Agenda 21 de proximitate în “statul modest”

Domnul Adrian Năstase pune aici http://nastase.wordpress.com/2009/05/16/in-colegiu-2/ o problemă interesantă dar şi acută pentru statul românesc. Redau câteva excerpte din comentarii:

blogideologic spune: mai 16, 2009 la 4:24 pm “au cheltuit mult pentru studii de fezabilitate, consultanta etc. Bani pierduti…” O treabă foarte bizară. Toate evaluările acestea trebuie să le facă iniţiatorul de proiect. Un singur “creier”. Pentru că în final […] este nevoie de “agregare”.

instalatorul spune: mai 16, 2009 la 5:52 pm […] Trebuie suntati odata acesti “consultanti” tot timpul nesatui: cunostintele inclusiv micile (dar importantele) trucuri necesare intocmirii corecte a documentatiei trebuie diseminate cit mai mult si cit mai repede. Sugerez sa incercati organizarea unui curs deschis practic pentru fonduri europene pentru toate firmele si institutiile din colegiu. Fiecare firma si institutie trebuie   sa aiba cel putin un om capabil sa intocmeasca in mod corect documentatia necesara obtinerii fondurilor. Daca il faceti, atunci va rog primiti-ma si pe mine cursant extern.

Dejan spune: mai 16, 2009 la 8:20 pm […] Sunt putin sceptic, deoarece cunosc caracterul romanesc, acela ca daca merge … hai sa profitam mai mult… In al doilea rand, ar fi interesant sa se desfasoare o campanie serioasa de informare a populatiei privind proiectele pe care vrei sa le derulati acolo. Acestea trebuie cunoscute de cat mai multa lume si explicate pe intelesul tuturor. Oamenii trebuie scoti din casa si facuti sa inteleaga ca anumite masuri le pot imbunatati traiul. Cred ca stiti ca este destul de greu sa scoti romanul de rand din mediul lui, sa-l convingi ca sunt sperante de mai bine cu putin efort.. In legatura cu proiectele de finantare, consider ca este nevoie ca sa existe   persoane angajate in primarii care sa fie in stare sa intocmeasca un proiect.   S-ar putea face traininguri sprijinite de stat pentru persoane care sa lucreze in acest domeniu si in acest fel s-ar asigura si noi locuri de munca. Indicat ar fi ca absolventi ai facultatilor de administratie publica sa poata participa la aceste traininguri. Informatiile acumulate in timpul facultatii nu ii ajuta cu nimic in a concepe un proiect de succes.

Cele două abordări ale colegilor de blogosferă care semnează instalatorul şi Dejan converg într-o anumită măsură, dar sunt şi divergente. În vreme ce colegul instalatorul este categoric împotriva unei abordări birocratice pentru rezolvarea acestei probleme, colegul  Dejan pare că se pronunţă pentru o intensificare a statului birocratic. Există vechiul proverb românesc : “Omul sfinţeşte locul”. Iar pentru realitatea românească din cea de a  doua modernitate, adică după timpul postmodern, este valabilă teoria “statului modest” a lui Michel Crozier. În acord cu Michel Crozier, abordarea birocratică nu este parte a soluţiei, ci parte a problemei !

Aceste proiecte obligatoriu trebuie să fie reflectate şi integrate în Agenda 21 locală pentru dezvoltarea durabilă. Această abordare permite “şuntarea birocraţiei”. Am mai insistat, pe blog, pentru favorizarea legislativă a IMM-urilor, care în mod tradiţional asigurau prosperitatea economiei româneşti. Or, în general, funcţionarea unei întreprinderi economice într-o ţară profit din plin de “capitalul intangibil” creat de sistemul educaţional din acea ţară.  Acest “capitalul intangibil”  are un statut ciudat. Deşi el adaugă valoare, el nu este calculate ca valoare adăugată în fluxul macroeconomic din acea ţară. Prin introducerea unei Agenda 21 de proximitate pentru fiecare şcoală, noi propunem corijarea parţială a respective inechităţi (de asemenea  “şuntarea birocraţiei”). În educaţia şi instruirea şcolară românească plătită din banul public, trebuie să fie implementate principiile din managementul dezvoltării durabile, care constituie obiectivul principal din politica UE. Pentru dinamizarea învăţământului românesc, în şcoală trebuie îmbinate două tipuri de structuri organizaţionale. Pe lângă structura organizaţională instituţională existentă deja, ar trebui să fie implementată şi o structură organizaţională asociativă. În fiecare şcoală de cartier ori sătească trebuie să fie redactată o Agenda 21 de proximitate, de către profesorii şi elevii şcolii. Profesorii din învăţământul preuniversitar românesc trebuie să fie trimişi la cursuri de perfecţionare plătite!, pentru a învăţa redactările Agendei 21 de proximitate, în acord cu ţintele din politica educaţională şi politica de mediu în UE. Iar  aici trebuie să fie inclus şi un curs pentru dezvoltarea proiectelor locale. Opinia mea este aceea că se intră în paradigma “statului modest” dacă sunt create în toate şcolile din România ONG- uri sub titulatura ‘Agenda 21 de proximitate’, cu o structură organizaţională de tip asociativ. Aceste ONG- uri trebuie să fie dirijate de către profesorii şcolii, perfecţionaţi periodic şi plătiţi pentru aceasta.

Titus Filipas

Ingineria financiară (nimic peiorativ)

Dezvoltarea durabilă cere îndeplinirea simultană a performanţei triple (criteriile Brundtland). ‘Redresarea durabilă’ asupra căreia dă românilor sfaturi domnul Jeffrey Sachs, vezi  http://www.romanialibera.ro/a140731/redresarea-durabila.html , presupune renunţarea la vreunul dintre criteriile de performanţă ? Fraza eliptică: ‘Indiferent care va fi optiunea, ea va trebui sa se bazeze pe o retea nationala de electricitate, a carei energie se produce prin tehnologii cu emisii reduse, precum energie eoliana, solara, nucleara sau cea din centralele pe carbune, care capteaza si stocheaza emisiile de dioxid de carbon.’, spune implicit că America va urmări numai două criterii de performanţă. În fine, fraza ‘Toate aceste tehnologii trebuie finantate public in completarea investitiilor private’ presupune totodată implementarea unor mijloace specifice ingineriei financiare (nimic peiorativ!), cum sunt fondurile de investiţii ETF. Eu nu ştiu prea mulţi oameni în România care se pricep realmente la managementul lor.

Titus Filipas

Pactul Pristanda pentru educaţie

Unii îi spun pompos PACTUL NAŢIONAL PENTRU EDUCAŢIE,  completat de Societatea Civilă, vezi aici http://www.supradotati.ro/resurse/pactul.pdf . Nu înţeleg ce înseamnă acest “completat”. În Evul Mediu francez, Universitatea era supranumită “la fille du roi”. Deci sensul extins pentru întreaga educaţie dintr-un stat este acela că educaţia îndeplineşte o funcţie regaliană, şi nu cred că asemenea consideraţie  îl contrazice pe Thomas Hobbes. Bine, România este acum un teritoriu din statul postmodern Uniunea Europeană. Pentru Uniunea Europeană, –implicit şi pentru România ar trebuie să fie–, obiectivul principal este dezvoltarea durabilă. Educaţia joacă un rol iniţial, dar şi central, pentru atingerea acestui obiectiv. Caut să aflu în primul rând ce spune documentul despre rolul educaţiei în realizarea dezvoltării durabile. Constat, surprins, că nu spune nimic! Această Societate Civilă a “completat” incomplet. Iar  greşeala nu este doar un detaliu, este o absenţă majoră. Dacă vrem neapărat să descoperim un detaliu supărător, vedem că pe lista celor care “semnează PACTUL NAŢIONAL PENTRU EDUCAŢIE completat de Societatea Civilă”, unele ONG-uri apar numărate de două ori, de exemplu ‘ECOM-Asociatia de protejare a omului si mediului pentru o dezvoltare durabila in lume’ apare şi la poziţia 8, dar şi la poziţia 33, după metodologia lui  Pristanda. “Curat” precizie şi acurateţe! Documentul acesta trebuia să fie cu totul exemplar ca stil, redactat ca un adevărat model fiducial pentru educaţie. În fine, documentul a fost elaborat în contextul unei grave crize globalizate, provocată de carenţe în cultura percepţiei riscului. Ar fi fost de aşteptat ca PACTUL NAŢIONAL PENTRU EDUCAŢIE să aibă ca obiectiv şi rezolvarea acestei carenţe în educaţia din România. Nu acesta este cazul. Constatăm o lipsă crasă de seriozitate, dar şi de educaţie în spiritul acurateţei  şi preciziei, în documentul „completat de Societatea Civilă” din România.

Titus Filipas

Reforma pentru dezvoltarea durabilă începe cu învăţământul

“Pestera cu cea mai inalta cascada subterana din Romania este sufocata de gunoaie, in rezervatia naturala Campeneasa, in judetul Bihor… Mii de pet-uri zac la 45 de metri sub pamant, aduse de paraul Tarina. Nici autoritatile locale si nici cele de mediu nu iau masuri, iar stratul de gunoaie creste continuu.”, citesc aici: http://www.romanialibera.ro/a136917/oamenii-pesterilor-lovesc-din-nou-in-bihor.html .

După Conferinţa de la Rio, unde a participat şi presedintele Ion Iliescu, s-a trasat cadrul de lucru în managementul de mediu numit Agenda 21. O reformă a învăţământului trebuia să cuprindă şi realizarea unei Agende 21 de proximitate în fiecare şcoală, profesorii fiind plătiţi suplimentar pentru această activitate. Ministerul Educaţiei trebuie să ofere profesorilor interesaţi cursuri de perfecţionare pentru metodologia de realizare a unei Agenda 21 de proximitate. Ele se integrează într-o Agenda 21 regională, care la rândul lor (sunt mai multe) intră într-o Agenda 21 naţională. Bineînţeles, Agenda 21 din şcoală ar ţine de o structură asociativă, în timp ce şcoala ţine de o structură instituţională. Mai avem timp pentru asemenea reforme structurale? Partea proastă în România este că situaţia a rămas la fel ca în comunism: Unii lucrează, şi alţii iau banii.

Titus Filipas

Pertinent, despre economia politică

Blogul domnului Adrian Năstase tinde să devină cea mai importantă comunitate epistemică Web 2.0 pentru dezbateri în chestiuni de doctrină economică. În fine, prin apartenenţa domnului Adrian Năstase la Partidul Social Democrat, lucrurile sunt mult mai incitante decât la partidele liberale, unde totul a fost deja spus. Într-adevăr, chiar dacă liberalii de azi nu ştiu, şi ei chiar cred că liberalismul românesc se trage de la Adam Smith aşa cum le zic colegii lor din grupul parlamentar liberal european, în realitate la Şcoala de la Sfîntu Sava economia politică se studia după cărţile lui Condillac şi Destutt de Tracy, ce teoretizau o doctrină liberală. Însă oricare le-ar fi sursele de informare,  ştiute ori neştiute pentru liberalii români de acum, ideologii Condillac,  Adam Smith şi Destutt de Tracy tratau numai o creştere economică de tip exogen, epitomizată prin quintesenţiala primă Revoluţie Industrială.

Or, în timpul prezent, dezvoltarea durabilă nu poate fi asociată decât cu o creştere economică de tip endogen. Şi partidele liberale nu se pricep mai bine decât PSD-ul la managementul acestei dezvoltări.

Deci, în general, abordarea social-democrată este mult mai complexă decât simplificatoarea abordare economică liberală, ce recurge foarte adesea şi la soluţii redneck.

Din  câte am înţeles eu, în editoralul „Politici Sociale – cateva comentarii”, vezi aici, http://nastase.wordpress.com/2008/09/09/politici-sociale-cateva-comentarii/ , domnul Adrian Năstase schiţează o serie de proiecte transversale  în dezvoltarea durabilă spre a fi discutate pe blog. Intervenţiile altor comentatori pe blog sunt în general pertinente.  Am reţinut mai ales intervenţia din septembrie 9, 2008 la orele 8 şi 27 post meridian, unde sunt subliniate, pe cât este practic posibil, cele două doctrine :

+Într-adevăr, munca este excesiv impozitată, dar în ceea ce priveşte impozitarea capitalului guvernul “de dreapta” v-a luat-o înainte. Impozitul pe câştigurile din piaţa de capital stabilit de PSD la 1% pentru încurajarea investirii în contrast cu consumul pe credit (ceea ce se întâmplă acum) şi atragerea de   capital în economie printr-o sursă ieftină de finanţare pentru companii. Acest impozit a crescut cu 1500%, rezultatele se pot vedea de către oricine: prăbuşirea tuturor indicilor bursieri ajungând în sectorul financiar la căderi de peste 2/3 din valoare, sigur, ajutat şi de incompetenţa şi corupţia   generalizată. Aceasta nu reprezintă o simplă scădere, reprezintă aproape  dispariţia pieţei de capital din România. De altfel PNL şi PD nu se află la prima ispravă de acest gen dacă ne reamintim că în perioada CDR au prăbuşit   economia şi implicit indicii pieţei de capital cu procente asemănătoare.  Încă un domeniu în care “liberalii” v-au luat-o înainte este introducerea  impozitului pe terenul agricol în condiţiile în care restituirile nu s-au făcut decât în privinţa suprafeţelor de teren, nu şi a capitalului de lucru, a clădirilor, utilajelor şi efectivului de animale. Astfel oamenii s-au trezit cu un teren pe care nu puteau să îl lucreze, terenul constituind doar o parte  a unei exploataţii agricole, iar mulţi au fost forţaţi să îl vândă la preţuri  care nu reflectau nici pe departe valoarea acestuia pentru a îşi putea achita   impozitele ce deveniseră restante şi purtătoare de penalităţi. Tactica mi se pare luată din indicaţiile PMR din anii ‘50 când una din metodele de constrângere pentru a determina proprietarii să îşi cedeze suprafeţele de  teren “de bună voie” trebuia să o constituie mărirea taxelor dincolo de limita de suportabilitate a proprietarilor, care astfel veneau de bună-voie la colectiv să îşi doneze terenurile, dupa care toate necazurile şi tracasările  încetau. La ce criză există pe piaţa imobiliară cred că o înăsprire a   fiscalităţii ar putea fi lovitura de graţie. Teoretic aş fi de acord cu ideea din programul PSD, dar mi-e teamă că o fiscalitate mai mare decât a introdus  PNL şi pe capital şi în alte zone ar fi greu de conceput. Să nu uităm,  chiar  şi acel 16% este de fapt o minciună, impozitul aplicându-se de 2 ori, o dată firmei şi o dată proprietarului, practic ducând impozitul real la aproape 30%. Nu trebuie uitat celebrul impozit anticipat pe care statul îl percepe ca şi cum ar fi ceva normal să plăteşti impozit pe un venit care poate nu va exista niciodată, impozit care nu se poate plăti decât prin lichidarea unei părţi din capital, deci încă o dată este taxat capitalul şi nu munca. Despre măsura normală a neimpozitării pe profitul reinvestit au vorbit destul colegii dvs. de la PC, în momentul de faţă realitatea fiind că nici cea mai mare parte a   cheltuielilor nu este deductibilă. Acel 16% este o poveste petru cei care votează “dreapta” pentru că ar fi cool în percepţia lor, pentru că aşa face şi colegul de birou, foarte probabil sclav la aceeaşi multinaţională, şi a cărui singură “investiţie” e maşina străină luată în leasing, pentru care am înţeles   la un moment dat că plăteau impozit ca fiind proprietari. Nu cred în dezvoltarea capitalului în dauna muncii, dar nici invers, cred că dezvoltarea durabilă trebuie să se bazeze pe un echilibru echitabil între capital şi muncă, şi pe respectarea proprietăţii şi corectarea dezechilibrelor când situaţia o cere. În caz contrar, tensiunile nu fac decât să se acumuleze   şi să erupă la un moment dat. De aceea separarea aceasta stânga-dreapta mi se pare doar o împărţire teoretică şi artificială, bună petru manipulat masele ignorante, aşa cum s-a văzut. Teoria care nu derivă din practică nu este doar discutabilă, ci poate fi chiar dăunatoare odată aplicată.+

Utilitatea acestui blog, nu doar pentru domnul Adrian Năstase, nu mai trebuie să fie silogistic demonstrată.

Titus Filipas

Romania 2.0 nu este un proiect Web 2.0

A apărut noul blog al domnului Bogdan Heretoiu: http://romania2point0.wordpress.com/.

Primul articol de blog pe care îl propune domnul Bogdan Heretoiu este eseul cu titlul ”De ce Romania 2.0 ?”

Primele comentarii inserate pe blog erau laudative, unele naive şi laudative.

Eu am făcut două comentarii nedumerite şi critice, pe care care le numerotez în ordinea expedierii pe net:

1.)    “Nu sunt prea multe vorbe mari, şi chiar vorbe goale? Romania 2.0 este de fapt complet nedefinită pe acest blog. Înţeleg că este oferta unei noi platforme Web 2.0. Dar cum se accesează ? Misterul rămâne total.”

2.)    „in urma unor emailuri de la cineva atentionind greseli gramaticale din text.”, spunea pe noul blog domnul Bogdan Heretoiu.„atentionind” este un barbarism inventat de fostii activisti PCR. Acum inteleg ce semnificatie are Romania 2.0. O noua platforma, dar in vechea deprindere.

Spre mirarea mea, deşi nu inserasem şi adresa mea electronică pe acel blog, am primit imediat prin e-mail următorul mesaj foarte “pedagogic” (aici un eufemism pentru arogant), dar fără informaţia cerută,  de la domnul Bogdan Heretoiu:

“Domnule Filipas,/Nu ma cunoasteti si nu va cunosc, deci nu inteleg cum de primul Dumneavoastra mesaj nu incepe nici macar cu un simplu „Buna Ziua”.. Din respect fata de cei care au subscris la acest blog al meu, nu voi permite comentariul Dumneavoastra.  Poate data viitoare incepeti cu acel simplu „Buna Ziua”…/Bogdan H.”

Există distincţii frapante între “atitudinea Web 1.0”,  şi „atitudinea Web 2.0”. Blogul aparţine „atitudinii Web 2.0”. E -mailul trimis de domnul Bogdan Heretoiu se încadrează în “atitudinea Web 1.0”,  nu în  „atitudinea Web 2.0”, nu ştia oare aceste lucruri elementare? Şi eu încep multe dintre   e-mailuri cu „Buna Ziua!”, am martori. Dar să începi un comentariu pe blog prin „Buna Ziua!” pare nepermis amestec de atitudini Web 1.0  şi de atitudini Web 2.0. Nu este bine să amesteci categoriile, spune o regulă prudenţială  aplicată în Dezvoltarea Durabilă.

Oricum, eu m-am lămurit că proiectul Romania 2.0 anunţat de noul blog al domnului Bogdan Heretoiu nu este un proiect Web 2.0. Păcat!

Titus Filipas

Reforma protocronistului Mircea Maliţa

A existat  o reală încercare de reformă creativă în scoala românească din vremea regimului Nicolae Ceauşescu. O reformă întreprinsă  pe vremea domnului ministru Mircea Maliţa. Care a construit atunci nişte licee industriale formidabile, competitive cu oricare instituţii similare din lume.  Mircea Maliţa aplica fructuos principiul lui  W. Edwards Deming: ‘Nu-i suficient să  faci tot ce-i mai bun. Întâi trebuie să ştii ce să faci, apoi să  faci ce-i mai bun.’ Am fost profesor timp de doi ani şi jumătate la un liceu industrial din Craiova, şi pot să depun oricând mărturie despre atmosfera de emulaţie între copii, despre calitatea intelectuală a conversaţiilor între ei, despre lucrurile noi pentru laboratoare pe care le construiau ei înşişi în atelierele şcolii. Iar când am corectat într-un an, la faza naţională a olimpiadei de  fizică, lucrările unor elevi selectaţi prin calitatea răspunsurilor din fazele judeţene, am rămas uimit de gândirea lor extraordinar de puternică. Numai sistemul managerial din industrie a blocat progresul României, căci elite autentice existau şi atunci. Sistemul educaţional implementat de Mircea Maliţa nu a rezistat totuşi decât 7 ani (sunt posibile şi alte evaluări, ele ar fi interesante), dar a fost un septenat al excelenţei în şcolile româneşti, când liceele noastre industriale erau într-adevăr cele mai bune din lume. Însă un lucru bine realizat de sistemul comunist a fost distrus tot de sistemul comunist. În primul rând pentru că liderii decizionali de atunci, care se doreau şi ‚lideri de opinie’, nu cunoşteau elementele teoriei New Economics, de altminteri la fel ca şi liderii de acum. În New Economics, scoala este chiar întreprindere economică dotată cu un capital intangibil, imperceptibil,  inefabil, şi prin aceasta cu atât mai puternic,  un capital intangibil care este chiar ştiinţa de carte a  profesorilor,  transmisă inevitabil şi elevilor care vin în şcoală dotaţi din familiile lor cu arhetipul cultural  numit curiozitatea intelectuală, un arhetip cultural fundamental pentru lumea de astăzi.  În ‘noua economie instituţională’, şcoala trebuie să fie principalul motor care asigură dezvoltarea durabilă către prosperitatea naţională. Nomenclatura victorioasă de azi (în alegeri libere, se putea altfel?) este văzuta prin prisma ‚noii economii instituţionale’ în acurateţea ei factuală: indiferent de siglele partidelor, totdeauna nomenclatura victorioasă reprezinta o pătură superpusă ce toacă bugetul statului, un buget din greu adunat. Ciudat, reforma protocronistului Mircea Maliţa este criticată în mod expres în unele trimiteri  bibliografice de la Raportul Tismăneanu !Titus Filipas