Jucăm la ruletă prosperitatea generaţiilor viitoare

Domnul Dan Popa deschide o discuţie interesantă la adresa URL http://hymerion.wordpress.com/2009/02/07/o-intrebare-corecta-de-unde-vin-miile-de-miliarde-de-dolari-injectate-in-economie/ .

“De unde vin miile de miliarde de dolari injectate in economie?” Cred că vin din viitor. Adică jucăm la ruletă prosperitatea generaţiilor viitoare*, justificând că aceşti bani “împrumutaţi de la nepoţi” şi cheltuiţi acum creează premisele pentru ca generaţiile viitoare să creeze noi resurse, în   principiu resurse de “capital intangibil”. Problema reală este aceea dacă noi creăm, conştienţi sau nu, Distopia. Mi-ar place să cred că nu. Dar numai Dumnezeu ştie adevărul.

La postarea “punk spune: februarie 7, 2009 la 11:51 am”, comentez şi eu.  Cred că “500 trilioane in circulatie” se referă şi la titlurile financiare negociabile, puse pe piaţă, nişte hârtii de valoare care nu sunt bancnote, dar principial erau considerate iniţial ca fiind la fel de bune ca şi bancnotele. Dar, aflăm acum, majoritatea au fost “titluri toxice”. În fine, ajungem şi la fluxul monetar alcătuit din monedă reală. Mi se par plauzibile acele “date conform carora masa monetara M1 a tuturor monedelor (nu doar dolar) e in jur de 20 trilioane”.

*este ceea ce unii politicieni din USA numesc „generational theft”

Titus Filipas

Ce se întâmplă cu ştiinţa economică a Occidentului ?

Blogul domnului Dan Popa publică aici, http://hymerion.wordpress.com/2008/11/21/strauss-kahn-in-economie-miracolul-painilor-din-biblie-este-imposibil/ , traducerea românească a unui interviu cu directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn.

Reţin fraza :  “de vina e modul in care s`au acordat creditele imobiliare in SUA.”

Nici acum DSK nu înţelege fenomenul (ori nu îşi asumă riscul să îl expună, sincer, opiniei publice, şi cred că mai curând acesta e cazul). În realitate agenţiile de notare au contribuit la propagarea nelimitată a unei toxicităţi financiare prin mecanismele pieţii libere, atât de lăudate de M. DSK şi în acest interviu. Pentru că au fost date calificative AAA la produse financiare ce conţineau şi creanţe imobiliare de mare risc. Este exact aplicarea tipului de management al poluării de toxicitate, prin difuzie şi diluţie. Iar aici este vorba despre o difuzie a riscului, ceea ce DSK nu spune.

M. DSK nu analizează propagarea fluxului de risc şi crearea unei unde de şoc asociată lui. Ce se întâmplă cu ştiinţa economică a Occidentului ? Deja Mihai Eminescu vorbea despre necesitatea creării unei doctrine economice româneşti, pentru ca unda de şoc a riscului să nu lovească păturile cele mai defavorizate de la noi. Cine l-a ascultat ? De aceea am avut anul 1907, când armata română a trebuit să împuşte 11 000 de ţărani pentru a reinstaura ordinea internă în stat („omor scuzabil”, cel puţin aşa a înţeles situaţia de atunci ofiţerul român Ion Antonescu). Dar la 1907, 1929, 2008, şi mă refer aici la starea economiei mondiale, a fost vorba despre dezvoltarea unei crize a creditului din motive ce nu sunt explicate nici acum de ştiinţa economică. Sigur, acum nu sunt împuşcaţi români, ci congolezi. Nu pentru grâu, ci pentru coltan.

Titus Filipas

Proasta gestionare a riscurilor

Titlul articolului este un excerpt din această postare de pe blogul domnului Dan Popa : http://hymerion.wordpress.com/2008/09/16/marc-touati-economist-la-global-equitiescriza-poate-fi-mai-costisitoare-in-europa-decat-in-statele-unite/#comment-1613 .

Şi problema este a întregii societăţi. Noi încă sîntem la nivelul în care vedem economia la fel ca Maimonide. În realitate, macroeconomia este un fel de coroniţă împletită din trei rămurele. Cea mai importantă este ramura alcătuită din fluxul de materii prime şi energie. Cea de a doua rămurea este fluxul monetarist. Locurile unde cele două ramuri se ating se cheamă pieţe. Dar mai există şi cea de a treia rămurea chemată fluxul de risc. Sper că actuala criză va focaliza atenţia asupra fluxului de risc. Aici se propagă periodic unde de şoc care distrug biodiversitatea. Însă , atenţie!, biodiversitatea este de asemenea o resursă care aparţine primului tip de flux considerat în macroeconomie. Criza financiară de acum este o bagatelă faţă de crizele următoare în macroeconomie!

Titus Filipas

Noul proiect de Statut al BNR

Blogul domnului Dan Popa,   http://hymerion.wordpress.com/, prin articolul Trichet, “puternic ingrijorat” de un proiect al lui Isarescu care ar putea aduce Romania in fata Curtii de Justitie, ne aduce la cunoştinţă existenţa unui proiect de lege pentru noul Statut al BNR.

Din comentarii pertinente pe blog aflu că : “Aceste modificări constituie un motiv grav de   îngrijorare în ceea ce priveşte independenţa instituţională a BNR în două privinţe: (i) obligaţia   terţilor de a participa la şedinţele Consiliului de administraţie al BNR nu trebuie să împiedice   funcţionarea acestor şedinţe, şi, în special, absenţa acestor terţi nu trebuie să împiedice ţinerea   şedinţelor; şi (ii) participarea acestor terţi nu trebuie să ducă la situaţia în care terţii dau în fapt   instrucţiuni directe sau indirecte BNR, organelor sale de decizie sau membrilor acestora.”

Oricum, este suficient ca terţii să exprime nişte judecăţi de valoare la şedinţe. Ele pot fi considerate “opinii de experţi”. Pe baza lor se vor lua decizii.

Titus Filipas

România între două modele de politică monetară

Excelentul blog al domnului Dan Popa ne semnalează reacţia preşedintelui Băncii centrale europene , domnul Jean-Claude Trichet, faţă de evoluţia propusă pentru politica monetară a României, vezi http://hymerion.wordpress.com/2008/08/06/trichet-puternic-ingrijorat-de-un-proiect-al-lui-isarescu-care-ar-putea-aduce-romania-in-fata-curtii-de-justitie/#comment-1049 .

Nu am văzut proiectul de lege, însă cred că România (prin instituţia BNR) este constrânsă între două modele de politică monetară directoare. Modelul american, unde prin lege, instituţiei Fed i se cere să controleze inflaţia şi să asigure condiţiile pentru folosirea deplină a forţei de muncă a naţiunii (implicit creşterea economică), şi modelul european, unde băncii BCE i se cere doar să fie atentă la inflaţie. Este evident că România este interesată mai mult de modelul american. Reacţia preşedintelui Jean-Claude Trichet mi se pare a fi provocată  de teama că România ar putea să constituie „exemplul rău” şi  pentru alte ţări din UE. Observ  un  paralelism cu politica Poloniei împotriva cotelor de CO2 impuse de UE. Mă întreb dacă nu există cumva o coordonare între România şi Polonia pe cele două teme.

Titus Filipas