Posts Tagged ‘Destutt de Tracy’

Centenar Vintilă Horia

decembrie 4, 2015

Isabela Vasiliu-Scraba :+ Scriitor cenzurat în cultura comunistă, receptarea lui Vintilă Horia (1915-1992, https://www.youtube.com/watch?v=-fK9Q9HL5lI ) s-a configurat ca un „fenomen cultural unic”, atât prin refuzul oficialilor culturii comuniste și post-comuniste, cât şi prin „amploarea eclatantă a recunoaşterilor internaţionale”(cf. D. Anghelescu la Universitatea din Cernăuți). Ilustrarea cenzurării oficiale de azi a laureatului român al Premiului Goncourt este oferită de refuzul publicării la Humanitas a scrierilor lui Vintilă Horia (cf. Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran prin lăutărismul lui Pleșu, http://www.romanianstudies.org/content/2011/02/isabela-vasiliu-scraba-cioran-prin-lautarismul-lui-plesu-despre-inocularea-rusinii-de-a-fi-roman/ ). Alte aspecte ale unicității receptării lui Vintilă Horia le-ar constitui traducerea și editarea în peste patruzeci de limbi, „în tiraje şi retipăriri fulminante” (D. Anghelescu) a romanului “Dumnezeu s-a născut în exil” pentru care autorul a primit cel mai mare premiu literar al Franței, precum si includerea lui Vintilă Horia în prestigioase volume de istorie literară occidentală ( https://www.youtube.com/watch?v=KFyjIrPflAA ). Iar aceste lucruri normale în Vest, în spațiul libertății de gândire promovând valorile autentice, s-au întâmplat în ciuda opoziției scrâșnite a eminențelor cenușii din cultura de după Cortina de fier supusă permanent unui terorism ideologic. Păstrând cuvenitele proporții, mai trebuie adăugat că editările și traducerile lui Vintilă Horia în peste patruzeci de limbi nu au rezultat pe calea dirijismului cultural (cf. O carte premiată… vezi http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/O%20carte%20speriata%20de%20IVS.htm precum și http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1258 ) și nici n-au fost finanțate de la buget, ca în politica post-comunistă de difuzare în limbi străine a scrierilor unor Cărtărescu și Andrei Pleșu (despre editarea la Paris a lui Pleșu, a se citi Radu Portocală, Prieteniile păguboase ale ICR). Convins de necesitatea reintegrării scriitorilor exilați după 1945, Dan Anghelescu nota cu deplină îndreptățire că „literatura exilului românesc e privită cu admiraţie şi interes în colocvii internaţionale la Universităţi din Praga, Bratislava, la Poznan, în reviste prestigioase: Europa (Serbia), Alternanţe (Germania) dar… nu şi în realitatea culturală a României de azi unde exilul literar e aproape la fel de ignorat ca în perioada totalitară şi menţinut la distanţă de un centru al interesului, studierii, clasificării şi interpretărilor de către specialişti” (referat științific care mi-a fost trimis prin e-mail pe 26 nov. 2015). Istoricul literar mai spunea în toamna anului 2015 la Cernăuți că „istoria literaturii române nu va fi nici adevărată şi nu-şi va dobândi altitudinea morală, ştiinţifică şi educativă cât timp jumătatea din umbră nu va reintra în circuitul curent al valorilor naţionale” (cf. Dan Anghelescu, Receptarea actuală a scriitorilor români din exil). Fără a-și pune problema provenienței „reprezentărilor noastre mintale” Basarab Nicolescu se grăbea să concluzioneze într-un interviu din 2010 că am fi manipulați (https://marianhociung.wordpress.com/2012/10/29/isabela-vasiliu-scraba-indicii-de-manipulare-in-eseistica-unui-fost-discipol-al-lui-noica1909-1987-dl-ion-papuc/ ) de aceste reprezentări, și că științificii ar milita pentru împăcarea științei cu religia „mai mult decât teologii”. Din păcate, chiar pledoariile fizicianului Basarab Nicolescu pe tema împăcării stiinței cu religia nu ne par a fi mai interesante sau mai convingătoare decât cele consemnate de gânditorul religios Vintilă Horia în călătoriile lui „spre centre”. În mod ciudat, lui Basarab Nicolescu îi părea în 2010 că ar exista în cadrul bisericii ortodoxe române „medii fundamentaliste”. Nejustificată în niciun fel, opinia sa despre mediile „fundamentaliste” nu a dat impresia a fi mult diferită de părerea „oficială” și azi, „oficială” în măsura în care gruparea din jurul revistei „22” publica senzaționala constatare a pelerinului Mirel Bănică după care ortodoxia românească ar fi un „fundamentalism”. Înclinăm totuși a crede că aspectul de așa-zis „fundamentalism” s-a ivit din simpla folosire în grabă a unor termeni acuzatori, spre a fi în pas cu moda post-decembristă. Deși mereu folosit spre a fi la modă, termenul de „fundamentalism” nu a fost cu rigurozitate definit nici de fizician, nici de salariatul micuțului institut condus de Pleșu „sub cupola Academiei”, salariat pelerin dispus cu mare ușurință să acuze în revista „22” ortodoxia de fundamentalism (https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/ ). Prin anii cincizeci Vintilă Horia reținea cu mai multă subtilitate un fapt caracteristic lumii desacralizate în care mulți sunt creștini doar cu numele: Anume că păgânismul care „controlează toate mijloacele eficace de propagandă” îndreaptă „voința de a aparține” nutrită de omul societății de azi către partide, secte, grupări totalitare” (Vintilă Horia, “Speranța socialismului tragic”, text publicat de Uscătescu în revista „Destin” nr. 8-9/ 1954, republicat în vol. Mihaela Albu & Dan Anghelescu, Eseistica lui Vintilă Horia – deschideri către transdisciplinaritate, Ed. Aius, Craiova, 2015, p.199). Cât privește reintegrarea operei lui Vintilă Horia în cultura română ea apare în anul centenarului nașterii scriitorului „încă deosebit de problematică” (D. Anghelescu). Mult mai puțin problematice s-au dovedit în post-comunism tendințele impunerii lui Basarab Nicolescu plecat oficial din România în 1968. Fiindcă dirijismul acestei impuneri reiese din doctorate cu un Eliade „transdisciplinar” via Nicolescu, atare dirijism fiind oarecum divulgat chiar de titlul volumului de „transdisciplinarizare” a eseisticii lui Vintilă Horia apărut în 2015 la Craiova. Referindu-se la mari scriitori ai exilului românesc (probabil la Vintilă Horia, Mircea Eliade, Horia Stamatu, Nicolae I. Herescu, Alexandru Busuioceanu, Vasile Posteucă, G. Uscătescu, etc.), în referatul său prezentat la Universitatea din Cernăuți, Dan Anghelescu observa (citând o scriitoare exilată la Paris) că „o reintegrare a valorilor exilului în vizibilitatea publică ar răspunde unei tot mai acut necesare terapii a memoriei, pentru că „numai memoria este în măsură să redea unei societăţi peste care a domnit totalitarismul o respiraţie normală ori cvasi-normală.” (Lovinescu, M. Seismograme, vol.Unde scurte II / Monica Lovinescu. – Bucureşti: Humanitas, 1993, p. 60).+ SURSE https://isabelavs2.wordpress.com/vintila-horia/isabelavs-vintilahoriacentenar/ ; https://isabelavs2.wordpress.com/vintila-horia/
Pentru conformitate,
Titus Filipas

De Basarab Întemeietorul ai auzit ?

decembrie 2, 2015

@ T-Rex, pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/11/28/relatiile-romaniei-cu-rusia/
De Basarab Întemeietorul ai auzit ? Domnia lui se întindea până la Olbia ! Adică până la estuarul Bugului pontic ! Aceasta-i istoria orală pe care am învăţat-o eu în familia mea de răzăşi soroceni ! Chiar şi marele Dimitrie Cantemir preţuia în chip deosebit această istorie orală păstrată la Moldova ! Dacă tu o depreciezi, aceasta n-arată decât cât de mult ţi-a fost spălat creierul de propaganda imperialismului rusesc ! Nicolae Ceauşescu a fost ciuruit de gloanţe româneşti în ziua Crăciunului 1989, pentru că a încercat să demanteleze în România propaganda imperialismului rusesc !
Titus Filipas

Eyes Wide Shut

decembrie 1, 2015

Trebuie să înveţi bine psihologia cognitivă pentru a pricepe sintagma “Eyes Wide Shut” prezentă în titlul celui de al 13-lea film realizat de Stanley Kubrick.
Titus Filipas

“Românii nu vor să-şi cunoască Istoria!”

noiembrie 29, 2015

@ T-Rex, pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/11/28/relatiile-romaniei-cu-rusia/#comment-259673
Winston Churchill scrie în Memorii că “Românii nu vor să-şi cunoască Istoria!” Capitulaţiunea de la 1740, parafată şi de Imperiul Otoman, şi de Franţa, a fost gerată din partea Franţei de cardinalul André Hercule de Fleury (1653 – 1743), cel care a chivernisit pentru interesele Franţei o parte din pacea de treizeci de ani care urma tratatului de la Utrecht. Dar s-ar putea ca gândirea cardinalului de Fleury să fi fost sublimininal influenţată de lectura documentelor trimise lui în anul 1737 de către cavalerul André Michel de Ramsay. Într-adevăr, găsesc o frază edificatoare în textul unui discurs pregătit de acesta încă din anul 1736 în prima versiune : “Naţiunea cea mai spirituală din Europa (se subînţelege că Franţa, n.n.) va deveni centrul ordinii (se subînţelege că în Europa, n.n.)”. Apoi, în scrisoarea din 20 martie 1737 aflu sintagma : “Lucrarea nobilă a pacificării Europei întregi.” La 1740 în ministerul de externe francez începea să lucreze unul din fraţii marelui Ideolog primar Étienne Bonnot de Condillac. Anume diplomatul Gabriel Bonnot de Mably (istoric şi scriitor politic). Oricum, spiritul său organizatoric era larg recunoscut în Europa. O delegaţie a Şleahtei poloneze, asociată importantului centru cultural din oraşul Bar (unde învăţase iluministul nostru Miron Costin), a venit la el să-l roage a scrie Constituţia Poloniei ! Putem bănui că Gabriel Bonnot de Mably a lucrat activ şi pentru a insera în documentele Franţei Capitulaţiunea de la 1740 pentru Moldova. Reamintesc, instituţia Capitulaţiunilor fusese iniţiată încă de riga François Premier, în totală înţelegere cu sultanul Soliman Magnificul. La anul 1740, funcţionarul Gabriel Bonnot de Mably le-a pus împreună într-o agregare documentară. Ultimul document adăugat se referă la frontiera legitimă pe Bugul pontic (Herodot îi zicea Hypanis) pentru principatul moldovenesc. Anul 1774, atât anul morţii suveranului Franţei Louis XV pe vremea căruia diplomaţia adusese garanţia Franţei la frontiera noastră pe Bug, cât şi anul tratatului de la Kuciuk Kainargi care, prin faptul că suspenda pentru aproape două veacuri Capitulaţiunea de la 1740, este mult mai tragic prin consecinţe pentru noi decât anul 1789 pentru Franţa.
Titus Filipas

Regulamentul Organic

noiembrie 29, 2015

@ Centru, pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/11/28/relatiile-romaniei-cu-rusia/#comment-259673
Tot Regulamentul Organic a fost redactat integral de români (vezi ce scrie Ioan Eliade Rădulescu în Echilibrul între antiteze). Exceptând codicilul secret care prevedea rusificarea principatelor. Codicil care fusese redactat de generalul Pavel Kiseliov.
Titus Filipas

Imperiul Răului

noiembrie 28, 2015

Ronald Reagan, un Jeffersonian, deci aflat în sincronism cultural cu ideologia naţionalismului românesc, a creat sintagma The Empire of Evil pentru a descrie Rusia. Mihail Gorbaciov, un buharinist, deci aflat în opoziţie cu ideologia naţionalismului românesc, a deturnat această sintagmă pe 2 decembrie 1989 la Malta, pentru a descrie România ca pe un Imperiu al Răului.
Titus Filipas

Două principii

noiembrie 15, 2015

Acum, punând în lumină personalitatea puternicului lider român care a fost Nicolae Ceauşescu, se cuvine în acelaşi timp a sublinia două probleme economice importante, probleme de care Nicolae Ceauşescu era perfect conştient. Categorial, atunci când îl caracterizăm social, nu trebuie să uităm vreun moment faptul că Nicolae Ceauşescu era un chiabur. Dar chiabur dintr-aceia care îşi ţineau copiii desculţi „ca să facă avere”. Bineînţeles, chiaburii aceia procedau astfel pentru că erau perfect conştienţi de cele două probleme economice. Să le amintim : 1/ Orice afacere începe cu o pierdere pentru tine. 2/Nu poţi avea profit din afacere, dacă nu deţii tu proprietatea măcar asupra unei singure resurse folosite în afacere. Asta îi enerva pe mulţi, mai ales pe falşii economişti care ne predicau toată seara din goarna postului de radio Europa liberă. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/11/14/de-ce-franta/#comment-259102
Titus Filipas

Ce-i fenomenologia?

noiembrie 13, 2015

Fenomenologia este domeniul cunoaşterii unde se întâlneşte senzaţia cu limbajul.
Titus Filipas

Secretul acordului de metodă

noiembrie 11, 2015

Ce discutau, ei între ei, atât de confidenţial, Corneliu Coposu şi Petre Roman ? Cred că discutau secretul acordului de metodă. Metoda de a distruge, cât mai curând, România.
Titus Filipas

Karl Popper, doar un minion ?

noiembrie 9, 2015

Un rezultat al serendipităţii în căutarea pe Web. Sigur, nu vroiam ceva obţinut printr-un proces aleatoriu, dar ceva precis (planul de reformă educaţională din 1947 în Franţa, cunoscut mai frecvent drept planul Langevin-Wallon). Prin prezenţa acestui savant comunist Henri Wallon, proiectul de reformă Langevin-Wallon, un proiect patronat de către generalul Charles de Gaulle, avea drept bază teoretică psihologică asociaţionist-senzualismul derivat din Ideologia primară. În fine, iată şi o fotografie ca să vedeţi şi dumneavoastră cât de înspăimântător era acest „bolşevic“ http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Wallon80.jpg . Pe altă postare vorbisem despre legătura dintre asociaţionist-senzualism şi “plasticitatea sinaptică” hebbiană. Iar aici, http://www.gfen.asso.fr/fr/du_plan_langevin_wallon_a_aujourd_hui_aptitudes_ , pe un text plasat clar în Ideologia primară, găsesc în bibliografie o trimitere la “plasticitatea cerebrală”. Conceptele sună aproape la fel. În acea trimitere aflu şi afirmaţia că “plasticitatea cerebrală puternică determină totodată destinul pozitiv al omului mândru şi de succes”. Dar în timpurile moderne, determinate de goana firmei Monsanto dupa profituri, mai este valabil acest adevăr ? Pentru că ştim bine aforismul de înţelepciune clasică: “Omul este ceea ce mănâncă.” Iar consumul de OMG –uri influenţează negativ “plasticitatea cerebrală”. Este o concluzie obţinută prin mult hulita acţiune (şi în mod special de catre Karl Popper hulită) de Introspecţie. A fost filosoful Karl Popper doar un minion ? Şi al cui ? Pentru că văd cum postulările sale merg şi acum în interesul oligarhiei financiare care guvernează lumea. Speculatorul financiar George Soros afirma – nu ştiu cu ce temei- că acţiunile sale au fost mereu ghidate de postulatele filosofiei lui Karl Popper. Este, totuşi, pe undeva o contradicţie. Karl Popper însuşi, scriind “Unended Quest” (care-i autobiografia literară a drumului său iniţiatic), recurgea masiv la introspecţie.
Titus Filipas