Arta dacică a olăritului din Carpaţii Orientali

Aflăm de la adresa URL http://www.romanialibera.ro/a128654/arta-romana-a-olaritului-reinventata-cu-bani-europeni.html , că “O familie din Miercurea Ciuc si-a extins fabrica de vase din lut cu ajutorul fondurilor comunitare.”  Ziariştii Silviu Ciobanu şi  Dan Gheorghe ne informează că familia “Laszlo Vitos si-a deschis fabrica de vase din ceramica in urma cu 18 ani […] Un mestesug vechi de 2000 de ani se dovedeste si astazi o afacere de succes. Vasele din lut realizate de familia Vitos din Miercurea Ciuc se vand bine atat in Romania, cat si in Europa si Statele Unite.”

În articol mai scrie că este o ‘idee romana, veche de 2.000 de ani’. Ce putem comenta noi ? Probabil ca este vorba despre o veche familie de secui. In Encylopaedia Britannica scrie ca secuii nu sunt un trib ungur, ci un vechi trib din Dacia.

Titus Filipas

Oltul a fost navigabil

Domnul Dan Gheorghe scria (http://www.romanialibera.ro/a123620/fluviul-oltenesc.html ) în articolul Fluviul oltenesc, : “Nu e o glumă. Ar fi fost realitate, cel mai probabil din 1995, dacă proiectul comuniştilor, de a face din Olt râu navigabil, ar fi fost dus la bun sfârşit. Calea navigabilă  urma să aibă o lungime de 86 de kilometri, de la Dunăre până la Slatina.”

Prin 1965, într-un compartiment de tren, am auzit povestea unui geotehnician care venea din China cu ficatul îmbolnăvit de o boală locală. Acolo proiectase hangare pentru avioane de vânătoare sub munţii Himalaia, cu echipaje pregătite în permanenţă de zbor, chinezii se aşteptau la un atac atomic rusesc şi vroiau să mai dea ultima lovitură  înainte de a muri. Când am trecut pe podul peste Olt, ne-a întrebat: “Ştiaţi că Oltul a fost navigabil până în cea de a doua jumătate a secolului XIX ?” Nu ştiam. Atunci ne-a explicat fenomenul aquiferului care însoţeşte ca un rîu paralel subteran, rîul de la suprafaţă. Pădurile seculare ce creşteau, masive, pe cele două maluri ale Oltului, de-a lungul cursului rîului, absorbeau şi reţineau în sol toată apa ploilor şi întreţineau aquiferul. Rîul de la suprafaţă era în permanenţă alimentat de apa rîului subteran, şi astfel debitul se menţinea, permiţând navigaţia. Odată cu dezvoltarea capitalismului în România, pădurile au fost tăiate*, apa de ploaie nu a mai ajuns în rîul subteran ci a şiroit rapid în rîul de suprafaţă spre a se pierde la Dunăre şi apoi la mare. Rîul subteran s-a micşorat, s-a retras, iar Oltul de suprafaţă a suferit un etiaj, o reducere drastică a debitului în cea mai mare parte din an, încetând a mai fi navigabil.

*„Îşi dezbracă ţara sânul,/Codru ­ frate cu românul ­/De săcure se tot pleacă/Şi izvoarele îi seacă.”, observa Mihai Eminescu în Doina. Motiv ca drujba Pleşu-Liiceanu-Patapievici să  îl urască pe Mihai Eminescu.

Titus Filipas