână ceva criptic, şi nimic ascuns, probabil că ar trebui serializat aici pe blog, în episoade scurte, întregul capitol scris de Ioan Eliade Rădulescu (aşa este scris numele autorului în ediţia din 1916) în chestiunea Regulamentului Organic. Pentru că el –capitolul scris de către Eliade- este un document istoric cu intensă credibilitate.
Titus Filipas

Români în Buda și Pesta

Maria Berényi : +Români în Buda și Pesta / “Nu e exagerată afirmaţia conform căreia, din punct de vedere etnic, Ungaria istorică a fost statul cel mai pestriţ din Europa. Diversitatea etnică reprezenta o caracteristică şi pentru cele două oraşe gemene de pe cele două maluri ale Dunării, Pesta şi Buda. Acest caracter multietnic persistă constant şi după constituirea capitalei Ungariei, prin unificarea acestora. Alături de unguri, şi-au constituit aici comunităţi cultural-religioase germanii, sârbii, slovacii, grecii şi românii. Grecii şi comercianţii macedoromâni de cultură grecească au venit în număr mare în Ungaria în secolul al 18-lea, cei mai mulţi din Moscopole (azi, Voskopoje, în sudul Albaniei), din Kozani, din Bitolia. Membrii familiilor Grabovschi, Derra, Naco, Arghir, Manno, Lica aduceau cu şlepurile la Pesta cereale din regiunile sudice ale Europei, dar făceau comerţ şi cu piei, pânzeturi, argint şi tot felul de alte mărfuri şi articole de bazar. La Pesta, pe atunci, vlahii macedoneni (ţinţari) erau denumiţi cu etnonimul de greci, deoarece greaca reprezenta pentru ei limba de afaceri. În familie, însă, foloseau aromâna (limba maternă a macedoromânilor), prin acest lucru ei însişi se delimitau de greci. Centrul economic şi comercial al acestei comunităţi era Pesta. În secolele al 18-lea şi al 19-lea, la Buda şi Pesta viaţa românească culturală, artistică, eclesiastică era deosebit de intensă. În capitala ungară, românii şi alte minorităţi au editat ziare literare şi culturale, au fondat asociaţii, societăţi literare, au sprijinit trupe de actori amatori. (…) Românii ortodocşi sunt organizaţi şi conduşi în Pesta de comunitatea puternică macedoromână. Timp îndelungat, românii din Ungaria aproape că nici n-au avut altă burghezie, în afară de cea ridicată dintre macedoromâni. Macedoromânii erau oameni sârguincioşi şi cumpătaţi, puneau interesele economice înainte de toate, ţineau mult la credinţa lor ortodoxă şi la dezvoltarea culturii. Deţinând prăvălii în toate punctele frecventate ale oraşului, în scurt timp şi-au făcut averi considerabile, au achiziţionat multe proprietăţi imobiliare. Cei mai iluştri locuitori din centrul Pestei aparţineau acestei comunităţi. Faptul că aceştia au cumpărat terenurile şi imobilele cele mai scumpe şi au construit palate în centrul şi pe teritoriul din ce în ce mai extins al Pestei, sunt dovezi elocvente ale îmbogăţirii lor. Mulţi macedoromâni s-au stabilit în special în zona Pieţei Teatrului (azi piaţa Vörösmarty), a Pieţei József nádor şi Újvásártér (azi piaţa Erzsébet), iar alţii locuiau pe străzile Váci, Bálvány (azi strada Október 6) şi pe strada Két sas (azi strada Sas). Ei nu construiau imobile numai pentru a avea unde locui sau pentru a le folosi drept spaţii comerciale, ci pentru a investi. Familia Lica avea 15 case iar familia Mocioni 17 case. Familiile Nedelcu, Gojdu, Lepora, Derra, Ioanovici şi Sina erau, de asemenea, proprietare ale mai multor clădiri. Numeroase dintre acestea fac şi astăzi parte din patrimoniul imobiliar al capitalei Ungariei. (…) De la începutul secolului al 19-lea, Atanasie Grabovschi (1779–1840) organiza în această casă un salon literar, având printre invitaţii permanenţi pe Petru Maior, Samuil Micu-Clain, Gheorghe Şincai, Dinicu Golescu, Zaharia Carcalechi, Dimitrie Ţichindeal, Teodor Aaron, Damaschin Bojincă, Moise Nicoară, Eftimie Murgu, Emanuil Gojdu şi încă mulţi alţii. Proprietarul întreţinea relaţii strânse cu scriitorii din Moldova şi Ţara Românească, în special cu Dinicu Golescu. Cu timpul, mai mulţi studenţi români ai Universităţii din Pesta frecventau salonul Grabovschi, unde se purtau discuţii serioase de literatură, istorie, religie şi se ţineau conferinţe. Toţi scriitorii şi gânditorii mai renumiţi din acele timpuri s-au perindat prin acest salon. Aici s-a conturat şi a prins viaţă mişcarea naţională română din Pesta. Ideile celor care frecventau salonul au fost publicate în revista de literatură Biblioteca românească. (…)+ SURSA http://www.ziaristionline.ro/2014/07/23/cum-au-culturalizat-maghiarizat-si-inzestrat-romanii-buda-si-pesta-marele-mecena-gojdu-si-istoria-proprietatilor-romanesti-din-budapesta-carte-pdf/
Pentru conformitate,
Titus Filipas

De la Dinicu Golescu la Steve Jobs : evitarea haosului organizaţional

Crearea unui plan de muncă eficient în organizaţie – fie instituţie regaliană, fie întreprindere privată- înseamnă în primul rând stoparea fenomenului profund vătămător al ADD-ului (Attention Deficit Disorder) organizaţional. Care-i în fond problema ? Există, ei da!, folosesc ipoteza!, şi lideri ai organizaţiilor care sunt conştienţi de micro-ameliorările abia măsurabile ce se observă în organizaţii chiar după foarte multe eforturi pentru schimbări pozitive. De ce se întâmplă aceasta ? Mai întâi, poate, deorece profesioniştii ameliorărilor sunt desconsideraţi, aceasta-i o ipoteză de lucru folosită de către echipa condusă de doamna Karen Martin de la Universitatea din California, în San Diego, mai exact este vorba acolo despre „Grupul pentru întreprinderea degresată” (Lean Enterprise). Problema generală, pretutindeni, este aceea că sunt prea multe de făcut, prea puţine resurse, de asemenea prea puţin timp pentru toate sarcinile cerute. Se recurge atunci în organizare la un fel de jonglerie ineficientă ce desconsideră calitatea, generează stress, distruge morala, încetineşte până la disperare apariţia rezultatelor, în final produce haos organizaţional. La vîrf este preţuită abilitatea de a jongla cu problemele, în locul reducerii de principiu a necesităţii de a jongla. Haosul în organizaţie este adus de : a/ Lipsa de claritate. b/Lipsa de focalizare. c/Lipsa de disciplină. d/Lipsa de angajare. Organizaţia bună se reliefează prin claritate, focalizare, disciplină şi angajare. După Ioan Eliade Rădulescu, în crearea „spiritului de angajare” pentru ieşirea din blestemata epocă fanariotă, un rol capital l-au jucat „boierii vechi” (vedeţi rolul lui Dinicu Golescu). După Steve Jobs, este important drumul iniţiatic. Deci nu mergeţi pe 1000 de drumuri- deşi poate că sunt tentante-, ci doar pe un singur drum, cel iniţiatic. Dar Steve Jobs nu se opunea rafinamentelor de Metodă. Evident, claritatea şi focalizarea sunt aduse de Epistemă. Uneori chiar şi Anarhia construieşte în mod natural un grup epistemic. În fine, aceasta era calea promovată de Panait Istrati. Dar nu i-a reuşit.
Bibliografie :
1/ Ioan Eliade Rădulescu, „Echilibrul între antiteze”
2/ Karen Martin, http://www.slideshare.net/KarenMartinGroup/putting-an-end-to-organizational-add
Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/12/06/week-end-la-viena/
Titus Filipas

Altă greşeală în Wikipedia de Limba Română

Greşeala apare aici, http://ro.wikipedia.org/wiki/Curierul_Rom%C3%A2nesc , în articolul despre revista Curierul Românesc :

“Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu, comandantul armatelor ruseşti, care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei.”

Ce se poate înţelege ? Că Dinicu Golescu a fost comandantul armatelor ruseşti ?

Titus Filipas